2,085 matches
-
etc., ceea ce l-a determinat pe distinsul scriitor să-și smulgă barba de nervi, să trimită la "origini" nu numai polițaiul, ci și ministrul și să plece trântind ușa. Am aflat de incident, l-am informat pe ministru, i-a telefonat lui Ulici cerându-și scuze și discuția a avut loc. După câteva zile am fost chemat în biroul ministrului pentru a cunoaște pe viitorii atașați culturali, între patru ochi ministrul precizându-mi că trebuie să plece la post "în maximum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au schimbat" și după două-trei întrevederi s-a declarat de acord să comande din nou la Roman. Avea să mă sune după două săptămâni și să-mi spună că cei de la Laminor nu i-au dat nici un raspuns. I-am telefonat personal directorului Laminorului, reclamându-i cazul și acesta mi-a spus nonșalant că întreprinderea nu are "specialist în limba portugheză" pentru a descifra comenzile venite din Brazilia, minciună gogonată, întrucât corespondența fusese transmisă în engleză. Am sesizat cazul la Ministerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu regele și regina și cu însăși Bidu Sayao, în vârstă de aproape 90 de ani, adusă "special" de la Chicago, unde trăia. Aflasem că la Rio se instalase la Hotel Gloria, un vechi și respectabil hotel de 5 stele. Am telefonat, mi-a răspuns secretara, am stabilit o întrevederea și într-o după-amiază însorită am avut privilegiul de a discuta, împreună cu soția, preț de o oră cu această femeie deosebită. A început să-și depene amintirile cu precizie, neomițând nimic din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
A revenit în România în 1961 și 1980, iar în 1988 avea să publice în Brazilia volumul "Momentos de historia dos romenos". În Macaubas înființase o Fundație culturală care-i purta numele și la sfârșit de iunie 1995 mi-a telefonat invitându-mă să "inaugurez" un curs de limba română. Gândind la sfatul dat de Horatiu prietenilor săi pentru a putea trăi fericiți, "Nil admirari" să nu te miri de nimic, am acceptat cu plăcere invitația de a vorbi despre limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
emigranți, spectacole folclorice și amenajarea unor pavilioane "pe naționalități". Am luat legătura cu organizatorii și cu autoritățile locale, fiind informat că în Salto trăiesc urmași de imigranți din Italia, Argentina, Rusia, Liban, Iran, Germania. Despre români nu se știa nimic. Telefonând pe ici, pe colo, am aflat că în comitetul de organizare erau și două descendente ale unor români din Basarabia. Cum și eu mă născusem "dintr-un accident istoric" la Chișinău, mi-am zis că trebuie să onorez invitația. De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care a scris un excelent articol despre Dream Songs, m) Întreab) dac) pot citi poeziile În stilul lui Berryman. Pot Încerca, Îi spun; le-am auzit citite de el destul de des, la Minneapolis și În alte p)rți. John Îmi telefonă uneori la trei dimineața s)-mi spun): „Tocmai am scris ceva delicios! Ascult)!”. Așa c) știu destul de bine cum Își recita poeziile. Le citesc lui Silk și Schimmel unele dintre cele care Îmi plac mai mult. B)utur) și poezie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
aprindem cuptorul și ne Inc)lzim chiflele tot deasupra pr)jitorului de pâine, adesea arzându-le. Alexandra deschide ușa s) mai priveasc) o dat) Muntele Sion. La etaj se ivește o problem). Dorind s) se fac) util), conducerea hotelului a telefonat de dou) ori pentru a comandă un taxi și au venit dou). Îmi cer scuze inutil. Calmi, cei doi șoferi pun la cale un aranjament. Unul dintre ei, om de treab), ne ureaz) drum bun și pleac). Cum pornim spre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mi-a zis, „nu au avut motiv să se calce pe picioare. La Paris era loc destul pentru amândoi. În plus, faptul că valoarea fiecăruia era recunoscută a ajutat cu siguranță. Nu era nici o urmă de competiție Între ei. Își telefonau În fiecare dimineață doar să-și audă vocea, era ca un ritual de dragoste“. Ascultând-o pe Marie-France, mi-am dat seama de ce Lucian și cu mine am rămas prieteni. Deși ritualul nostru de dragoste a fost Întotdeauna mai năbădăios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fiu Îmbarcat pe corabia Nô pentru restul vieții. De fapt, zen și Nô sunt, mi-am dat seama, foarte asemănătoare. În amândouă, cheia secretului e să fii În fiecare clipă viu, alert, prezent. Brazilia, candomblé și Troienele Ruth Escobar Îmi telefonează din Săo Paolo. Văzuse Medeea la Paris, când jucasem pe Champs Elysées, invitați de Pierre Cardin la teatrul lui abia Înființat („Espace Cardin“). Cunoscuta actriță braziliană avea o idee: să-mi propună să montez Troienele cu trupa ei din Săo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deveneau estetizante, la fel ca și jocul actorilor americani, care, fără colaborarea colegilor cu accent și umor francez (care nu au primit viză de lucru În SUA), era mai puțin expresiv. Livada cu vișini la Lincoln Center Joe Papp Îmi telefonează și Îmi dă rendez-vous la el În birou, la Public Theater. Auzise vorbindu-se de mine, văzuse spectacolele mele de la „La Mama“ și dorea să mă cunoască. „Vreau să te angajez pentru două spectacole, dar nu la Public (teatrul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cehov au În comun o sensibilitate care depășește nostalgia rusească, vizând adâncimi universale ale spiritului. Când am debutat la Veneția, la vechiul Teatro La Fenice, Înainte de incendiu, tot cu Oneghin, am vrut să realizez o versiune total nouă. I-am telefonat lui Chloe Obolensky, care tocmai terminase scenografia la Mahabharata lui Brook și era interesată să explorăm ca bază documentară imagini cu totul inedite din cartea ei de fotografii despre vechea Rusie, publicată la Paris și la Londra. Versiunea de la Veneția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
profundă cunoaștere a oamenilor dintr-o privire (căci nu eram prieteni, nu ne vizitam): „soției sale de lumină”. Această dedicație reprezintă pentru mine acoperirea în aur a rândurilor pe care le-am scris și le scriu despre Doina. * Gesturi ireparabile. Telefonându-i într-o seară Doinei, la ora convenită, de la Snagov (unde mă aflam, de câteva zile, împreună cu tata, el ocupându-se cu gospodăria, eu - cu scrisul: o de mult stabilită între noi diviziune a muncii), îmi răspunde spre surpriza mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de viață. Azi, 20 septembrie 1996, când scriu aceste rândurile, de aproape 15 ani de la moartea mamei și la câteva zile după ce s-au împlinit - în 17 septembrie - 97 de ani de la nașterea ei, înclin să cred că doamna care telefonase atunci ca să vorbească, precum obișnuia, cu prietena ei, moartă de trei săptămâni, fusese fosta profesoara de gimnastică a mamei, la liceul de fete din Bolgrad, cu numai câțiva ani mai mare decât elevele ei. Acum, probabil, nici ea nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe cei pe care - fără a dori să-i strivească, dimpotrivă - tot El îi împovărează, lăsându-i pe ceilalți să se descurce cum pot. * În acel an, 13 decembrie cădea într-o duminică. Sâmbătă, pe 12, Marcel Mihalaș mi-a telefonat de două ori și am vorbit îndelung: mi s-a părut ușor agitat, dar cum așa era el de obicei în ultima vreme, starea lui nu m-a alarmat. A doua zi de dimineață, pe la zece, m-a căutat încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu decorații obținute pe front. Studenții teologi au izbucnit în aplauze furtunoase, eu m-am făcut galben și mic, iar adunarea s-a întrerupt într-o atmosferă foarte încordată. Sfătuit de colegi am dispărut. Am aflat apoi că s-a telefonat la București că „la Suceava nu sunt reacționari ci de-a dreptul legionari”. Presupunând că voi fi arestat m-am ascuns până când atmosfera s-a liniștit. Am reapărut la examene, dar nimeni nu mi-a mai adus aminte de cele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
altă parte. Aș fi vrut să citesc o scrisoare de la tine azi, dar cutia mea poștală era goală. Îmi e teamă că ești bolnavă și că te izolezi prea mult de lume. Dacă nu primesc o scrisoare până luni, îți telefonez. De când te-am întâlnit, nu-mi mai este frică. Înainte, îmi era frică, negam întreaga exigență, comportamentul meu nu avea alt resort decât instinctul de conservare, diminuam omul din mine la nivelul speciei umane. Nu încetam să probez inconsistența și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că tu de asemenea vei fi acolo. Am niște emoții atât de puternice la ideea de a te strânge în brațe, în curând, încât am impresia că inima și capul îmi vor exploda dintr-un moment în altul. Îți voi telefona marți, 11 iunie, între orele 19.00 și 20.00. Așteptând les lendemains qui chantent, te strâng puternic la pieptul meu, cu durere și tandrețe. Pe curând, ma bien-aimée. René. Vei găsi aici alăturate două poeme (primele din viața mea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
americanii au distrus roboții irakieni. Toată lumea e zguduită de acest război care va avea consecințe grave pentru soarta întregii planete. Oamenii au început să întrevadă drumul răului, drum secret, acumulând atâta distructivitate pentru întreaga comunitate omenească. După-amiaza, Marianne Sandels îmi telefonează - a murit Vasko Popa. Sunt profund atinsă de această veste, ca și cum prietenii mei literari ar fi nemuritori în mine. Cu ocazia primului festival de poezie de la Malmö, l-am reîntâlnit pe Vasko fraternizând pentru o cultură autentică, opusă „culturii Coca-Cola
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Stockholm. Am stat până la ora unu noaptea, bând șampanie și vorbind despre René, ca și cum el era de față și ne asculta. Peter mi-a arătat crinul tatuat pe umărul stâng spunând că e semnul de vrăjitor. Eva (Ström) mi-a telefonat din Kristianstad spunând că prunul ei a înflorit. Iată o adevărată veste care m-a umplut de bucurie! Marianne Jeffmar mutându-se din Bruxelles cu un camion care a luat foc - au ars toate lucrurile împreună cu planșele cu păsări cumpărate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vest, și în Suedia, bineînțeles. În URSS, Elțîn are șanse să ia conducerea. Dar haosul domină. Ce va ieși din asta? Trăim clipe de o mare importanță pe plan mondial. Romanul meu a apărut în Franța, Philippe Bouquet mi-a telefonat. Acum, când scriu, îmi amintesc că azi-noapte am auzit din nou pași clari pe parchetul din sufragerie. Cineva din irealitate mă caută. Acum, visele cu René s-au schimbat puțin: e ca și cum n-ar avea corp, ochii îi sunt înconjurați
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Într-o zi, „le petit Jean” a venit la Lionel îngrozit, mama lui murise - era în pat, cu fața mâncată de câinele propriu. Lionel interpretează totul biblic: așa se întâmplă când împarți credința în mai multe religii. Birgitta (Trotzig) îmi telefonează de la Öland ca să-mi spună că s-a simțit bine la mine. Aproape același lucru mi-l spune și Lionel: „A fost o gură de aer proaspăt, ca să pot să îndur infernul care mă așteaptă la Bruxelles!”. Melancolie după plecarea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de mere. Am invitat-o pe Ingrid (Lindgren), pianista. Între timp mă sună doctorii români, familia Repta, cărora le-am dăruit lucruri din casă, cu ocazia mutării. Vor să-mi aducă mâncarea tradițională. Alerg pe Sveavägen, dar nu ne întâlnim! Telefonez fiicei lor, și ea doctoriță, bine stabilită în Suedia. Nimic! În fine, Ingrid sosește, îi uit pe compatrioții rătăciți. Stăm până la ora trei noaptea, ascultând-o pe Ingrid cântând la pian, pentru a întâmpina bine noul timp despre care nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
seara și am băut două pahare de țuică pentru a-mi fortifica moralul, pentru a-mi salva inima. Sunt singur acasă - părinții mei sunt plecați la Paris, pentru o vizită la sora mea.) Când am ajuns, joi, la Bruxelles, am telefonat la Amsterdam, unde se găsește editorul care se ocupă de drepturile de autor ale lui Louis-Paul Boon (scriitorul flamand de care ți-am vorbit). Spre uimirea mea, editorul m-a înștiințat că, cu toată opțiunea pe care mi-o acordase
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
privindu-l cu simpatie pe fostul Don Juan, ajuns la bătrânețe fără să-și piardă nici generozitatea, nici mai ales, humorul. Februarie Este 5 februarie, și Lionel a împlinit nouăzeci de ani! I-am trimis un pachet și i-am telefonat la Bruxelles ca să-i aud vocea iubită. Spune că demonii altor planete vor ataca Pământul și că Domnul va veni în curând, trimițând demonii extratereștri și pe cei locali sub pământ. Mă dor mâinile din nou - am cărat restul de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în casă, închisă, observând lumea de afară numai printr-o fereastră mică. La plecare, i-am dăruit Anei Maria câteva din păsările mari ale lui Rudbeck și un desen de-al meu. Vis fabulos - René și Nichita (Stănescu) mi-au telefonat și-mi vorbeau plini de veselie - se întâlniseră din nou și se simțeau excelent „acolo”, spunând că se gândeau foarte des la mine! Petrecere la Manila, cu scriitorii și criticii. Eva (Bonnier) mi-a spus că a fost foarte mulțumită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]