2,061 matches
-
ca din întîmplare, ne atingeam mâinile. De pe banca din față, profesorul S. deschidea vag pleoapele lăsate greoi, și ne zâmbea amuzat de vreun vis scurt sau de aventura ce se înnoda, în fața lui, tot mai puternic la fiecare stâlp de telegraf. Am continuat la București conversațiile lungi și neînsemnate fără să ne fi făcut vreo mărturisire anume, dar simțindu-ne complici. Găseam între noi asemănări care ne apropiau: eram pripiți și dezordonați. Observația o făcu Dudu: "Ce nostimi și identici sunteți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
foto „hors texte” de clădiri cubisto-constructiviste și futuriste: Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Birou de fabrică (I.P. Oud), Farmacie în Haarlem, Olanda (Wiklynen), Palatul Chicago Tribune (Walter Gropius), Magasins et appartements a Berchem St. Aghlea (V. Bourgeois), Poștă și telegraf (Marcel Iancu), Studiu de volume: zgîrie-nori (M. Iancu), Casă (Le Corbusier-Saugnier), Uzină (B. Taut), Proiect de casă, Paris (T.V. Doesburg & Esteren), Vilă dublă la Charlottenburg (E. Mendelsohn), Hotel și gara. Photolibr. De France, Paris (G. Guevukian), Turahaus, Berlin (H.W
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și acuma satul, prispa copilăriei mele, teiul cu mirosul îmbietor - parcă văd și acum pătura de sub el. Parcă îmi apare în vis banca joasă colbăită și copacul cu Frunze verde închis și iarba cu pâlcurile de flori de lângă stâlpul de telegraf. Acel stâlp, cum știm cu toți era chiar “taraba cu înghețată” și frunzele mari cât o palmă de-a tatei erau în închipuirea noastră banii cu care ne cumpăram înghețata. Mă jucam toată ziua așa cu prietenii mei dragi, Așa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
postură, de lup. Apropiindu-se, și chiar introducându- și fața pergamentoasă în interiorul cabinei, unde noi patru, eu, terchea-berchea, prietena mea și prietena lui (protejînd, în buzunarul de pe șold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos. Deșiratul își vîrî nasul său coroiat la noi, în gheretă și ne ținu câteva clipe sub tirul mirosului său pestilențial. Apoi, nedând nici un semn că ne înregistrase prezența
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri și curelușă, dintr-o piele de n-o putea tăia nici șobolanul cu dinții. Îi gardaseră cu cîte-un pacient cardiofob, din ăia de nu prea adorm, de frică să nu li se oprească inima
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe cea mai grozavă arșiță, - fără apă de băut, de gătit și de spălat. Greviștii cereau, ca de obicei, sporirea salariilor, pentru că moneda se devalorizase și costul vieții se ridicase considerabil. La 7 septembrie se declară greva personalului poștelor și telegrafului. Guvernul imobilizează pe greviști și încearcă să-i înlocuiască prin voluntari și ofițeri. Câteva zeci de mii de scrisori, unele conținând valori, zac în depozitele poștelor așteptând să fie distribuite. Uniunea Națională a Muncitorilor declară greva generală, care paralizează întreaga
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În martie se declară greva funcționarilor publici și a uzinelor electrice. Lisabona rămâne în întuneric, încep atacurile pe străzi, tâlhăriile. Guvernul e silit să improvizeze patrule care să păstreze ordinea și să asigure avutul public. Izbucnește, simultan, greva Poștei, a Telegrafului și Telefoanelor. Toți cereau ridicarea salariilor. Deocamdată, până la rezolvarea revendicărilor, au loc conflicte armate între elementele comuniste ale greviștilor și poliție. Bombe, focuri de armă. Guvernul închide sediul Confederației Generale a Muncii. Prilej de noi tulburări. O manifestație populară pro-guvernamentală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ușa compartimentului era deschisă și prin ea vedeam geamul de pe culoar, prin care sârmele - șase sârme subțiri, negre - se străduiau s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii de telegraf ce se Înșiruia unul după altul; dar exact În momentul când toate șase, Într-un elan victorios de patetică Înălțare, erau pe punctul de a atinge partea de sus a geamului, o lovitură Îngrozitor de răutăcioasă le cobora atât de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vară ale adolescenței mele, când treceam cu bicicleta prin fața casei ei, Îmi vorbesc acum cu glasul Polenkăi. Pe un drum dintre câmpuri, În locul unde se Întâlnea cu șoseaua pustie, mă dădeam jos și-mi rezemam bicicleta de un stâlp de telegraf. Un apus de soare, aproape unic În splendoarea lui, Întârzia pe cerul expus total luminii. Printre splendorile pe care le Îngrămădea acel apus și care se modificau imperceptibil, se deslușeau detalii de structură cu pete luminoase ale unor organisme cerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În ceva ce poate fi predat cititorului sub forma caracterelor tipărite pentru a-l obliga pe el să țină piept acelui fior binecuvântat - și această incapacitate Îmi sporea sentimentul de opresiune. O umbră uriașă Începea să Învăluie câmpurile, stâlpii de telegraf bâzâiau În tăcerea din jur, iar vietățile care ies noaptea după hrană escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pentru a alcătui o persoană pe care n-o cunoșteam, dar pe care urma s-o cunosc În curând. Îmi amintesc un anumit apus de soare. Clopoțelul bicicletei mele era parcă de chihlimbar. Sus, deasupra muzicii negre a stâlpilor de telegraf, un evantai de nori alungiți, violet-Închis, tiviți cu roz de flamingo, stătea neclintit; totul era o miraculoasă sărbătoare a formei și culorii! Totuși apusul era pe moarte și totul În jur se Întuneca; dar chiar deasupra orizontului, Într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007) ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete (2012) CUVÂNT ÎNAINTE Cu câțiva ani înainte de 1900 zilele erau încăpătoare. Oamenii vibrau ca firele de telegraf, erauoptimiști și credeau, ca niciodată înainte și ca niciodată după, în puterea științei, în progres și-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice gând nebunesc și, adesea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oricând ... capriciu. Căutăm în iubire streașina mării risipită în noi. Pe la treizeci de ani, tinerii pun frâu iubirii. Petru că trebuie să se căsătorească. De regulă, în iubire te atinge un glonț rătăcit. Iubirea adolescentină poate înfrunzi și stâlpii de telegraf. Robește-mă iubire să mă simt și eu împărat! Iubirea crește și din potrivniciile ei. Marile iubiri sunt necondiționate. Iubirea - o altă sublimă dezordine. Don Juan - acest cascador al iubirii. Prea mulți oameni confundă iubirea cu dorința. Temperatura normală a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
urechi și nu ar mai fi îndrăznit să se considere drept o persoană respectabilă și puțin enigmatică. Nu, această plăcere o va lăsa pentru acasă, în familie, acolo unde, vorba proverbului, se spală rufele de acest fel. Precum stâlpii de telegraf se perindau ritmic prin ferestrele deschise ale vagonului, lăsând în urmă nostalgia peisajului trecut, tot așa gândurile îi aduceau în fața ochilor, într-o succesiune haotică, amintiri și imagini din diferite etape ale existenței sale anterioare, mai mult sau mai puțin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lângă roata din față a bolidului și... când să se ridice pe verticală ca să-și îndrepte șira spinării, chiar în fața lui, pe partea frontală a motorului, văzu o impunătoare emblemă ce impune respect, iar alături, drept ca un stâlp de telegraf un voinic înalt, îmbrăcat tot în negru de sus până jos. La început a crezut că e un tanchist roșu îmbrăcat în negru, apoi l-a confundat cu un hornar rătăcit în timp și spațiu, dar care aduce noroc, apoi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de o parte și de cealaltă a pereților igrasioși, năclăiți cu vopsea de ulei deja scorojită, tot felul de obiecte de decor: uși din carton, ferestre din polistiren, arbori, munți, dealuri, văi, scări din placaj, fațade de case, stâlpi de telegraf, măști râzânde, măști plângânde, o fântână, o Scufiță Roșie din placaj, un Lup din polystiren, un Zmeu, Zgripțuroici, Sirene din carton, coroane de regi, o cascadă de râu din pefele, un izvor din polystiren, bănci rabatabile și nerabatabile, toate confecționate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plecase niciodată de acasă în fapt de seară. Obișnuia, într-adevăr, să iasă chiar și sumar îmbrăcat, înainte de masă, ca să hoinărească pe străzi până spre ora prânzului. Făcea ture prin tot orășelul, de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea deodată Cortina). Aproape zilnic, de când ieșise, printre altele, în pensie, trecea pe la cimitirul vechi al orășelului, ca și cum ar fi vrut să-l păzească de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
forță de banchetă ca să nu se arunce în cap pe peron. Iar la coborâșuri, cu aproape o sută de kilometri pe oră, cu aerul și fumul ce pătrundeau în voie pe fereastră, văzând cum treceau vertiginos pe lângă el stâlpi de telegraf, copaci și case, Gacel credea că moare și mușca marginea vălului, ca să nu se pornească să strige să fie oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Împărți cu cineva o masă, de a fi obligat la introduceri politicoase, de a fi - tot ce se poate - pus la punct. Constantinopol, pentru mulți dintre pasageri capătul unei aproape interminabile călătorii, se apropia de el cu viteza stâlpilor de telegraf ce zburau pe lângă ei. Când călătoria va fi Încheiată, nu va avea timp să se gândească; o mașină care-l va aștepta, goana minaretelor, o scară mizerabilă și domnul Eckman ridicându-se dindărătul biroului său. Subtilități, cifre, contracte, toate Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi ea, preferând acum, când sosise momentul plecării, coada pe scările de la Shaftesbury Avenue și veselia forțată a așteptărilor lungi În fața ușii agentului. Ridică jaluzeaua și se simți o clipă uluită de viteza cu care trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui râu verzui, cu tușe portocalii date de soarele matinal, și de dealurile Împădurite. Apoi Își aminti. Era Încă devreme, pentru că soarele era jos, abia ițindu-se deasupra colinelor. Un sat luci cu lumini mărunte pe celălalt mal. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i dau de cap. Lasă, spuse ea. Lasă până mâine. — N-am timp. Trebuie să lămuresc lucrurile. Nu stăm pe loc. Dar orice sentiment al mișcării le fusese de fapt furat de zăpadă. Cădea cu atâta abundență, că stâlpii de telegraf nu se mai vedeau. Ea Își trase mâinile și Îl Întrebă cu ciudă: — Așadar, nu vrei să vin? Calmul și familiaritatea cu care primi el propunerea ei o făcură să-i Înghețe recunoștința. Da, spuse el. Vino. Vino În noapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită de-a lungul cușetelor, luminând În Întuneric. La câteva sute de metri mai Încolo, Dunărea luci ca mercurul. Putu vedea copaci Înalți care zburau În urmă și stâlpi de telegraf, care prindeau În trecere lumina lunii pe brațele lor metalice. Câtă vreme În vagon domni liniștea, nu se mai gândi la Janet Pardoe, ci se Întrebă În ce termeni ar fi putut descrie noaptea. Totul era o problemă de selecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înainte de-a fi putut scoate un cuvânt. Josef râse iar Încântat, simțind cum revolverul i se freacă ușor de urma dureroasă din dreptul genunchiului. I-aș fi vărsat mațele imediat. Partea a patra Subotica 1. Aparatul de recepție al telegrafului din biroul șefului gării Subotica Începu să păcăne. Puncte și liniuțe se revărsară În Încăperea goală. Prin ușa deschisă, Lukici, funcționarul, se așeză Într-un colț al biroului de mesagerie și blestemă sunetele insistente. Dar nu făcu nici un efort să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Totuși n-aș fi surprins. Ei asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici jumătate din ce se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi cu baioneta la armă. N-o să fie cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi cu baioneta la armă. N-o să fie cumva iarăși război, nu? Du-te la cazarmă, vino la gară... N-avem când afla ce se petrece. Punct, punct, punct, liniuță - telegraful continua să sune. Lukici tăie pachetul de cărți În trei părți egale. Uneori cărțile se lipeau una de alta și Își umezea degetele ca să le despartă. Aranjă cele trei teancuri unul lângă altul, În fața lui. — Probabil că-i soția șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]