2,808 matches
-
în cadrul terapiilor cognitiv-comportamentale, dar într-o manieră paralelă. Perspectiva integrativă schițată la timpul său de către Bandura n-a avut deloc succes. In funcție de problemele studiate, de formarea sa, de sensibilitatea sa, de popularitatea sau de caracterul inovator al unui model, terapeutul se raportează când la o perspectivă când la alta, când la un model teoretic când la altul. Pornind de la o analiză critică a relației dintre terapiile și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente dezvoltă o a treia perspectivă, subliniind determinismul variabilelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeut” Strategia terapeutică nu se bazează doar pe ipoteze și pe metode ci și pe alte ingrediente, adesea neglijate sau ignorate. Intr-adevăr, orice intervenție psihologică întâmpină dificultăți, obstacole sau pericole neprevăzute și imprevizibile. Zestrea sa teoretică furnizând rar soluția, terapeutul recurge atunci la inventivitatea sa, la ingeniozitatea sau creativitatea sa, fasonate cu ajutorul uneltelor conceptuale și încadrate de reperele metodologice, pentru a progresa și a putea ajunge la destinația dorită. Aceste ingrediente sunt, în același timp, și expresia activității sale cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacientul să spună ceea ce se așteaptă să spună A minimiza o problemă realistă A lucra în locul pacientului A merge prea repede A merge prea lent Concluzii Bibliografie 1. Definiții Orice psihoterapie are nevoie de o alianță între pacient (pacienți) și terapeut (terapeuți). Fără această alianță, travaliul terapeutic nu poate începe. Terapia comportamentală și cognitivă este, în esență, colaborativă. Pacientul evoluează în ritmul său, însușindu-și metodele respective. El se implică printr-un efort personal, mai ales la nivelul sarcinilor asumate, a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să spună ceea ce se așteaptă să spună A minimiza o problemă realistă A lucra în locul pacientului A merge prea repede A merge prea lent Concluzii Bibliografie 1. Definiții Orice psihoterapie are nevoie de o alianță între pacient (pacienți) și terapeut (terapeuți). Fără această alianță, travaliul terapeutic nu poate începe. Terapia comportamentală și cognitivă este, în esență, colaborativă. Pacientul evoluează în ritmul său, însușindu-și metodele respective. El se implică printr-un efort personal, mai ales la nivelul sarcinilor asumate, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu poate începe. Terapia comportamentală și cognitivă este, în esență, colaborativă. Pacientul evoluează în ritmul său, însușindu-și metodele respective. El se implică printr-un efort personal, mai ales la nivelul sarcinilor asumate, a căror importanță nu mai trebuie demonstrată. Terapeutul trebuie, deci, să știe să inițieze, să dezvolte și să mențină raportul colaborativ. Pentru stabilirea alianței terapeutice sunt utile unele tehnici specifice. Necunoașterea acestora poate încetini procesul, poate diminua eficiența sau întrerupe terapia. Acest capitol prezintă câteva dintre aceste tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Raportul colaborativ Atunci când două persoane se întâlnesc, elementele relaționale ocupă primul loc: fiecare îl observă pe celălalt, se prezintă într-un anumit mod. Încearcă să seducă sau se apără. Același lucru se întâmplă și atunci când se întâlnește un pacient cu terapeutul său. Fiecare îl evaluează pe celălalt pentru a ști cu cine are de-a face și cum trebuie să se comporte. Raportul colaborativ este o relație în care pacientul și terapeutul lucrează împreună. Acesta constituie prima etapă a procesului terapeutic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se întâmplă și atunci când se întâlnește un pacient cu terapeutul său. Fiecare îl evaluează pe celălalt pentru a ști cu cine are de-a face și cum trebuie să se comporte. Raportul colaborativ este o relație în care pacientul și terapeutul lucrează împreună. Acesta constituie prima etapă a procesului terapeutic. Dacă nu se reușește realizarea lui, terapia nu poate începe. Dacă se pierde pe parcurs, terapia încetează. Atâta timp cât elementele relaționale rămân în primul plan, psihoterapia comportamentală și cognitivă nu poate începe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu poate continua: rezistența sau reactanța domină cel mai adesea. Definiția raportului colaborativ Un raport colaborativ este o relație dintre unul sau mai mulți psihoterapeuți și unul sau mai mulți pacienți în care un pacient/mai mulți pacienți și un terapeut/mai mulți terapeuți lucrează împreună, într-o manieră activă, pentru a rezolva problemele prezentate în cadrul psihoterapiei. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să fie empatic, autentic și cordial. Aceste criterii, stabilite de către Rogers, sunt valabile și în prezent. Empatia este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rezistența sau reactanța domină cel mai adesea. Definiția raportului colaborativ Un raport colaborativ este o relație dintre unul sau mai mulți psihoterapeuți și unul sau mai mulți pacienți în care un pacient/mai mulți pacienți și un terapeut/mai mulți terapeuți lucrează împreună, într-o manieră activă, pentru a rezolva problemele prezentate în cadrul psihoterapiei. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să fie empatic, autentic și cordial. Aceste criterii, stabilite de către Rogers, sunt valabile și în prezent. Empatia este capacitatea terapeutului de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau mai mulți psihoterapeuți și unul sau mai mulți pacienți în care un pacient/mai mulți pacienți și un terapeut/mai mulți terapeuți lucrează împreună, într-o manieră activă, pentru a rezolva problemele prezentate în cadrul psihoterapiei. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să fie empatic, autentic și cordial. Aceste criterii, stabilite de către Rogers, sunt valabile și în prezent. Empatia este capacitatea terapeutului de a înțelege realitatea trăită de pacient. Supervizările constată că există psihoterapeuți care sunt adesea mai centrați pe interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
adevăr, foarte mulți pacienți prezintă unele situații susceptibile a induce o stare destul de serioasă de indispoziție terapeutului. A fi cordial, înseamnă a socoti că pacientul este „simpatic”. In general, a avea acestă atitudine crează puține dificultăți și este suficient ca terapeutul să dezvolte suficientă empatie pentru ca sentimentul de cordialitate să apară în mod spontan. Uneori, este însă mai dificil și atunci este necesar să se apeleze la unele metode de restructurare cognitivă. Dacă un terapeut nu reușește să considere că pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
puține dificultăți și este suficient ca terapeutul să dezvolte suficientă empatie pentru ca sentimentul de cordialitate să apară în mod spontan. Uneori, este însă mai dificil și atunci este necesar să se apeleze la unele metode de restructurare cognitivă. Dacă un terapeut nu reușește să considere că pacientul este simpatic, este mai indicat ca acesta să nu mai înceapă terapia și să încredințeze această sarcină unui confrate. Aceste trei criterii - empatia, autenticitatea și cordialitatea - formează direcția afectivă a relației, dar nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să considere că pacientul este simpatic, este mai indicat ca acesta să nu mai înceapă terapia și să încredințeze această sarcină unui confrate. Aceste trei criterii - empatia, autenticitatea și cordialitatea - formează direcția afectivă a relației, dar nu sunt suficiente. Un terapeut trebuie, în plus, să fie un bun profesionist, să aibă un anumit statut și competențele necasare pentru a stabili relația terapeutică, să știe să conceptualizeze problemele, să aplice unele tehnici și să evalueze rezultatele. Pacienții nu-și doresc doar terapeuți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeut trebuie, în plus, să fie un bun profesionist, să aibă un anumit statut și competențele necasare pentru a stabili relația terapeutică, să știe să conceptualizeze problemele, să aplice unele tehnici și să evalueze rezultatele. Pacienții nu-și doresc doar terapeuți pe care îi apreciază ci, mai ales, pe aceia care au soluții pentru problemele lor. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să stabilească o relație empatică, autentică, cordială și profesionistă. Cu cât un terapeut este mai autentic, empatic și cordial
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relația terapeutică, să știe să conceptualizeze problemele, să aplice unele tehnici și să evalueze rezultatele. Pacienții nu-și doresc doar terapeuți pe care îi apreciază ci, mai ales, pe aceia care au soluții pentru problemele lor. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să stabilească o relație empatică, autentică, cordială și profesionistă. Cu cât un terapeut este mai autentic, empatic și cordial, cu atât mai mult el trebuie să fie un bun profesionist. Cu cât este mai profesionist, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rezultatele. Pacienții nu-și doresc doar terapeuți pe care îi apreciază ci, mai ales, pe aceia care au soluții pentru problemele lor. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să stabilească o relație empatică, autentică, cordială și profesionistă. Cu cât un terapeut este mai autentic, empatic și cordial, cu atât mai mult el trebuie să fie un bun profesionist. Cu cât este mai profesionist, cu atât mai mult își poate permite să fie empatic, autentic și cordial. 2. Metoda integrată de observație
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Cu cât este mai profesionist, cu atât mai mult își poate permite să fie empatic, autentic și cordial. 2. Metoda integrată de observație numită „mica bicicletă” In cadrul unei ședințe individuale și cu scopul de a stabili un raport colaborativ, terapeutul trebuie să țină cont de trei dimensiuni: terapeutul, pacientul și relația care se stabilește între aceștia. Figura 1. Cele trei dimensiuni ale raportului colaborativ Terapeut Pacient Relație Tehnica „micii biciclete” constă în dezvoltarea unei bune capacități de a observa aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mult își poate permite să fie empatic, autentic și cordial. 2. Metoda integrată de observație numită „mica bicicletă” In cadrul unei ședințe individuale și cu scopul de a stabili un raport colaborativ, terapeutul trebuie să țină cont de trei dimensiuni: terapeutul, pacientul și relația care se stabilește între aceștia. Figura 1. Cele trei dimensiuni ale raportului colaborativ Terapeut Pacient Relație Tehnica „micii biciclete” constă în dezvoltarea unei bune capacități de a observa aceste trei dimensiuni: ea atrage după sine manifestarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dimensiuni: ea atrage după sine manifestarea acestei aptitudini în mod automat. Figura care urmează ilustrează „poziția terapeutului”, care observă ceea ce se petrece în interiorul său, în relație cu celălalt și în interiorul celuilalt. Figura 2. Metoda integrată de observație denumită „mica bicicletă” Terapeut Terapeut Pacient Relație - Emoții și sentimente - Simetric - Non verbal - Gânduri automate - Complementar - Verbal Auto-observarea terapeutului Profesia de psihoterapeut este o meserie specială, în cadrul căreia persoana, emoțiile sale, sentimentele sale, gândurile sale constituie instrumente terapeutice. Psihoterapeuții sunt implicați în terapie și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
componentă a auto-observării permite terapeuților să identifice ceea ce simt și să descrie aceste stări într-o manieră simplă fără interpretare. Simpla observare a ceea ce simte îi furnizează acestuia informații prețioase în legătură cu relația care se stabilește cu pacientul. De exemplu, dacă terapeutul este iritat de către o persoană pe parcursul unei ședințe, această emoție influențează probabil comportamentul său. El poate avea tendința de a se apăra, sau poate constata că pacientul este antipatic. Invers, dacă terapeutului îi face plăcere să dialogheze cu un pacient
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau poate constata că pacientul este antipatic. Invers, dacă terapeutului îi face plăcere să dialogheze cu un pacient, el poate să-l considere pe acesta simpatic și sentimentul său va amplifica motivația de a-l ajuta. Din momentul în care terapeutul devine conștient de sentimentul său și observă consecințele posibile ale acestuia asupra comportamentului său și asupra relației cu pacientul, el dispune de informații importante asupra relației terapeutice. El știe atunci mai bine ceea ce urmează să facă. Metoda „avantaje, inconveniente, riscuri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
informații importante asupra relației terapeutice. El știe atunci mai bine ceea ce urmează să facă. Metoda „avantaje, inconveniente, riscuri” Metoda „avantaje, inconveniente, riscuri” permite o mai bună alegere a conduitei care urmează a fi utilizată. In cazul unui pacient pe care terapeutul îl găsește antipatic, avantajele antipatiei se manifestă printr-o vigilență sporită și menținerea unei anumite distanțe față de pacient. Inconvenientele provin din faptul că terapeutul trebuie să dezvolte soluții: să-și amplifice motivația pentru a ajuta pacientul, să-și dezvolte empatia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai bună alegere a conduitei care urmează a fi utilizată. In cazul unui pacient pe care terapeutul îl găsește antipatic, avantajele antipatiei se manifestă printr-o vigilență sporită și menținerea unei anumite distanțe față de pacient. Inconvenientele provin din faptul că terapeutul trebuie să dezvolte soluții: să-și amplifice motivația pentru a ajuta pacientul, să-și dezvolte empatia. Riscul ar consta în imposibilitatea de a stabili o relație terapeutică convenabilă, ceea ce ar conduce la întreruperea terapiei. Aplicarea metodei „avantaje, inconveniente, riscuri” este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în imposibilitatea de a stabili o relație terapeutică convenabilă, ceea ce ar conduce la întreruperea terapiei. Aplicarea metodei „avantaje, inconveniente, riscuri” este specifică fiecărei situații, fiecărui caz particular. Ea permite stabilirea unei „situații de moment” în cadrul raportului colaborativ. Comportamentul pe care terapeutul trebuie să-l manifeste provine din această „situație de moment”, așa după cum o demonstrează cele două exemple clinice ce urmează. Primul exemplu Domnul B. are o problemă importantă cu alcoolul și vine la consultație în stare de ebrietate. Auto-observarea terapeutului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sentimentele și emoțiile mele, dar nu sunt suficient de cordial și rămân distant. Nu sunt suficient de profesionist deoarece am tendința de a nu încerca să înțeleg și nici nu fac efort pentru a-mi modifica sentimentul; rămân în defensivă”. Terapeutul recapitulează în tabelul următor. Tabel 1. Recapitularea terapeutului: Cazul Domnului B. Empatie: de la 0 la 8 1/8 Autenticitate: de la 0 la 8 7/8 Cordialitate: de la 0 la 8 1/8 Profesionalism: de la 0 la 8 1/8 Conduită
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]