6,328 matches
-
naționaliști, uciși amândoi într-un interval de douăzeci și patru de ore. Citi mai departe. ... era autodidact, dar a ajuns o autoritate respectată în domeniul esoteric al inscripțiilor antice. A depășit oare limite atât etice, cât și legale pentru a-și aduna tezaurul? Probabil. Dar ăsta era omul, ultimul bătăuș sionist, un aventurier care ar fi trebuit să facă parte din generația 1948, dacă nu chiar 1908... Doi bărbați de vârste apropiate, ambii scormonind Pământul Sfânt ca să demonstreze că le aparținea lor, triburilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
afacerilor și sumele puse în joc, cu siguranță aveau să apară posibilități de încălcare a regulilor. Mahmud nu avea de gând să se lase fraierit. Voia să fie sigur că Naasri era corect. Așa că a pregătit o încărcătură cu ultimul tezaur de trei sau patru obiecte, inclusiv o pereche de peceți antice, tabla de lut pe care o luase de la omul agitat din cafenea și piesa de rezistență, o pereche de cercei poleiți cu aur, care, deși oricine ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se încredințeze cele mai delicate sarcini. Iar asta era cu siguranță delicată. Partea proastă a căderii lui Saddam era că, după aceea, regulile s-au înăsprit brusc. Guvernele lumii, care s-au prefăcut că nu observă traficul cu obiecte de tezaur din Irak înainte de 2003, nu mai erau atât de indulgente acum. Poate considerau că e în regulă să se fure de la dictator, dar nu era atât de drept să se fure moștenirea „poporului irakian“. Personal, Jaafar dădea vina pe știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care avea o mănușă de latex, după primul dintre sigiliile cilindrice pe care le aliniase pe un raft, la nivelul ochilor. Încet, cu atenție, strecură sigiliul înăuntrul tamburului de metal. Se potrivea perfect. Răsuflă ușurat, uitându-se din nou la tezaurul de sigilii pe care le adunase, aliniate în fața lui ca niște soldați ce așteaptă inspecția. Erau de toate mărimile și formele, dar acum se simțea încrezător uitându-se la ambalajul de carton de la firma elvețiană, care îi trimisese toată gama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
improvizată. Se uită la numele magazinelor, vizibile acum datorită lipsei oamenilor. Și-l imagină pe Guttman cel bătrân plimbându-se pe aici, vizitând Sadi Barakat și Fii, Comercianți Autorizați sau sforăitorul Muzeu Oriental, întotdeauna în căutarea unui obiect rătăcit din tezaurul antic. Cum trebuie să se fi cutremurat când intrase în acea zi în magazinul lui Aweida. Trecu pe lângă un om cu barbă îmbrăcat într-o robă în întregime neagră. Era un rabin sau un preot ortodox, poate grec sau rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
libere și, din fericire, spiritele libere. Primii pași în inițierea acestui experiment se desfășoară acum și este fascinant să ai posibilitatea să îi urmărești. CHINA NE DĂ APELUL DE DEȘTEPTARE # 2 Chinezii sunt cei mai mari cumpărători de bonuri de Tezaur americane, promovând interconectivitatea economică, stabilitatea globală și contribuind la întărirea intereselor ambelor națiuni. Economia Chinei cunoaște o creștere care ne lasă muți de uimire, de 10% per an, triplu față de rata creșterii economice a SUA. Până în 2030, economia Chinei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să-i răspundă. Ieșiseră din sat, lăsaseră în urmă cele trei case ruinate, acum treceau podul peste râul cu ape negre și rău mirositoare. În față, în mijlocul câmpului, unde se zărea un pâlc de copaci, ascuns în tufișuri, se ascunde tezaurul arheologic al olăriei lui Cipriano Agor. Oricine ar spune că au trecut zece mii de ani de când au fost descărcate aici ultimele rămășițe ale unei vechi civilizații. Când, în dimineața următoare, Marçal coborî de la etajul treizeci și patru ca să se prezinte la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era suficient s-o presupun, iar pentru a o presupune, trebuia să citesc cu neîncredere. Că manifestele vorbeau despre Planul din Provins, asta era neîndoielnic. În mormântul lui C.R. (alegoria cu Grange-aux-DÎmes, noaptea de 23 iunie 1344!) fusese pus, un tezaur ca să-l descopere posteritatea, un tezaur „ascuns... pentru o sută douăzeci de ani“. Că acest tezaur nu era unul pecuniar era tot atât de clar. Nu numai că se polemiza cu naiva aviditate a alchimiștilor, dar se spunea deschis că ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a o presupune, trebuia să citesc cu neîncredere. Că manifestele vorbeau despre Planul din Provins, asta era neîndoielnic. În mormântul lui C.R. (alegoria cu Grange-aux-DÎmes, noaptea de 23 iunie 1344!) fusese pus, un tezaur ca să-l descopere posteritatea, un tezaur „ascuns... pentru o sută douăzeci de ani“. Că acest tezaur nu era unul pecuniar era tot atât de clar. Nu numai că se polemiza cu naiva aviditate a alchimiștilor, dar se spunea deschis că ceea ce a fost promis era o mare schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
manifestele vorbeau despre Planul din Provins, asta era neîndoielnic. În mormântul lui C.R. (alegoria cu Grange-aux-DÎmes, noaptea de 23 iunie 1344!) fusese pus, un tezaur ca să-l descopere posteritatea, un tezaur „ascuns... pentru o sută douăzeci de ani“. Că acest tezaur nu era unul pecuniar era tot atât de clar. Nu numai că se polemiza cu naiva aviditate a alchimiștilor, dar se spunea deschis că ceea ce a fost promis era o mare schimbare istorică. Și dacă cineva tot n-ar fi Înțeles, manifestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de amatori de artă rafinați, cu situație socială bună (Eugeniu Ștefănescu-Est, Ion Pillat). O utilă schiță sociologică în acest sens găsim în Poezia simbolistă românească, Antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Rodica Zafiu, Editura Humanitas, Colecția „Tezaur”, București, 1996, p. 22-23. Critica interbelică, în special prin reprezentanții ei postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel mult ca ornament, ca „sclipire a prezentului” pe osatura trainică a tradiției: „tradiționalism și clasicism nu însemnează anchilozare și automatism. Însemnează numai sănătate și armonie spirituală. În jurul acestor axe fundamentale, individualitatea poeților se poate dezvolta liberă și nesilită. La tezaurul veacurilor trecute, se adaugă doar sclipirile prezentului, făurind o nouă unitate organică. Aportul fiecărei generații se integrează astfel sintetic valorilor anterioare”. Autorul nu are însă nici o problemă în a cita, reverențios, eseul despre „Arta neagră” al pictorului Corneliu Mihăilescu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Opere III, ediție îngrijită de Al. Rosetti și Liviu Călin, note și variante de Liviu Călin, Editura Minerva, Colecția „Scriitori români”, 1981 Poezia simbolistă românească, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Rodica Zafiu, Editura Humanitas, Colecția „Tezaur”, București, 1996 Pillat, Ion, Perpessicius, Antologia poeților de azi cu 70 de chipuri de Marcel Iancu, Editura Cartea Românească, București, vol. I - 1925, vol. II - 1928, ediția a II-a îngrijită, argument, note și fișier bibliografic de Ion Nistor, prefață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bolți era susținut de douăsprezece coloane de piatră, cu capiteluri sculptate grosolan. Aici nu existau morți sau morminte, ci doar, în mijloc, o ladă mare de lemn, ferecată cu trei încuietori, fixată de podea cu lanțuri. În ea se afla tezaurul bisericii, și acoperea lăcașul sfintelor relicve. Deasupra acelei case de fier ardea o lampă cu trei brațe, care punea în lumină câteva figuri pictate pe ziduri. La dreapta și la stânga se aflau două uși. Cel care dădea să intre putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
argint, un colier cu două pietre și diferite monede. - Sunt lucruri de valoare. De ce le lași aici? l-am întrebat. - Ca să le admir, mi-a răspuns. Era cel mai firesc răspuns pentru un longobard. L-am întrebat unde găsise micul tezaur și mi-a arătat câteva locuri printre ruine, unde săpase ca să-și alunge plictisul. - Ai de gând să le lași aici pentru totdeauna? Am vrut eu curios să aflu. - Nu, când o să mă-ntorc la Brescia, o să i le dăruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luat prizonieri pe noi, cei care apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar, când pumnalele avarilor au ajuns la gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemenea caprelor și legați unul de celălalt. Când și când târau acolo încă un ostatic, și, după câte mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că nu se mai puteau bizui pe nave, s-au ascuns în case precum șobolanii în cloacă. Când patriarhul Fortunato a descins, nimeni nu l-a împiedicat să intre călare în bazilica Santa Fosca. Oamenii lui, deja instruiți, au prădat tezaurul bazilicii vreme de un ceas. Singurul lucru pe care nu l-au găsit a fost scaunul lui Marcu. De aceea patriarhul a venit la mine, cu sabia în mână. Eu rămăsesem în camera lui Cipriano, cuprins de neașteptate și tardive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l amuzau vorbele mele. - Te referi la cineva anume? I-am spus: - I-ai stârnit pe tinerii de la domeniul Ariberti să se poarte ca niște ticăloși față de mine și de soția mea; așa că am hotărât să-ți dau o lecție. Tezaurul pe care înaintașii tăi l-au sustras din Aquileia se va întoarce în mâinile deținătorului legitim. Auzind acestea, s-a încruntat. - Nu știu nici măcar cine ești și unde se afla acest domeniu de care ai pomenit. În privința tezaurului, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o lecție. Tezaurul pe care înaintașii tăi l-au sustras din Aquileia se va întoarce în mâinile deținătorului legitim. Auzind acestea, s-a încruntat. - Nu știu nici măcar cine ești și unde se afla acest domeniu de care ai pomenit. În privința tezaurului, se află pe mâini bune. Eu sunt adevăratul patriarh de Aquileia, și înaintașii mei au trebuit să fugă pe insula aceasta din pricina nației tale, deși tu nu prea ai față de longobard. S-a uitat mai atent la mine, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rodoald să plece de îndată la Benevento, spre a-i scăpa de înrâurirea primejdioasă a lui Fortunato. Înainte de a lua drumul întoarcerii, mi-am luat rămas-bun de la patriarh, și el m-a poftit să aleg ce-mi plăcea dintre obiectele tezaurului, spre a le duce în dar regelui. Am refuzat, dar mi-a surprins privirea zăbovind involuntar și îndelung pe teancurile de cărți puse pe jos și m-a rugat să iau una pentru mine. Am luat Evanghelia lui Toma, drept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să scuipe imediat ce avea în gură. Persoanele care veneau în contact direct cu regele erau nenumărate. Deocamdată i-am scos din cărți pe majordom, cel care administra palatul, pe spătarii care aveau grijă de armele sale, pe cel care păzea tezaurul, numit și stolezais, precum și pe grăjdari, care aveau grijă de cai. Rămâneau cubicularii, altfel spus cameriștii, vesterar-ii, care se ocupau cu îmbrăcămintea și, în primul rând, dapifer-ii, oamenii care-i aduceau vinul și mâncarea la masă, ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aibă în pază. Cracco s-a arătat pe seară și ne-a spus: - Mauriciu își manipulează prin vorbe soldații, sprijinit de câțiva cetățeni influenți. Le spune cam așa: „Este nedrept din partea lui Onoriu că a ascuns în vestiarium un mare tezaur, în care sunt și banii ce vi se cuvin; a dorit să treacă la cele veșnice drept constructor și restaurator de biserici la Roma pe pielea voastră și înfometând populația“. Drept care îi stârnește să ia cu asalt palatul Laterano. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o vărsare de sânge s-ar întoarce împotriva lui, a stăvilit în ultimul moment avântul plebei și a trimis la Ravenna un emisar care să-i ceară exarhului Isacco Platone să i se alăture. Vestiarium-ul papal conținea într-adevăr un tezaur impunător. Aurul și argintul bisericilor, prețioasele danii de la împărați, consuli și cetățeni particulari, banii pentru cheltuielile curente, pomenile și răscumpărările prizonierilor de război, precum și banii pe care Heraclion îi trimisese pentru plata funcționarilor și a militarilor. Onoriu nu acumulase acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l întrece în amintirea oamenilor pe marele papă Grigore. După trei zile de asediu și negocieri, Mauriciu a convocat judecătorii din Roma și pe cei mai înstăriți cetățeni și i-a convins să numească funcționari care să sigileze ușile de la tezaurul papal, până la venirea exarhului. Același Cracco ne-a dat vestea sosirii sale la Roma, foarte agitat și nădăjduind într-o soluție salvatoare: Isacco Platone era dispus să confirme alegerea. Când s-a petrecut lucrul respectiv, eu mă aflam în odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și prima dorință a lui Severino. Dacă nu-mi îngăduiți, am să iau alt vas, și voi veni totuși să cer audiență regelui. L-am primit cu bucurie. În zilele ce au urmat, Isacco Platone și Mauriciu și-au împărțit tezaurul papal, lăsând doar firimituri pentru plebe și soldați. După ce i-au alungat din oraș pe toți preoții și cardinalii, bizantinii și facțiunea romană a lui Mauriciu au jefuit Roma vreme de o săptămână, golind bisericile de podoabele lor prețioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]