2,640 matches
-
a fi rod". Dialogul cu divinitatea este axat pe ideea purificării prin suferință. Iov devine simbolul suferinței, el nu poate nici să moară, nici să trăiască. Suferința este cumplită, ea ne amintește de Blaga, poetul este ca și el "numai tină și rană". Învățat cu rănile, ni se mărturisește că ar avea cuibar corcit cu șerpi pe coapsă și corbii vineți îi sărută pieptul. Uitat în suferință, ca și Iov, părăsit de Dumnezeu, poetul exclamă: Fiind acum părăsit de tine,/ De
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să o fac, liber de orice responsabilitate... decât să te văd așa, prefer să pleci imediat la gară! Ea: Iartă-mă... adevărul e că mă simt inutilă! El: "Inutilă"? Încearcă să-ți imaginezi cum ar fi fost ziua aceasta fără tine... Ea: Și mâine?... Și poimâine?... El: Mâine voi trăi din astăzi... poimâine, din mâine... Oricum, nu vor mai fi prea multe! Ea: Dar nu te-ai sinucis! El: Am concertul! Vreau să las concertul fiului meu! Am fost un tată
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
epitet, o comparație, metaforă, metonimie etc.: Doamna mărilor șia nopții varsă liniște și somn. (M. Eminescu); O vorbăși trec spicele - feten văpaie (L. Blaga); [...] aud materia plângând (G. Bacovia); După aceea au început să cânte / și melodia a întins spre tine / brațele ei reci. (N. Stănescu); Haina de zăpadă se zdrențuia dezvelind trupul negru al câmpurilor. (L. Rebreanu) Alegoria desemnează un procedeu stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Etape: Pregătirea zonei: este nevoie de un loc de mediere liniștit, intim si neutru, special amenajat pentru activitățile de mediere. În felul acesta cei prezenți la mediere sunt siguri ca discuțiile vor fi confidențiale. Elementele de care trebuie sa se tina cont in pregătirea si poziționarea participanților sunt masa și distanta mai mare între părți. Masa trebuie să fie suficient de mare pentru toți participanții. Distanta mai mare între părți le poate oferi un sentiment de securitate, in special daca unul
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
îmbolnăvească copilul de deochi, să-i faci un benchi* cu cenușă albă. Femeile deocheate nasc cu greu. Spre a nu se deochea un copil, se ia pămînt de sub talpa mă-sii și i se face zbenghi în frunte cu această tină sau zbenghi cu scrobeală albastră. Pentru că deochiul mănîncă mațele deocheatului, de aceea trece prin el (are diaree). Gîndacii de mătase să se ascundă de vederea oamenilor, căci se deoache și mor. Cînd face săpun, se leagă de făcălețul cu care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de aproape, căci bolnavul se chinuiește pînă moare. După ce o persoană a murit, corpul i se scaldă într-o albie, ca să se ducă curat pe ceea lume. Cine scaldă un mort, dacă nu-i spală lipul tot de sub unghii sau tina de pe corp, are să le mă nînce pe cealaltă lume. Dacă moare cineva, se măsură cu o ață lungimea lui ca să rămîie norocul lui de casă. Omul mort să nu-l încingi moale, că se împiedică în țoale. Un mort se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vine la tine, / dorința lui e-un zbor fără de aripi. / A ta-ndurare nu vine doar în ajutorul / celuia ce cere / ci-adesea / vine de la sine-nainte de a fi cerută. În tine caritatea, în tine pietatea, / în tine strălucirea, în tine își dau mâna / tot ceea ce-i făpturii bunătatea! / Acesta ce veni prin cea mai depărtată / de cer cavernă / a universului până aici văzut-a / o groază de ființe întrupate-n duh / iertarea îți imploră și puterea sfântă / să să se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Serenadă), de revoltă, indignare, uimire, ironie. În alte poeme, satira se îmbină cu intenția ludică (Hore, Inscripții, Copilărești, Fabule). Dumnezeu se joacă de-a facerea lumii: Ia o leacă, pune-o leacă/ Face oameni și lumină/ Din puțin scuipat cu tină/ Și dintr-un aluat mai lung/ Scoate luna ca din strung" (Abece). Atras de o estetică a negării violente, a proferării înjurăturii și ocării, Arghezi scrie pamflete "un gen literar jumătate actual și jumătate etern", tablete în care se află
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spun" (Cuptor); 4. Singurătatea a. Camera poetului este un loc înspăimântător: "Eu trec din odaie-n odaie/ Când bate satanica oră" (Miezul nopții); b. Dragostea și creația sunt elementele salvatoare în camera intimă a iubitei ("Ce cald e aicea la tine/ Și toate din casă mi-s sfinte / Te uită cum ninge decembre/ Nu râde, citește-nainte" (Decembre) 5. Aspirația spre absolut este întreținută de nostalgia poetului, obligat să supraviețuiască într-un mediu ostil, monoton, unde plictisul devine suferință: "Orașul luminat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
absentă (precizări în didascalii), cu gândurile în altă parte. Ea face jurăminte amantului într-un limbaj de mahala: "să n-am parte de ochii mei, să n-am parte de viața ta, să nu mai apuc o zi fericită cu tine na ! ce mai vrei?". Comicul de situație rezultă din scena în care Chiriac "strângând pe Veta cu putere", îi răspunde soțului care patrula în stradă: "Lasă, jupâne, mă știi că consimt la onoarea dumitale de familist!" Rică Venturiano este tipul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
amicii, ideea că te afli în miezul unei întreceri în care nu încap sentimentele, disimularea stresului de începător - toate acestea amână maturizarea ta sexuală pentru o dată care ar putea să nu mai vină niciodată. Cu cât este mai importantă pentru tine propria virginitate, cu atât mai importantă trebuie să fie persoana cu care faci dragoste pentru prima dată. „Să nu-ți pară rău...“ Întrebați dacă au regrete că și-au început viața sexuală, majoritatea adulților tineri spun că era mai bine
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ CÎnd sărutîndu-te mă-chin,/ Tu iarăși mă sărută./ Ea-1 asculta pe copilaș/ Uimită și distrasă,/ Și rușinos și drăgălaș,/ Mai nu vrea, mai se lasă,/ Și-i zice-ncet :Încă de mic/ Te cunoșteam pe tine/ Și guraliv și de nimic/ Te-ai potrivi cu mine.../... Tu ești copilă, asta e.../ Hai ș-om fugi În lume,/ Doar ni s-or pierde urmele/ Și nu ne-or ști de nume,/ Căci amîndoi vom pierde dorul de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu tine/ înșirate în toate cele șapte zile/ în palma vecinic pogorâtă a astei clipe/ rugându-mă/ ca răsuflarea ta/ să-mi spulbere iar carnea de pe suflet/ vegheat de tatăl meu noaptea/ mama mea ziua" (dragoste). O altă temă frecventă în cărțile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mască, Interior cu mască și clovn, Sfaturi de amăgit întunericul, Elegie. Mut și orb ca Dumnezeul acestui veac, Via carissima ș.a.), toate invocate dacă nu să articuleze o eboșă de poetică a revoltei auctoriale ("Vino și spune un adevăr despre tine/ autor iconoclast incomod/ ai umplut lumea cu versuri amare/ scrib îndrăcit mică instalație de visat!" Mică instalație de visat), măcar să legifereze multiplicitatea internă ("Dar eu retras într-o broască țestoasă/ cu bătrânul rege petrec/ ne îmbătăm/ ne batem prietenește pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întinderea oceanului/ sau colorați direct în iarbă/ avem nevoie de curcubeu/ și de pasăre măiastră/ sau de pasăre pur și simplu/ din aripile căreia să ne facem/ vise și înălțare peste cer/ avem nevoie de tăcere/ de mine și de tine/ dar mai ales/ aveți nevoie de mine/ chiar și numai pentru că/ eu vin/ de unde vin oamenii/ plecați la război". Cum sancționarea prin scris a viciilor exteriorității nu pare să aibă efecte imediate, poetul alege, de la un punct încolo, să reinterpreteze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
partid și de stat// și deasupra la suceava/ mică-i masa mare-i gloaba/ și richita micșunele" (horă administrativ-teritorială). Și altele, autoevaluatoare sau pur și simplu investigatoare: "într-o societate democratică/ mi-e atâta silă de copaci de discursuri de tine/ și de mine bubulina" (fiul); "să scriu repede cât mai sunt tânăr/ cât îmi mai pot permite să fiu furios și radical/ cât încă disprețuiesc unghiul de nouăzeci de grade/ cât încă miros ca o sfidare les fleurs du mal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cazemate blindate/ ca pentru un măcel atomic/ am adunat clipe zile luni săptămâni/ de viață continuă/ cu inima pe sfoara suferinței/ suspendată într-un balans nestăpânit//...// rup/ cu lopata inimii/ din zidul cazematei/ sap în tranșeele clepsidrei// un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atelier" în ruine, dar deloc indistinct, pe cititorul de poezie îl interesează mai mult fragmentele propriu-zis poetice. De reținut, dintre acestea, seria bine articulată de poeme erotice, majoritatea adresate "ție,/ la sfârșitul/ tuturor cuvintelor/ care ar putea să vorbească/ despre tine/ ca împărăteasă/ și curtezană totodată" (Poem de dragoste) sau poemele într-un singur vers -construcții aproape silogistice ori apoftegmatice care aproximează marile realități ale ființei, în special dragostea ("Sânul ei ca o corabie a barbarilor" Vis fenician), solitudinea ("Sunt singur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fațete și un veritabil protagonist al poeziei quasimodiene.258 Este redat printr-o dinamică de solidificare și ingreunare ce se explică prin dorința de a-l fixă între limitele imagistico-spațiale proprii unui obiect, unui referent: Te știu. Întreg dăruita în tine / frumusețea-și înaltă sânii, / adâncindu-se în solduri și într-o / mișcare lină zvârcolindu-se în poala sfioasa, / coborând în mlădierea formelor / la picioarele frumoase cu zece cochilii. (Vorba, trad. PS). Identificându-se cu o formă statuara iubita și dorită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
izolată de-a lungul creației leopardiene, dimpotrivă, poetul asociază deseori sonoritatea cu trecutul și, în pandant, tăcerea cu prezentul, așa cum procedează și autorul sicilian, un secol mai tarziu, în Vânt la Tìndari: Aspru e exilul / iar căutarea ce-nchideam în tine / cu atât de muta-i armonie azi / se schimbă-n dor de moarte; / orice iubire-i pavăza tristeții / tăcut pas în întuneric / unde m-ai lăsat, amară pâine să frâng (trad. AEB).317 Trecând de la o dimensiune reflexiva a timpului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tovărășia prietenilor din Messina, în timpul căreia eul trăiește o experiență metafizica, se desprinde din peisajul dealurilor ce se apleacă asupra apei insulelor, părăsește starea juvenila de beatitudine și pătrunde în realitatea prezentului: Aspru e exilul / iar căutarea ce-nchideam în tine / cu atât de muta-i armonie azi / se schimbă-n dor de moarte; / orice iubire-i pavăza tristeții / tăcut pas în întuneric / unde m-ai lăsat, amară pâine să frâng. (Vânt la Tìndari, trad. AEB).327 Dialectica sunet / tăcere marchează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cele în care femeia iubita este subiectul acțiunii de a dormi. Ca să te am te pierd, / și nu mă vaiet: frumoasă ești încă, / în dulcea-ți nemișcare adormita / seninătatea morții bucurie adâncă (Silabe pentru Erato); Nici nu m-adăpostesc în tine / tu pradă somnului lăsată / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii); Pe tâmpla ce se-nclină-n somn / descoperită-i vena corolara / iar glasul tău e orfic și marin. Tainica / noaptea ploilor de calde luni // îți doarme în priviri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asupra naturii, limitându-se să creioneze în ochii iubitei cadrul nocturn sinestezic: Tainica / noaptea ploilor de calde luni // îți doarme în priviri (Delfică).395 Uneori accentul cade pe distanță deschisă de somn între eu și iubita: Nu mă adăpostesc în tine / în dulcea-ți nemișcare adormita / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii).396 Că și în Seara zilei de sărbătoare, privitorul se simte străin de calmul somnolent și de tainica imobilitate a femeii. Deși tulburarea în fața somnului ei liniștit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
permite poetului să plăsmuiască siluete ideale: Tu, ce-mi inspiri iubire / din mult departe-ori tăinuindu-ți față / când nu-mi rasai în vise / celesta nălucire / sau în surâsul firii / pe câmp, cănd se-nfiripă dimineață / tu, ce-ai hrănit din tine / veacul de aur, frumusețe scumpă, / nu zbori și azi prin lume / ușoară, nevăzuta? (Iubitei, vv. 1-10).403 Această apariție este rodul revendicării dreptului de a cultiva iluzia și deci de a compensa în imaginație stricăciunile pricinuite de cunoașterea adevărului.404
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Sicilianul readuce în prezent chipuri și peisaje dragi, nu evocându-le, adică transferându-le ca atare cu ajutorul memoriei, ci printr-o reînnorire fantastică, prin contopirea amintirii cu visul. În Îngeri visul amintire este glorificat: Apusa orice alinare a vieții în tine / visul slăvești (...) Nemărginit să-ți fie: să'nvingă fiece clipă / din timp, care păru veșnică: / râs de tinerețe, durere, / unde pe-ascuns ai căutat / nașterea zilei și a nopții (trad. MB). În Nicând te-nvinse noapte așa senina poetul descrie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]