18,899 matches
-
Înțeles, tot ce-ți spun eu este o schiță simplificată și, implicit, vulgarizantă a unei teorii Înfricoșătoare În radicalismul ei... abia mai târziu mi-am dat seama de ce manuscrisul acela n-a devenit niciodată o carte, de ce n-a fost tipărit și făcut public... lumea noastră ar fi sărit În aer, o Întreagă mitologie și practică socială ar fi apărut Într-o altă lumină, se schimba tot sistemul de valori, de credințe și idealuri ale umanității, tranzitivitatea, care este singura constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
idee despre extensia pe verticală a Încăperii. Cele șapte tronsoane de rafturi aveau la capătul dinspre coridorul principal câte o inscripție de identificare - profund inutilă din punctul meu de vedere. Nu cu cifre, ci cu litere de la A la G, tipărite pe cartoane mari și așezate la loc vizibil. Pentru că În subconștient abandonasem deja probabil orice speranță de a descoperi, fie și Întâmplător, ceea ce căutam, am luat de la locul lor câteva dosare și am Început să le răsfoiesc. Eram curios ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În mâna mai mult sau mai puțin inspirată care extrăgea din rafturi ciudatele dosare. Două detalii mi-au atras atenția. Ai observat, probabil, că am vorbit tot timpul despre texte, nu despre cărți, volume, ediții. Nu Întâmplător: nici unul nu era tipărit. Arhiva-depozit a Centrului adăpostea o imensă bibliotecă de manuscrise! Cealaltă constatare insolită am datorat-o norocului de a fi nimerit câteva lucrări ce purtau semnătura unor istorici a căror operă o cunoșteam foarte bine. Cel puțin așa credeam. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca o instituție de drept civil sau oricum altfel - categorie economică, funcție cutumiară, obiect de speculație metafizică, nimic... Și trebuie să spun că omisiunea, dacă despre o omisiune era vorba, Îmi părea și inexplicabilă, și nejustificată. Dacă ar fi fost tipărit, textul n-ar fi depășit 120-150 de pagini, conform estimării mele. Dar ce pagini! Începând cu spulberarea mitologiei dreptului succesoral (care, Într-o formă sau alta, se regăsește În practica juridică a tuturor formelor de organizare socială care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la o curte de boier despre Alexandru Machedon - adăugă povestitorul numit Surduc, dacă boierul mă oprește, scoate Alixăndria și zice c-a citit-o, sta-i-ar tomu-n gât! — Despre Viețile sfinților, ce să mai vorbim? - continuă Parnasie. S-au tipărit toate, nu e sfânt fără șpalt! Eu ce să mai povestesc? Nu zic să nu fie cărți, Doamne ferește, dar nici prea multe. Eu zic să fie o parte cu carte și-o parte fără carte. Și-n părțile fără carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
morți nu sunt morți, numai prizonieri ai animalelor totemice ale mării, spuse Benedetto, folosind un ton neașteptat de nou. Nu știu dacă tata ți-a povestit, avem un proiect nou, vrem să părăsim cât mai repede mlaștina pornografiei și să tipărim, ca înainte, numai artă mare. Vom începe cu Ulisse Aldrovandi, Mostri, draghi e serpenti. Aldrovandi n-a descris niciodată animalele fără să le fi văzut cu ochii lui, să le fi atins chiar cu mâinile. Noi suntem plonjori excepționali, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îi intrase în cap că trebuie să intre în lumea jocurilor de noroc, rămăsese cuplat pe această idee. Bomba venise peste noapte, Rusia tocmai scosese in afara legii cazinourile. Știrea era larg dezbătută în mediile de afaceri, iar ziarele o tipăreau cu litere de o șchioapă pe prima pagină. Un cunoscut de-al său îi spusese că guvernul din Cipru avea de gând să își salveze economia taman prin ridicarea interdicției de funcționare a acestora. Pregătea un pachet legislativ în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu ai bani să cumperi aur? Tu, Banca Națională? Păi, dacă n-au... Cum să nu aibă? Doar tiparnița de bani e la ei. Ei, îl opri Boris, nu mă aburi! Chiar tu mi-ai spus că nu se pot tipări bani în neștire. Generează inflație. Tu te-ai născut idiot ori ai luat lecții ca să ajungi așa? Cum să genereze inflație? Pentru fiecare leu tipărit cu care cumperi aur, primești în schimb o anumită cantitate de metal prețios. Fiecare bancnotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl opri Boris, nu mă aburi! Chiar tu mi-ai spus că nu se pot tipări bani în neștire. Generează inflație. Tu te-ai născut idiot ori ai luat lecții ca să ajungi așa? Cum să genereze inflație? Pentru fiecare leu tipărit cu care cumperi aur, primești în schimb o anumită cantitate de metal prețios. Fiecare bancnotă are acoperire și încă în aur fin. Ai priceput? Și atunci? întrebă Boris care, nu se gândise la acest lucru dar trebuia să recunoască că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
erudiții, a acestei trebuințe ca totul să fie Înregistrat, tot ceea ce Înseamnă viața unui om. Am dat deci și de o istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică a orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot ce se tipărea pe vremea aceea, cărți și reviste, spectacolele teatrelor ambulante și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tînăr, rezemat de un salcîm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
document În Antichristul său, ca parte organică a iluminării sale, care străfulgerase două suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurămînt În 19 aprilie 1927 la Stari Futog, acesta ar fi avut În mîinile sale manuscrisul cărții de la sfîrșitul secolului trecut. Îl tipărise pe cheltuiala sa, tradus În rusă, fără a se menționa anul și locul apariției, fără numele autorului și al editorului, doar „pentru uz personal“. Manuscrisul Îi fusese adus de o cunoștință de la Paris. De o anume doamnă Sișmarev, care susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef-bucătar dintr-un faimos restaurant parizian, ca apoi nevrednicul moștenitor să-l vîndă la o licitație), dovedea că prințul avusese la dispoziție ediția princeps În germană, cea din anul 1920. Cartea fusese tipărită prin grija elitei germane naționaliste care editase și celebrul Auf Vorposten: „Nici o carte, de la apariția tiparului și descoperirea alfabetului, nu făcuse mai mult pentru deșteptarea sufletului național ca aceasta“, constata revista mai sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
1906; L.N. Tolstoi: Război și pace, ediția a treia, 1873; L.N. Tolstoi: Povestiri din Sevastopol, Moscova, 1913; Richard Wilton: The Last Days of the Romanovs, London, 1920; Culegere de Însemnări, jurnale, amintiri, scrisori și note de drum privind istoria Rusiei, tipărite În limba rusă (trei cărți), Novgorod, 1912; Eli și Cion: Rusia contemporană, Moscova, 1892; Jehan-Préval: Anarchie et Nihilisme, Paris, 1892 (există ipoteza că sub acel pseudonim s-ar fi ascuns R.J. Racikovski); W.M. Thackeray: Vanity Fair. A Novel without
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ohranei, refugiat la Constantinopol, va ajunge să-și vîndă și avuția de cărți vechi. Printre ele se afla și o carte În limba franceză, format 14 pe 9, fără copertă, legată grosier În piele. Pe ultima pagină a cărții era tipărit cuvîntul Joly. Prefața cu titlul «Simple observații» era datată: Geneva, 15 octombrie 1864. HÎrtia și tiparul corespundeau Întocmai perioadei 1860-1880. Vin cu aceste detalii, Întrucît cred că ar putea ajuta la aflarea titlului... Ultimul ei posesor, fostul ofițer al Ohranei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, cînd, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
organele genitale, căutînd bani, diamante, aur. Dentiștii le smulgeau cu cleștele tot soiul de lucrări dentare, punți, coroane.“ În mijlocul lor stătea căpitanul Wirt. În buzunarul de sus al tunicii militare, În stînga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și evocarea unei escapade hamburgheze din anul 1972, pot părea locuri comune. Gladiolele respingătoare pe care O.V. mi le adusese cu două-trei zile Înainte, aveam să le pictez la șevalet ca pe o natură moartă. Enciclopedia morților a fost tipărită pentru prima oară În mensualul belgrădean Književnost, din mai-iunie 1981, iar un an mai tîrziu În New Yorker din 12 iulie 1982, În traducerea lui Amiel Alcalay. Persoana care avusese acel vis și căreia Îi fusese dedicată povestirea, descoperise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii” care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume excelent de curvă, dar un titlu prost de povestire). Iar redacția revistei Književnost nu se va formaliza și va tipări povestirea În numărul 8 din 1980. Iar titlul l-am schimbat eu Însumi, din pure rațiuni literare, căci primul mi se păruse excesiv de literal. . Periodic săptămînal belgrădean. . Roman al lui Danilo Kiš apărut În 1987la Editura Univers. PAGE FILENAME \p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Trebuie să facem precizarea că în tot evul mediu românesc, populația din Colinele Tutovei a fost rară, iar atunci când a fost înregistrată geografic sau demografic, multe așezări nu au fost consemnate. Chiar în harta Moldovei, întocmită de Dimitrie Cantemir și tipărită în Olanda în 1737, în Colinele Tutovei au putut fi identificate 25 de așezări; mai bine apar în hartă limitele ținuturilor, a inutului Tecuci din care au făcut parte și satele de pe valea Dunavățului. Deși „Condica liuzilor”, din 1803, nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așezări; mai bine apar în hartă limitele ținuturilor, a inutului Tecuci din care au făcut parte și satele de pe valea Dunavățului. Deși „Condica liuzilor”, din 1803, nu conține toate așezările, tot înregistrează 166 de localități, iar în harta lui Bawr, tipărită în 1873, în Colinele Tutovei sunt atestate 178 așezări din care au fost identificate 133. Lucrările cartografice care includ și teritoriul Colinelor Tutovei nu puteau cuprinde grupurile de case izolate, locuințele sezoniere, alte forme de locuire premergătoare satului, care, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de cărți - manuscrise și tipărituri. Cărțile erau rare, scumpe și, din această cauză, erau păstrate cu evlavie. Cu siguranță, că atunci când a fost mutată biserica de la Filipeni, au fost date și cărțile de cult, unele vechi, în limba slavonă, altele tipărite în românește, dar cu caractere chirilic. A fost nevoie de contribuția cetățenilor pentru a se cumpăra cu 70 de lei (franci) un Minei de la Iordache Diaconescu din Mărăști, după ce un incendiu a mistuit biserica cu hramul „Sfinții Voievozi” de acolo
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bun cunoscător al cataloagelor editoriale, nu auzise niciodată de Umbra vîntului sau de Julián Carax. Intrigat, tata a cercetat pagina cu datele ediției. — După cît scrie aici, acest exemplar face parte dintr-o ediție de două mii cinci sute de exemplare tipărită la Barcelona de Cabestany Editores, În decembrie 1935. — Știi editura asta? — Au Închis-o acum doi ani. Dar ediția originală nu-i asta, ci alta din noiembrie, din același an, Însă tipărită la Paris... Editura e Galliano & Neuval. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o ediție de două mii cinci sute de exemplare tipărită la Barcelona de Cabestany Editores, În decembrie 1935. — Știi editura asta? — Au Închis-o acum doi ani. Dar ediția originală nu-i asta, ci alta din noiembrie, din același an, Însă tipărită la Paris... Editura e Galliano & Neuval. Nu-mi spune nimic. — Atunci, cartea e o traducere? am Întrebat, deconcertat. — Nu menționează ce-i. Din ce se vede aici, textul e original. — O carte În spaniolă, editată mai Întîi În Franța? — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]