2,401 matches
-
protopopiat. Acesta a existat până în anul 1913, când a fost desființat. În diferitele documente ale vremii (recensământul populației din 1690-1700, conscripția din 1717), Carașova figura cu 400 de case, numărându-se astfel printre cele mai mari localități în spațiul dintre Tisa, Mureș și Dunăre, după Timișoara și Caransebeș, fiind un important centru administrativ și religios; mai existau la acea dată doar 4-5 localități care aveau 100, arareori 200 de case. În secolul al Secolul XVIII-lea, conform cu împărțirea administrativă dinainte de organizarea
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]
-
Carașovenilor, în trecut, au fost creșterea oilor și a caprelor, pomicultura, cioplitul șindrilei și a doagelor de butoi. Mare parte din aceste produse erau vândute în localitățiile de la câmpie. Se practica intens trocul, carașovenii cutreierând șesul Banatului între Dunăre și Tisa; produsele agricole (porumb, grâu) erau obținute în schimbul produselor pomicole. Înființarea și dezvoltarea unor centre industriale și miniere precum Reșița, Anina, Dognecea, Doman, Bocșa și Oravița în imediata vecinătate a satelor carașovene, au avut ca rezultat apariția de noi îndeletniciri și
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]
-
și ținuturile bănățene. Prinsă între înălțimile de peste două mii de metri ale masivului Godeanu la sud și culmile mai joase ale munților Poiana Ruscăi, valea Bistrei este orientată în direcția est-vest, începând de la Porțile de Fier până în prelungirea marii câmpii a Tisei care înaintează ca un golf pe valea largă a Timișului. Valea Bistrei face parte din vechiul ținut românesc al Severinului cu o frământată istorie. Pe aici trecea unul din principalele drumuri romane către Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Satele sunt înșirate de-
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
Valea Lungă este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Băcești, Izvoru, Moșia Mică, Șerbăneasa, Ștubeie Tisa, Valea lui Dan, Valea Lungă-Cricov (reședința), Valea Lungă-Gorgota, Valea Lungă-Ogrea și Valea Mare. Comuna se află în nord-estul județului, aproape de limita cu județul Prahova. Se află într-o zonă de deal, în valea Cricovului Dulce. Comuna este străbătută de șoseaua
Comuna Valea Lungă, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301193_a_302522]
-
actual al comunei era împărțit între două comune denumite "Valea Lungă", separate de râul Cricovul Dulce. Una dintre ele făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere șapte sate: Ogrea, Gorgota, Vatra Satului, Strâmbu, Frasinu, Ștubeiele și Tisa, cu 1559 de locuitori. În ea funcționau două biserici, o școală și șase mori de apă. Cealaltă făcea parte din plaiul Prahova al județului Prahova și era formată din satele Valea Lungă, Gheboasa și Vișinești, cu 1206 de locuitori. Aici erau
Comuna Valea Lungă, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301193_a_302522]
-
pentru dezambiguizare, nume diferite: fosta comună prahoveană s-a numit Valea Lungă-Cricov (având satele Băcești, Gheboasa, Șerbăneasca, Valea lui Dan și Valea Lungă-Cricov), în vreme ce comuna dâmbovițeană s-a numit Valea Lungă-Gorgota (cu satele Gorgota-Valea Lungă, Ogrea, Moșia Mică, Strâmbu, Ștubeele, Tisa și Valea Lungă de Vârfuri). În 1950, cele două comune au trecut în administrarea raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, două sate și-au schimbat denumirea: Gheboasa în Valea Mare și Strâmbu în
Comuna Valea Lungă, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301193_a_302522]
-
au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin Europa. Învingători în 454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane.), hunii (sec. IV - V),slavii (sec. VI), pecenegii (sec. X - XI),cumanii (sec. XI - XII)( Invazia tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
slavii (sec. VI), pecenegii (sec. X - XI),cumanii (sec. XI - XII)( Invazia tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
păduroasă, de la 1.100 până la aproape 1.700 m altitudine. În afara de acești doi reprezentanți ai coniferelor, în Făgăraș se mai întâlnesc și alte esențe rășinoase. Astfel, zada sau laricele (pe "Valea Brezcioarei"), pinul (pe "Valea Caselor", pe "Muntele Clăbucet"), tisa (în număr mai mare pe "Muchia Moașei"), rare exemplare de zâmbru, și destul de des jneapănul (pe "Muchia Moșului"). Dintre acestea, zada, tisa și zâmbrul sunt specii ocrotite prin lege. Deasupra molidișului începe golul alpin, deseori întrerupt de aglomerări numeroase de
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
și alte esențe rășinoase. Astfel, zada sau laricele (pe "Valea Brezcioarei"), pinul (pe "Valea Caselor", pe "Muntele Clăbucet"), tisa (în număr mai mare pe "Muchia Moașei"), rare exemplare de zâmbru, și destul de des jneapănul (pe "Muchia Moșului"). Dintre acestea, zada, tisa și zâmbrul sunt specii ocrotite prin lege. Deasupra molidișului începe golul alpin, deseori întrerupt de aglomerări numeroase de jnepeni, ienuperi, afine și merișor. Golul alpin este în mare parte acoperit cu pășuni (în special pe versantul sudic al masivului) oferind
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
șopârlă". i au fost menționați mai întâi de Herodot și Hipocrate, fiind pe atunci aflați încă la răsărit de Don. Pe timpul lui August ei apar pe la gurile Dunării. Triburi izolate de sarmați apar și în Dacia : iazigii - între Dunare și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei, în sec. al II-lea și al III-lea d.Hr. Sarmații sunt descriși ca popor războinic, buni călăreți și buni arcași. Sarmații s-au împărțit în trei ramuri: iazigii, alanii și roxolanii. În secolul
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
mai probabilă. Prima relatare ar fi faptul că satul a fost numit așa datorită crucii duble pe care o forma,aceasta este și cea mai probabilă istorie.Într-adevăr localitatea este și în zi de azi intersecție între patru localități: Tisa nouă (pe vremea aceea Wiesenhaid), Firiteaz, Sânnicolau Mic (astăzi cartier al Aradului) și Șagu. La fiecare deal vecin cu dealul Cruceniului există o cruce care semnifică intrarea în sat. A doua relatare este o legendă, însă foarte probabil este reală
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
Cruceni sunt 3 cruci vechi,nemțesti.Restul,ortodoxe,sunt construite mai târziu,recent.Acestea se află în sat.Mai sunt patru la ieșire din sat.Dintre acele 3 cruci vechi care sunt în sat,una se află la intersecția cu Tisa Nouă,una în fața bisericii romano-catolice și ultima în cimitirul satului.Celelalte 4 se află la ieșirea din sat,înspre fiecare localitate cu care se învecinează.
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
pe traseul șoselei Arad-Brad prin localitatea Ineu. Pe hartă se mai pot vedea localitățile Băița, Bihor, Nucet, Ștei, Vârfuri, Brad, localități care se găsesc în bazinul râurilor Crișul Alb și Crișul Negru care se vor vărsa pe teritoriul Ungariei în Tisa. Etimologia denumirii acestei localități se poate interpreta ca "poartă", "intrare" într-o depresiune, vale, regiune etc. Datele expuse relevă o scădere constantă a populației, cauzată în principal de procesul de creștere a populației urbane datorat schimbărilor structurale careau avut loc
Gurahonț, Arad () [Corola-website/Science/300292_a_301621]
-
fost organizat în urma victoriei armatei împărătești, conduse de prințul Eugen de Savoya împotriva forțelor turcești în 11 septembrie 1697. Lupta s-a dat la Zenta și în urma victoriei imperialiștilor, statul major din Viena a hotărât organizarea Regiunei de graniță dintre Tisa și Murăș (Țiucra, Pietre rămase, p. 349). Zona de graniță care despărțea Imperiul Otoman de Imperiul Austro-Ungar a fost împărțită în două circumscripții grănicerești: Regiunea Tisei cu sediul la Seghedin și Regiunea Mureșului cu sediul la Arad. Circumscripția de Arad
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
în urma victoriei imperialiștilor, statul major din Viena a hotărât organizarea Regiunei de graniță dintre Tisa și Murăș (Țiucra, Pietre rămase, p. 349). Zona de graniță care despărțea Imperiul Otoman de Imperiul Austro-Ungar a fost împărțită în două circumscripții grănicerești: Regiunea Tisei cu sediul la Seghedin și Regiunea Mureșului cu sediul la Arad. Circumscripția de Arad se compunea din 23 stațiuni; dintre acestea, orașe erau: Arad, Nădlac, Pecica; sate: Apatfalva, Uj-Csanad, Sajteny, Szemlak, Glogovatz sau Orod, Mondorlok, Csicser, Szabadhely, Paulis, Șoimoș; puste
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Szekesegyhaza (Țiucra, Pietre rămase, p. 349). Astfel apare clar că în secolul al XVIII-lea Cicirul era parte a graniței militare formate din regimentele grănicerești sârbești, căci angajați ca soldați mobili au fost locuitorii sârbi de pe malurile Mureșului și a Tisei. În apropierea Cicirului, pe câmpul dintre acesta și Sâmbăteni, administrația austro-ungară a lăsat o urmă datând din secolele XV - XVI - “iarcul”, un canal lung de 800 de metri și lat de 30 de metri care, probabil, a fost gândit pentru
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
suprafață de 367 hectare. Una din principalele temeri cu privire la acest proiect este legată de un posibil accident ecologic asemănător celui de la Baia Mare din anul 2000, când ruperea unui baraj al iazului de decantare a dus la poluarea cu cianură a Tisei și a Dunării, moartea a 1200 tone de pește și contaminarea resurselor de apă a 2 milioane de oameni. Totuși, experții de la Norwegian Geotechnical Institute (NGI), care au studiat proiectul barajului ce urmează a fi construit la Roșia Montană, au
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
Tisa Nouă (în , în ) este un sat în comuna Fântânele din județul Arad, Banat, România. În Evul Mediu pe acest teritoriu a existat o așezare numită "Abád", "Ibét", "Apad" sau "Asszonylaka". Satul actual a fost întemeiat în anul 1771 de către coloniști
Tisa Nouă, Arad () [Corola-website/Science/300308_a_301637]
-
II-lea, prin exproprierea unor terenuri extravilane ale satului românesc învecinat Firiteaz. Localitatea nu apare pe Harta Iosefină a Banatului din 1769-1772 (pg024), cu toate că este atestată documentar deja din anul 1771. În anii 1944-1945 numeroase familii de români din satul Tisa, județul Arad, au fost colonizate aici, prilej cu care satul "Wiesenhaid" (până la acea dată cu populație predominant germană) a fost redenumit "Tisa Nouă". În 1945, 130 de locuitori au fost deportați la muncă forțată în Uniunea Sovietică, unde au murit
Tisa Nouă, Arad () [Corola-website/Science/300308_a_301637]
-
pg024), cu toate că este atestată documentar deja din anul 1771. În anii 1944-1945 numeroase familii de români din satul Tisa, județul Arad, au fost colonizate aici, prilej cu care satul "Wiesenhaid" (până la acea dată cu populație predominant germană) a fost redenumit "Tisa Nouă". În 1945, 130 de locuitori au fost deportați la muncă forțată în Uniunea Sovietică, unde au murit 26 de persoane.
Tisa Nouă, Arad () [Corola-website/Science/300308_a_301637]
-
Câmpulung la Tisa (în , în ucraineană "Довге Поле") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1329 (Hozyumezeu). Etimologia numelui localității: din s. câmp „șes, câmpie” (< lat. campus) + adj. lung „întins” (< lat. longus) + la
Câmpulung la Tisa, Maramureș () [Corola-website/Science/301571_a_302900]
-
în , în ucraineană "Довге Поле") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1329 (Hozyumezeu). Etimologia numelui localității: din s. câmp „șes, câmpie” (< lat. campus) + adj. lung „întins” (< lat. longus) + la + Tisa. La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2.831 locuitori, dintre care 1.606 maghiari, 688 ruteni, 285 evrei, 187 români și 16 germani. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.076 reformați, 891 greco-catolici, 437 romano-catolici, 317
Câmpulung la Tisa, Maramureș () [Corola-website/Science/301571_a_302900]
-
Maramureș, Transilvania, România. Localitatea este compusă în majoritate din etnici ucrainieni. Etimologia numelui localității: din hidronimul Bistra (< ucr. bystryj „iute, repede"). Localitatea Bistra este situată în Grupă Nordică a Carpaților Orientali, de-a lungul râului Vișeu până la vărsarea acestuia în Tisa. Localitate de frontieră, atât pe râul Tisa, dar mai ales pe uscat, Bistra are o suprafață mare în comparație cu populația. Acest fapt se datoreaza reliefului muntos și abrupt, acoperit în majoritate de păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
majoritate din etnici ucrainieni. Etimologia numelui localității: din hidronimul Bistra (< ucr. bystryj „iute, repede"). Localitatea Bistra este situată în Grupă Nordică a Carpaților Orientali, de-a lungul râului Vișeu până la vărsarea acestuia în Tisa. Localitate de frontieră, atât pe râul Tisa, dar mai ales pe uscat, Bistra are o suprafață mare în comparație cu populația. Acest fapt se datoreaza reliefului muntos și abrupt, acoperit în majoritate de păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]