2,542 matches
-
alert și o voce plăcută. Respirația corectă nu este numai garanția că vei putea duce propoziția până la sfârșit, ci și condiția ca vocea ta să nu capete tonalități ciudate din cauza emoțiilor. Respirând corect, emoțiile se atenuează, iar vocea revine la tonalitatea normală. Iată de ce, înainte de intrarea în live, nu uita să inspiri de câteva ori corect, adânc, după care să expiri lung, cu un șuierat, până îți golești plămânii complet. Aceste exerciții de respirație te vor ajuta să te calmezi și
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
în arta. Iată-l: Să eliminăm, ca irelevanta pentru poem, per se, circumstanță - altfel spus necesitatea - care, în primul rând, a generat intenția compunerii poemului 101. Poetul român nu gândea altfel: "Marile realizări", spune el, într-o frază cu vădite tonalități poești, "iau totdeauna înfățișarea unei protestari nelămurite împotriva propriei personalități curente a creatorului"102. Aceeași secvență din "Veghe" circumscrie domeniul poiesis-ului ce se întinde "până la marginea celebrelor, incineratelor umbre" și îl identifica, cel puțin în parte, cu cel al memoriei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
erau omniprevalente - mă afecta în felul în care violări ale adevărului abstract, pe pământ, lezează simțul moral. Deși nici macar două instrumente de măsurat timpul din camera nu băteau secundele corect, totuși, nu aveam nici o dificultate să păstrez, constant, în minte, tonalitățile și erorile momentane ale fiecăruia. Iar acest - acest sentiment, intens, perfect, autonom al duratei - acest sentiment (pe care nu l-aș fi putut concepe vreodată) existând independent de orice succesiune de evenimente - această idee - acest al șaselea simt, născut din
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prin vorbele lui, nu aduce lucrurile intru existența. Poezia nu este nici o încercare de a imita frumusețea supranaturala, care rămâne inimitabila [s.n.], ci derivă din "sentimentul poetic": Aceasta repetiție nu este poezie. Cel care cântă cuprins doar de extaz, în tonalități armonioase, indiferent cât de vie și adevărată este imitația priveliștilor ori sunetelor pe care le percepe, la fel ca toți oamenii - nu se dovedeste demn de titlul divin [s.n.]. Mai rămâne o dorință de satisfăcut, pe care însă nu îi
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
vedem rezultatul unei uimitoare metode savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-nedreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-l informează tocmai asupra normei 69. (italice în original) Să observăm tonalitatea clar bergsoniana a unui enunț, precum acesta: "Extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare", prin care Ion Barbu reformulează un altul din 192070, cu deosebirea că, acum, funcția creației literare este mai precisă - să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
the real". 6 Ion Barbu, "Poetica domnului Arghezi, 1927", în Versuri și proza, 1984, p. 154. 7 Ibidem. 8 Ion Barbu, "Aderca: De vorbă cu Ion Barbu: Zece ani de poezie", în Versuri și proza, p. 139. Să reținem, totodată, tonalitatea begsoniană aserțiunii care definește intelectul. 9 Ibidem. 10 Ibidem. 11 Ion Barbu, "Jean Moréas (Jean Pupadiamantopulos)", în Versuri și proza, 1984, pp. 203-204. 12 Vezi Henri Bergson, "L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, pp. 236-241. 13 Idem, p. 797: "Un
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acesatuia în activitate, atitudinea sa față de școală sunt în relație strânsă cu realitatea psihopedagogică din școală, cu climatul afectiv din familie, cu gradul de dificultate al activității școlare impuse de profesori sau părinți. Factori psihopedagogici de ordin familial Familia, prin tonalitatea și sfera sa afectivă, prin dimensiunea sa culturală și gradul ei de integrare socială, constituie un mediu educativ determinant.Orice dezacorduri și tensiuni existente în familie vor genera în conștiința copilului îndoieli, reticențe sau reacții neadaptative. Părinții formează, se știe
Caleidoscop by Daniela -Tereza Huțanu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93243]
-
momentul În care sunt toate prezente putem vorbi de lumina albă. În momentul În care interacționează cu un obiect, lumina este transmisă, reflectată sau absorbită. În funcție de proprietățile materialului Întâlnit, lumina are o anumită calitate și o anumită intensitate. Lumina oferă tonalitate spațiului, asigură tranziția Între spații, controlează ritmul acțiunilor, ușurează sau Îngreunează lectura unui spațiu sau a unui obiect. Lumina articulează timpul cu spațiul; urmărește o acțiune și În același timp Îi construiește un scenariu unde să se poată desfășura. Interpretând
Polarităţile arhitecturi by Oana Doina Trușcă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92990]
-
1930, Leading Motives in the Imagery of Shakespeare's Tragedies (Laitmotive in imagistica tragediilor lui Shakespeare), Caroline Spurgeon însăși este preocupată în primul rând de definirea imaginii sau. grupului de imagini oare, dominând o anumită piesă, îi conferă o anume tonalitate. Analizele făcute de ea au pus în evidență în Hamlet imagini legate de boală, de pildă, de ulcer, de cancer ; în Troilus și Cresida imagini referitoare la mâncare si la aparatul digestiv ; în Othello, imagini care evocă "fiarele în luptă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
imaginară în alta. Dacă Pecksniff, din romanul Martin Chuzzlewit al lui Dickens, ar fi transplantat în The Golden Bowl (Cupa de aur) al lui Henry James, ar muri... Greșeala artistică de neiertat la un romancier constă în lipsa de consecvență în ceea ce privește tonalitatea *4. Această lume sau acest cosmos al romancierului - acest sistem, sau structură, sau organism, care include intriga, personajele, cadrul, concepția de viață, "atmosfera" - este ceea ce trebuie să examinăm când încercăm că comparăm un roman cu viața sau să judecăm, din
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se pună accentul pe faptele concrete..." *8 Critica analitică a romanului deosebește în generai trei elemente constitutive ale acestuia : intriga, caracterizarea personajelor și cadrul ; ultimul, oare capătă atât de lesne semnificație simbolică, este denumit, în unele teorii moderne, "atmosfera" sau "tonalitatea". Este inutil să subliniem că toate aceste elemente se determină reciproc. După cum se întreabă Henry James în eseul Art of Fiction (Arta romanului), "Ce altceva este personajul decât factorul care determină episoadele ? Ce altceva este un episod decât o ilustrare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
-lea : personajele lui Fielding, All worthy si Thwa-ckum, Witwould, Mrs. Malaprop, Sir Benjamin Backbite, care ne amintesc de Ben Jonson, de Bunyan, de Spenser si de Everyman. Dar există o metodă mai subtilă care constă în a folosi nume cu tonalități .onomatopeice, și printre adepții ei se numără romancieri atât de diferiți ca Dickeos și Henry James, Balzac si Gogol : Pecksniff din Martin Chuzzlewit, Pumblechook, Roșa Dartle (dart = suliță ; startle = a înfiora, a face să tresară), domnul și doamna Murdstone {murder
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
relevat de receptarea în critica literară a vremii sau în cea produsă recent. În acest sens, am utilizat diverse enciclopedii, dicționare de personalități și istorii ale literaturii române. La nivel local, înscrierea autorilor în pleiada personalităților zonei alunecă adesea spre tonalități elogioase. Critica de la centru se manifestă însă mult mai exigent, recunoscând importanța valorificării localului, dar demonstrând totodată limitele creațiilor corelate "sămănătorismului întârziat". Am consacrat această cercetare culturii și intelectualilor provinciei ca un tribut adus contribuției acestora la procesul de modernizare
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care își plămădea filosofia în liniștea muntoasă din Sinaia. Îndrumarea sa pentru tinerii intelectuali ar viza părăsirea cât mai grabnică a capitalei - căreia, oricum, îi neagă mult clamată atmosferă culturală - în aceasta constând, de fapt, maturitatea intelectuală 53. În aceeași tonalitate se exprimă și scriitorul bucovinean Mircea Streinul, un alt izolat am zice, care înainte de a oferi vreo soluție exodului, neagă pretențiile capitalei de centru cultural, considerând că Bucovina sau Ardealul sunt "mai culturale și mai civilizate decât Bucureștiul", iar orice
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
luptă literară al dorohoienilor. Veți râde." (Noica, în Ultima oră, 1929); Prada gândului nota că Unu apare sub direcția unui doctor de la Mărcuța; chiar și periodicul dorohoian Moldova literară recomanda cititorilor "să tragă de lanț, după întrebuințare"31. În aceeași tonalitate se exprimau și redactorii de la Cuvântul, Falanga, Viața literară, Adevărul literar și artistic. Așadar, chiar și atunci când o grupare locală nu s-a limitat la explorarea periferiei, ci a inovat în materie de curente literare, situarea geografică a amplificat receptarea
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
serios ca un nou Creangă"23 indică însă criterii de analiză ce trimit mai mult la persoana autorului și prea puțin la creație, sugerând subiectivitatea criticului transpus în protector al scriitorilor ale căror lucrări corespund cu normele sale. În aceeași tonalitate lipsită de o critică riguroasă, Iorga îl remarcă pe Filimon Taniac pentru "multa frăgezime din versurile" sale24. Pe George Voevidca îl reține ca poetul cu "mlădiosul talent"25, iar pe I. G. Toma îl consideră "unul din cei mai buni
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: "Versuri declamatorii? Poate. Însă cu totul noi."Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o asemenea tonalitate: "E un Horia poet care știe că istoria și revoluțiile țărănești se buciumă din tulnic, nu se îngână cu cavalul." Scriitori contemporani Ca și în cazul lui Eminescu, Vladimir Streinu ar fi putut cristaliza o carte despre cel mai mare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o unilateralitate inchizitorială aproape fascinantă." Ni se dă și modelul acestei implacabile atitudini justițiare: "excesivul pamflet, camuflat în eseu, "Tremuricii ". Iată acum și cea de-a doua axă: "în aplicațiile datorate fiecărui scriitor în parte, fiecărui univers artistic de unică tonalitate, înțelegerea critică (...Ă se nuanțează nemăsurat, într-o infinitate de percepții locale și cu o capacitate de a vibra la "timbrul unic" și de a-l circumscrie, în comentariu strâns analitic, de-a dreptul exemplar." Într-o mereu reînnoită tentativă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
constantă, fiecare strat de aer vibrând cu frecvența egală cu cea a sursei sonore. Sunetul se mai caracterizează în funcție de trei factori: 1: Durata - se referă la intervalul de timp în care urechea este expusă la un sunet. 2: Frecvența sau Tonalitatea - este exprimată în cicluri pe secundă sau hertzi. Gama de frecvențe pentru un auz sănătos și normal este de 20 până la 20000 de cicluri pe secundă. 3: Amplitudinea sau Intensitatea - se măsoară în dB. Omul percepe sunete cu o frecvență
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bejan Domnica, Carp Costică () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92824]
-
ar incomoda schimbarea rapidă a stilurilor, dacă am ajuns să nu fim incomodați de schimbarea stilurilor pe care neo impune existența noastră, cu fiecare nou context al ei? Cititorul e inundat în informație despre orice, din orice timp, pe orice tonalitate afectivă, în orice stil. Viața lui abia dacă-și poate strânge fărâmele de printre explozia informațională. Viața lui a devenit o suită de note disparate printre marile comentarii ale lumii. Informația nu înseamnă doar enunțuri cu sens, ci și produs
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
șocul apexian liftant, deplasat la stânga și în jos (HVS). 2. Palpare - confirmă poziția șocului apexian; - suflu sistolic palpabil - freamăt sistolic la focarul aortic. 3. Percuție - matitatea cardiacă mărită la stânga și în jos (prin HVS). 4. Auscultația - clic sistolic de ejecție: - tonalitate înaltă; - se auscultă în spațiul intercostal II-III marginea stângă a sternului și nu se modifică cu respirația. - suflul caracteristic: - suflu sistolic de ejecție; - la focarul aortei și în punctul Erb; - caracter dur, răzător; - iradiere spre carotida dreaptă. - zgomotul II la
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
se aude un suflu (uruitură) diastolic la vârf și un suflu presistolic la vârf, care traduce o stenoză mitrală funcțională determinată de împingerea valvei mitrale de către unda sanguină de regurgitare și care realizează o stenozare a orificiului mitral; este de tonalitate joasă și se percepe în cazurile mai severe. 5. semne periferice în insuficiența aortică: - paloarea feței - datorită vasoconstricției reflexe; - dans arterial - hiperpulsatilitatea arterelor periferice și în special a carotidelor; - creșterea presiunii arteriale diferențiale - prin scăderea presiunii diastolice, în timp ce presiunea sistolică
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pot fi asimptomatici mulți ani. Tabloul clinic este cel al bolii de bază [10]. - Semne și simptome de HTP (hipertensiune pulmonară) și HVD; - Auscultația: - suflu protodiastolic la focarul pulmonarei (sp. ic. II-III parasternal stâng), se accentuează în inspir, uneori cu tonalitate aspră; - în insuficiența pulmonară + stenoza mitrală - suflu Graham-Steel; - zgomot III prezent în majoritatea cazurilor; - eventual clic sistolic de deschidere a pulmonarei, urmat de suflu sistolic de ejecție (stenoză relativă - volum sanguin mare), zgomot II accentuat cu P accentuat. EXAMINĂRI PARACLINICE
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
mimologic, principiu de modernizare a lirismului este prezent la Eminescu, iar unele creații au ca ax central acest principiu, de exemplu, poezia Dintre sute de catarge, în care "transparența "gnomică" a semnificatului întâlnește marele val al armoniei sonore, crescând din tonalitățile sumbre ale semnificantului"149. Din această perspectivă fenomenele mimologice nu mai apar ca "simple fapte de stil", ci "fapte de poezie care presupun "o acută conștiință a naturii lor semiotice", "un element intențional de ordin estetic și un cod literar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
proprie de a dezvolta o știință care abordează natura în mod calitativ, așa cum face Goethe în a sa teorie a culorilor. O altă temă de cercetare este modul în care poetul și muzicianul Nietzsche intră în acord cu ritmurile și tonalitățile toamnei. Ernst Bertram identifică o serie de articulații ce se compun mitologic în biografia celui pentru care "minunata zi de toamnă' și Claude Lorain, niciodată dat uitării, rămân teme preferate. În viziunea romantică, natura este înzestrată cu intenționalitate. În secolul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]