4,979 matches
-
Întreba nimeni de vorbă În afară de gardieni care-l scoteau uneori să facă baie. În prima fază a arestării, anchetatorii Îl gratificase cu un informator al lor din rândul arestaților care căutase să-l tragă de limbă provocându-l Împotriva orânduirii totalitare și În mod special În legătură cu delapidarea pentru care fuse-se arestat. Acum Își dorea un asemenea individ, dar probabil călăii, Îl ținea special singur pentru a-i deteriora moralul, a-i distruge orice forță de Împotrivire!! A zace de unul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum va reacționa...? După legile În vigoare, nu poate fi condamnat pe prezumție de vinovăție...!!” Lct.Col.Tudose Ion Își ieși din fire. “La dracu cu prezumția Huzume. De câte ori trebue să repet...? Când este vorba de un prejudiciu adus Statului Totalitar, hotărârea trebue să fie fortificată și aplicată cu simț de răspundere...!! Și din moment ce eu am stabilit și partea lui de vină...!” “Condamnarea e sigură...!” Întări Mingoti convins de adevăr. Lct.Col.Tudose Ion, le șopti confidențial. “Ca să dormiți liniștit, vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu vin după care turmentat vizibil, se entuziasmă. „Câtă Îndrăzneală, mai bine zis obrăznicie, să reclami un colonel de miliție guvernului...? Ce credea imbecilul, vroia să mă sperie...? Să tremur de frică În fața lui, cerându-mi iertare...? Într-o societate Totalitară unde puterea executivă se bazează pe forțele noastre de-a menține ordinea, nimeni nu va da crezare unui nimeni...!! Țopârlanilor de locuitori ai acestui pământ al țării noastre va trebui să le intre bine În cap acest adevăr, În caz
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sigur, zilele mele sunt numărate, la ce bun să mă cramponez de viață...!? Ce sens mai are viața...? Pentru a fi batjocura ocnașilor prin diferitele Închisori din țară...? Nu, niciodată...!” Speranță la recurs, amarnică iluzie...! Într’un Stat cu dictatură Totalitară, unde justiția asculta de ordinele poliției nici un judecător nu va Îndrăzni să anuleze o sentință dinainte stabilită...! Adese ori instanța de recurs, pentru a demonstra supunere față de Stăpânul Suprem, te mai gratifica cu câțiva ani de Închisoare... Atât, nimic În favoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trădare...! Cutezanța fiind pedepsită cu Închisoare În funcție de greutatea vițelului sacrificat...!! Mergând pe linie ascedentă de ducere În eroare a populației Înfometate, Dictatorul Nicolae Ceaușescu, raționaliză principalele produse alimentare de larg consum, introducând cartele. Culmea neobrăzării...!! Prin toate mijloacele de propagandă totalitară se trâmbița incredibilul: Dictatorul Suprem supranumit „Săgeata Carpaților”, se străduiește din răsputeri să alimenteze științific populația...! Era un lucru dovedit, dacă poporul va consuma alimente prea multe se va Îngrășa, iar În acest caz randamentul muncii va fi scăzut, deci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
surprinde, la ora șapte seara să mai fie În unitate...?” „Desigur...! Ești așteptat...! El m’a sunat, făcând propunerea...!” Colonelul de Securitate Gerard avea o funcție extrem de mare În ierarhia gradelor superioare a tuturor ticăloșilor pe care se sprijinea regimul totalitar al dictatorului Nicolae Ceaușesu. Colonelul Gerard, deținea funcția de Comandant Suprem al Securității garnizoanei București, având În supraveghere Însăși miliția capitalei unde de fapt Își avea instalată gașca lui de agenți instruiți, de care se temeau până și milițienii În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mână peTony Pavone, ocolind colțul unei alte clădiri și curmă emoția prietenului ei, arătându-i viza opținută, În timp ce, cu lacrimile curgându-i șiroaie, Îi șopti fiind agățată de grumazul lui. „Prietenul meu drag, bucuria vieții mele...!! Ziua salvării noastre din totalitară Închisoare e atât de aproape Încât, zilele ce le vom mai avea de trăit ne vom bucura de ele cu toată ființa noastră...! Să fugim departe, cât mai departe...! Chiar la „Capătul pământului”, Îți mai amintești...? În veci să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să audă. Germania era prea mică pentru el iar locuitorii acestei țări feroce naționaliști urând emigranții, posibilitățile de avansare În erarhia capitalului mondial erau reduse la zero. Tony Pavone avea convingerea nestrămutată... Numai În America, În lumea afaceriștilor, a mafiei totalitare unde peste noapte poți atinge culmile gloriei, zilele lui de mâine va lua o altă direcție, culminând cu catapultarea lui pe treptele cele mai Înalte a Împlinirii și unde destinul său care nu-l prea favorizase, Însfârșit, se va milostivi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
turiști la Marea Neagră. Sunt tot atât de empatică în raport cu experiența mamei sub stalinism pe cât era ea în raport cu a bunicii sub Imperiul Austro-ungar. Înțeleg rațional răul produs de stalinism cam la fel cum înțeleg occidentalii la sfârșitul secolului XX răul produs de comunismul totalitar. Ca pe o poveste a vieții altora. Intrarea mea în „viața politică” s-a produs în 1964. „Frații” bunicii din Oastea Domnului fuseseră eliberați, ca și ceilalți deținuți politici rămași în viață. Trupele sovietice erau deja departe de noi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că polonezii, cehii și ungurii sunt tot mai „ei” și restul, tot mai noi. Te întrebai de ce și la ce bun. Mircea, șezi blând. Nu face să compari România cu Vișegrazii. Totuși, noi am avut, au afară de albanezi, singurul regim totalitar din Evropa. Mai nimeni nu ieșea din țară, cărțile noastre erau cel mult evazionist-extraterestre, rezistența prin cultură se desfășura, trivial vorbind, astfel: se iau concepte și se freacă între ele. Se pune oleacă de rachie, se trimite la origini materne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amân nașterea până în februarie, da’ legile naturii erau rebele față de planificarea statalo-spitalicească. Ce să-i faci, copilul a venit pe lume câteva zile mai devreme față de planul lor, a venit în ianuarie, când a vrut natura, inamica arhetipală a culturii totalitare. În mine, întoarcerea la acele vremi urlă fizic, năucește sufletește și mutilează mintal. Voi încerca să scriu, ți-am zis. Dar Mircea, aveam 34 de ani în ’89, aproape vârsta ta de acum. Atunci mi s-au consumat: mintea deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
moment că eu le făceam pur și simplu filosofie și tăceam jenată despre doctrina oficială. „Umanismul socialist” era o contradicție în termeni. Cum să fie ceva absolut colectivist un umanism? Important e că în acea zi am experimentat intrarea regimului totalitar în lenjeria mea intimă și, prin ea, în mica mea demnitate de femeie. Mi-era așa de silă de mine, așa de silă că nu mă sinucid sau nu mă las ucisă după ce realmente aș face ceva direct contra bestiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
I de facultate. Dar o să povestesc o astfel de scenă, unde rușinea mea era o combinație tristă între personal și politic. Că de, vorba feministelor americance, personal is political, până și la nivelul rușinii. Într-o toamnă, aproape de deadline-ul episodului totalitar (cine putea bănui că va fi un deadline și când anume?), mi s-au umflat ganglionii de la ceafă, mă mânca toată țeasta și îmi cădea părul, ca la balamuc. Medicii prieteni mă suspectau de mononucleoză. Analize, tam-tam. Da’ de unde! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îngăduință controlată. Intelectualii sunt animale ieftine; repede îi poți cumpăra cu o iluzie măruntă, dacă ea le masează eul. Nu era aia rezistență prin cultură cum nu era rezistență prin hedonism. E adevărat că și cultura și hedonismul subminează regimurile totalitare, dar asta-i altceva. Și din după-masa aceea l-am iubit pe Tămaș, cu tot cabotinismul lui. Era mult mai sincer decât toți intelectualii cu mutre triste și zâmbet ulcerat. Școala noastră era sub îndrumarea unui tovarăș Todea, de la municipiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prea marea lui înțelepciune. Nu vreau să scriu azi doar despre sursele interbelice ale acestui model, din care descind intelectualii sublimi, care măcar au verticalitate, ci mai degrabă despre sursele lui comuniste, din care descind ceilalți. Cred că societatea noastră totalitară a fost populată cu multe „grădini antropologice”, fiindcă mi-ar fi greu să spun că era vorba de rezervații, o dată ce erau bine ținute sub control, inclusiv dinăuntru. Cele mai multe erau întreprinderi de stat și se numeau institute de cercetare. Acolo, mulțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ura aia oarbă, grea, ca o vomă continuă. Mihaela: Diferențe Da. Se simte serios diferența de vârstă și de fapt nu ea, ci diferența de istorie. Se pare că, în casa ta, ușa s-a deschis vraiște împinsă de miasmele totalitare exact cu nouă ani mai târziu, ca la carte. Pe scurt, ai trăit conștient și cu responsabilitate față de alții această rușine doar doi ani. Ceea ce este minunat ca să te simți mai puțin intoxicat. Trebuie să-ți spun că Andrei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt totuși om întreg și, pe cât se mai poate, femeie întreagă. Relația mea cu mine e mult mai bună, mai întreg bună. Eu una am plătit un tribut serios acestei îmbrobodeli create de o cultură evazionistă, foarte atrăgătoare în regimurile totalitare în care reziști greu dacă nu ești beat sau îndrăgostit sau tâmpit sau dacă nu înzestrezi cu puteri supremundane un grup privilegiat. Cazul meu. Și cu asta mă întorc la subiectul cu fața fericită a nefericirii totalitare. Îmi iau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atrăgătoare în regimurile totalitare în care reziști greu dacă nu ești beat sau îndrăgostit sau tâmpit sau dacă nu înzestrezi cu puteri supremundane un grup privilegiat. Cazul meu. Și cu asta mă întorc la subiectul cu fața fericită a nefericirii totalitare. Îmi iau cu greu rămas-bun de la amintirea scaldei mele matinale. Avea dreptate Jurdgea Knejevici: „Swiming is erotic, bathing is erotic, a landscape can be deeply erotic, a lovely meal is erotic. Sometimes, even the sex is erotic”. Da, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Îmi amintesc primul Mihai după și telefonul lui Vasile care mi-a făcut părul măciucă și m-a găsit până și în America. E târziu, seara, la televizor e Doctor Jivago, iar eu scriu fiindcă m-am săturat de regimuri totalitare și vreau să spun cum e un Sfânt Mihai neclasic. Uite, e așa că mai întâi a trebuit să mă gândesc ce fac: las pe cineva afară sau nu? Și l-am lăsat pe săracul Danny cu Dylan, care nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pieirii. Pelerina-i albă, puțin trișată în lumina roșiatică a apusului, îi atârna pe umeri asemeni cavalerilor de Malta, simbolizând pentru el puritatea, permanenta întoarcere la izvoare. - Dacă privești de departe, spusei, totul pare o magnificență. - Da, dar structura statului totalitar se întemeiază, ceea ce de departe nu se vede, înșelarea pentru cei din afară, pe negarea individului care, încarcerat, nu se poate rosti niciodată; inițiativa lui e strivită înainte de a se naște. - Nimeni n-a bănuit atunci. - Pentru că totul fusese perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
va muri și de frig și nu va interesa pe nimeni. Despre asta va fi interzis să se vorbească. Ăsta e regimul, iar tu, voi toți, prizonierii lui. Asta e așa-zisa magnificență de care vorbeai, impresia falsă din afara sistemului totalitar cu structurile mereu reamenajate să nu se vadă fisurile fundamentale. Și tu vorbeai de conștiință. Mulți din cei care au aderat, care dețin funcții, mai mult sau mai puțin de control, pentru propaganda tinerilor naivi de altădată, au înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o sursă majoră de insecuritate. Cheia soluției constă în retragerea forțelor armate rusești, a căror prezență pe acest teritoriu este la originea situației în care o minoritate încearcă, pe cale militară, să creeze o entitate statală independentă, de factură comunistă și totalitară. O istorie în patru acte și câteva decenii EUGEN POPA* AMBASADOR (P) Summary About a wreath laid at the Mannerheim monument and other monuments in Helsinki by Prime Minister of Romania, Ion Gheorghe Maurer, in April 1968. "The Mannerheim affair
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
puțin un segment important al acesteia, se lasă influențată și controlată de către oponentul înveterat în năvăliri peste alții ciopârțind teritorii și înghițind totul în cale (pentru că unele au fost sub ocupație sau dominație rusească, în vreme ce altele erau amenințate de invazia totalitară), adică de către fosta superputere, precum este acum Federația Rusă, într-un segment vital al unității ei organice care vizează legătura dintre zonele de Răsărit și cele de Apus ale Uniunii Europene, cu implicațiile pe care le poate produce o asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rezolv treburile singur. Cu cît voi angrena în ele mai mulți oameni, cu atît mai proastă va fi rezolvarea. Organizați împreună, indivizii se lasă unul în nădejdea celuilalt, ajungînd ca nici unul să nu știe ce are de făcut. Un sistem totalitar are succes doar la albine, dihănii fără de rațiune și cu un perfect instinct al ordinii. Morala care sacrifică individul în folosul speciei nu se potrivește celei omenești. Aceasta a ajuns mai departe. Pentru insul civilizat colectivitatea nu are sensul de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că dictatura celor mulți e dreaptă. Anulînd libertățile, declarația dictatorială nu poate fi însă decît demagogică. Iluzoria dictatură plurală e o vorbă goală, căci cel care accede pe treapta de sus își impune celorlalți voința. Din capul locului un regim totalitar se va răfui cu cei ce reprezintă conștiința unei nații. Inteligența duce la cunoașterea de sine iar aceasta la independență, fapt pe care nici un dictator nu-l tolerează. Orice dictatură începe cu persecuția intelectualilor. - Nu avem încotro, obiectase Aizic. Puterea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]