2,344 matches
-
perfectă îndreptățire - cu o butadă ce a făcut epocă și a rezistat la dintele timpului - că Nicolae Labiș s-a născut într-o epocă imposibilă. Altfel spus, s-a născut prea devreme și, din nefericire, a prins anii feroce ai totalitarismului de tip stalinist, marcați de un dogmatism politico-ideologic intratabil și intolerant, poetul afirmându-se exact în zorii cețoși ai realismului socialist. Ori s-a născut prea târziu și a pierdut șansa unică de a fi contemporanul veritabil al marilor moderniști
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
instituționale / 48 Capitolul 2. Alternativele nedemocratice / 53 1. Dimensiunile importante / 53 2. Autoritarisme / 61 2.1 Regimuri personale și regimuri militare / 62 2.2. De ce intervin militarii / 66 2.3 Regimuri civile-militare / 70 2.4. Regimuri de mobilizare / 76 3. Totalitarisme / 82 4. Regimuri tradiționale / 84 5. O concluzie parțială / 85 Capitolul 3. De la democrație la autoritarism / 87 1. Care tranziții? / 87 2. Criza și colaps democratic: definiții / 88 3. Criza și colaps democratic: dinamica / 90 4. Tranziție și instaurare autoritară
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fenomen amplu, efectiv, de democratizare, care afectează toate zonele lumii. Acesta este posibil în mod concret deoarece, între jumătatea secolului și anii '70 și '80, se "închid", sau eșuează definitiv, trei dintre principalele alternative la democrație cunoscute pe parcursul decadelor anterioare: totalitarismul de dreapta, erodat în cel de-al Doilea Război Mondial, regimurile autoritare, militare sau de alt tip (lichidate în urma transformărilor economice și sociale care au intervenit sau au fost provocate de enormele costuri sociale determinate de aceste regimuri în statele
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
militare sau de alt tip (lichidate în urma transformărilor economice și sociale care au intervenit sau au fost provocate de enormele costuri sociale determinate de aceste regimuri în statele în care ele s-au format). În final, după căderea Zidului Berlinului, totalitarismul de stânga, impune costuri economice și sociale enorme cetățenilor guvernați. Asta nu exclude faptul că, în anumite zone (ca Orientul Mijlociu sau Africa de nord și centrală) sau chiar în cele în care religia musulmană e prezentă cu precădere, este bine
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ipotetică sau reală) recunoașterii unui rol politic al claselor sociale inferioare. La aceste precizări se poate adăuga că modelele fundamentale ale regimului nedemocratic sunt în număr de trei: primul - menționat mai sus - este autoritarismul; al doilea, de asemenea important este totalitarismul; al treilea este regimul tradițional. Toate cele trei vor fi analizate pe parcursul acestui capitol, dar o mai mare atenție va fi acordată regimurilor mai relevante pentru domeniile la care ne referim. În acest scop se poate pleca de la definiția lui
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
extremele fiecărei dimensiuni. Primul pol poate fi dat de autoritarismul perfect, caracterizat prin: pluralismul accentuat (cu actori importanți), absența ideologiei și a justificării regimului, absența mobilizării și, în consecință, a participării, "structurarea" scăzută a regimului. La polul opus se configurează totalitarismul: absența pluralismului sau a monismului (cu o prezență puternică a partidului unic în poziție dominantă), un alt nivel de ideologizare, de mobilizare participantă, precum și existența diferitelor instituții caracteristice regimului. Între cei doi poli se situează o gamă de configurații multidimensionale
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de mobilizare); instituțiile sunt în mod special prezente și se manifestă prin existența combinațiilor mixte care, de exemplu, pentru alți actori importanți, reflectă lipsa ideologizării, mobilizarea scăzută, structurarea inexistentă. Având în vedere domeniul vast al variațiilor dintre autoritarismul perfect și totalitarism, este oportun a delimita anumite modele considerate importante, indicându-le mai bine caracteristicile. Această abordare lasă de-o parte regimurile tradiționale care vor fi luate în considerare ulterior, ca o categorie de sine stătătoare. Figura 2.1 Relațiile dintre alternativele
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de stabilizare asigurate de existența și instituționalizarea partidului unic. 2.4 Regimuri de mobilizare Regimurile de "mobilizare" sunt acele regimuri în care caracteristica de mobilizare limitată, proprie regimurilor autoritariste, se atenuează, astfel încât ele devin un model-limită al autoritarismului, foarte apropiat totalitarismului [a se vedea mai departe]. Deși există diferențe enorme între modelele propuse și cazurile atribuite fiecărui model în parte, diferitele regimuri sunt unite (mai ales) de rolul conducător al partidului unic sau hegemonic, care poate astfel să conviețuiască cu alte
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
statul-partid" și să indice suprapunerea care se crează între structurile regimului și cele ale partidului. Importanța majoră a partidului unic nu trebuie să ne conducă la concluzia că ne găsim într-o situație de monism, și, din această perspectivă de totalitarism. În fapt, chiar dacă este vorba de un model autoritar, foarte apropiat genus-ului totalitar, complexitatea socială sau alte aspecte structurale de tip etnic și economic fac ca partidul cu tendințe totalitare să aibă propriul rol în regimul altor grupuri, al diferitelor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este caracterizat, însă, de o diferență structurală foarte mare a partidului, a sindicatelor și altor forme de consilii la nivel local. În acest sens, este subliniată omniprezența structurilor politice de partid la toate nivelurile societății. Ceea ce diferențiază acest model al totalitarismului este existența unui pluralism limitat, a unei ideologii mai puțin dominante și a unei mobilizări mai reduse. Totuși, acest regim a fost definit de unii autori ca "post-totalitarism" [a se vedea Linz și Stepan, 1996]. Diferența față de modelul precedent nu
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
clasa mijlocie [De Felice, 1972]. Prezența acestor actori - și mai ales a Bisericii Catolice - menține partidul în contextul unui pluralism relativ limitat, care, totuși, îl diferențiază clar de regimul totalitar. Pe scurt, acest model rămâne la granița dintre autoritarism și totalitarism, ca și precedentul. Regimul este instaurat, în esență, ca răspuns la un fenomen de mobilizare a claselor inferioare. Acest lucru explică motivele pentru care partidul e sprijinit și de alte grupuri, ideologia și succesul acestuia. Ideologia este una naționalistă, mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
liderul carismatic). Și, în acest mod, el se apropie din ce în ce mai mult de un regim autoritar civil, cu potențial de mobilizare. Figura 2.2 sintetizează diferite tipuri de autoritarism, incluzând pseudo-democrația examinată la finalul capitolului precedent. Figura 2.2 Autoritarisme 3. Totalitarisme Relevanța țărilor din această categorie (Germania nazistă și Uniunea Sovietică stalinistă) este analizată într-un număr mare de studii și cercetări, multe din acestea foarte importante. Ne limităm aici în a relua dimensiunile specifice regimului autoritar și subcategoriilor sale, în măsura în care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
transformare; în acest sens se poate vorbi de "instituționalizarea dezordinii revoluționare": "Structura organizatorie și mecanica funcțională a statului totalitar reproduc principiul de dezordine civilă și de permanentă instabilitate" [ibidem, 119]. Astfel se pot explica diferențele dintre două exemple majore ale totalitarismului (Germania nazistă și Uniunea Sovietică stalinistă). Această problemă este abordată de diferiți autori [a se vedea Talmon, 1952; trad. It. 1967: 14-17]. Aici se subliniază doar diferențele dintre ideologii - naționalistă (cea nazistă sau fascistă) și internaționalistă (cea sovietică), conținutul și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Chiar dacă, pentru această țară, nu există documente politice ale terorii, cum ar fi cele menționate mai sus, se poate vedea, oricum, o ideologie dezvoltată, un rol central al partidului unic, o mobilizare foarte accentuată, adică (fundamental) toate celelalte caracteristici specifice totalitarismului. Sunt de asemenea menționate, ca exemple de totalitarism Cuba, Vietnamul de Nord sau România. În mod eronat, și Italia fascistă a fost atribuită de unii acestei categorii, dar, pentru aceasta, ar trebui introdusă o categorie de regimuri care se situează
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ale terorii, cum ar fi cele menționate mai sus, se poate vedea, oricum, o ideologie dezvoltată, un rol central al partidului unic, o mobilizare foarte accentuată, adică (fundamental) toate celelalte caracteristici specifice totalitarismului. Sunt de asemenea menționate, ca exemple de totalitarism Cuba, Vietnamul de Nord sau România. În mod eronat, și Italia fascistă a fost atribuită de unii acestei categorii, dar, pentru aceasta, ar trebui introdusă o categorie de regimuri care se situează la granița dintre totalitarism și autoritarism. 4. Regimuri
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
menționate, ca exemple de totalitarism Cuba, Vietnamul de Nord sau România. În mod eronat, și Italia fascistă a fost atribuită de unii acestei categorii, dar, pentru aceasta, ar trebui introdusă o categorie de regimuri care se situează la granița dintre totalitarism și autoritarism. 4. Regimuri tradiționale În anumite zone, de exemplu în Orientul Mijlociu, există situații (Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite), care se încadrează în acest model. Baza lor de legitimare se înțelege bine dacă ne gândim la patriotismul despre care vorbește Weber, la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regimuri prezentate în capitolele precedente, se pot aborda, detaliat, variile moduri de tranziție de la un regim nedemocratic la unul democratic. În general, se conturează șase posibilități: • democrație → regim personal • democrație → regim militar • democrație → regim civil-militar • democrație → regim de mobilizare • democrație → totalitarism • democrație → pseudo-democrație Ipoteza reîntoarcerii la un sistem tradițional după o experiență democratică nu poate fi luată în considerare din cauza consecințelor pe care le are implicarea societății civile asupra perspectivelor de instaurare a unui regim care ar propune o anumită formă
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
London, Wigram. 1980, "Militari e politica nel Terzo Mondo", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 10. Fishman, R.M., 1990, "Rethinking state and regime: Southern Europe's transition to democracy", în World Politics, 1990, pp. 422-440. Fisichella, D., 1976, Analisi del totalitarismo, Firenze-Messina, D'Anna. Foweraker, J. și Krznaric, R., 2000, "Measuring liberal democratic performance: An empirical and conceptual critique", în Political Studies, 48, pp. 759-787. Freedom House, anni vari Freedom în the World, New Brunswick - London, Transaction Publishers. Germani, G., 1971
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
datele reportate sunt extrase din ultimul survey disponibil de la Freedom House [Karatnycky, Motyl și Graybow 2002] cu (inevitabilele) evaluări de clasificare ale autorului. 29 Această observație implică indirect o alta, relevantă pentru capitolul următor. Unicul caz de trecere efectivă de la totalitarism la democrație este cel al Germaniei. Ne putem referi la o singură zonă, cea numită "Germania lui Bonn", ținând cont că, în cealaltă Germanie, se realiza o altă tranziție (inedită și originală), în cadrul genus-ului totalitar, după cel de-al Doilea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
devenit un instrument principal în promovarea ideilor occidentale, politice, militare, economice și sociale și a ILUZIEI nașterii și formării cetățeanului cosmopolit european și a ILUZIEI creării unei bunăstări materiale de tip occidental în România... În primii ani ai descătușării de totalitarism, majoritatea românilor credeau sincer în aceste deziderate... În prezent însă sunt profund debusolați și dezamăgiți, în mod deosebit, în ceea ce privește bunăstarea lor materială... gândirea, acțiunile și comportamentul oamenilor, indiferent de avantaje sau dezavantaje. Mass-media actuală, prin performanțele sale, a creat o
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
aceste relații ni se dă o ființare, nu Ființa. Teoriile metafizice au fost înlocuite nu atât din cauza argumentelor teoretice (nu poți demonstra o mai bună adecvare la ființă), cât pentru evitarea consecințelor negative pe care le permite metafizica (de exemplu totalitarismele, care își justifică violența cu un fundament metafizic). În manifestarea credinței, atitudinea relaxată față de repere ar fi redată de formula a crede că mai credem, într-o interpretare conform căreia ontologia slabă este o continuare a kenozei divine. Secularizarea ar
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
noastră, dar și că l-am abandonat. Această perspectivă ar explica și reîntoarcerea religiei, determinată de probleme care nu pot fi rezolvate cu ajutorul științei (probleme legate de bioetică, ecologie, de violența specifică societății de masă), de unele conjuncturi politice (căderea totalitarismului din Est) sau de falimentul unor filosofii care anunțaseră dispariția religiei. A gândi ființa în termeni non-violenți înseamnă a gândi ființa în termeni non-metafizici; metafizica este o etapă a istoriei ființei, la capătul căreia urmează perioada nihilistă, în care ființa
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
aduse de piață"21. La începuturile modernității fericirea era sinonimă cu progresul, însă "religia laică a progresului" a intrat în criză. Ideea de progres începuse să fie negată din secolul al XIX-lea, dar secolul XX a adus argumente covârșitoare (totalitarisme, exterminări, războaie, poluare etc.). Dar nu numai de aceea sunt oamenii nefericiți. Nenorocirile și eșecurile au adus nefericire întotdeauna, însă omul avea mijloacele care-l ajutau să se împace cu ea. Acum, "de îndată ce omul se debarasează de obligațiile comunitare, preocuparea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fie și numai un timp scurt singuri cu ei înșiși"17. Această frică este suportul pe care se calează orice nouă ordine și numai datorită ei oamenii acceptă compromisuri în domeniul pierderii libertății. Iar acest lucru s-a întâmplat în totalitarism (în societatea partidului-stat) pentru că a fost mai întâi experimentat în sistemul modern de partide, după cum arăta Herbert Spencer cu ceva timp înainte de apariția totalitarismului: "Deputații nu stau la îndoială, să voteze proiecte de legi pe care în principiu le cred
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
datorită ei oamenii acceptă compromisuri în domeniul pierderii libertății. Iar acest lucru s-a întâmplat în totalitarism (în societatea partidului-stat) pentru că a fost mai întâi experimentat în sistemul modern de partide, după cum arăta Herbert Spencer cu ceva timp înainte de apariția totalitarismului: "Deputații nu stau la îndoială, să voteze proiecte de legi pe care în principiu le cred rele, din pricină că, nevoia de partid și considerația pentru următoarea alegere pretind o astfel de conduită. Mai mult decât atât, fiecare intervenție nouă a Statului
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]