14,689 matches
-
un stil de viață, cum ar fi stilul pop al anilor ’60 sau ’70, iar literatura bulgară poartă o parte din vină pentru această situație. Acum, după douăzeci de ani, am început să scriem despre această temă altfel, concentrîndune asupra trăirilor personale. Abia acum a devenit comunismul o temă centrală în literatura bulgară, dar am ratat atîția ani. Legat de acest subiect, o altă temă care mă preocupă este importanța lucrurilor care nu se întîmplă. De exemplu, lipsa unei disidențe. Bulgaria
Gheorghi Gospodinov: „Dacă vrei să fii internațional, trebuie de fapt să fii personal, să prezinți lumii povestea ta proprie.“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5046_a_6371]
-
Ion Mărgineanu. Fugosul tînăr de atunci își adăuga la nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li. În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece - / Fiica scorburei de piatră/ Cer ce-n larma ei seneacă - / Prag amurgului ce-nspină/ Dulci odrasle prin tulpină,/ Și trimite fruct
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
cucerească femeile, dar le satisface pe deplin, un epicureu al spiritului și al senzualității, visând la carcasa anonimatului. Nicio complicație sufletească nu vine să-i tulbure existența, după cum nici ființele feminine care-i trec pragul nu au alte gânduri în afară de trăirea clipei. Să furi de la viață o scurtă dezmierdare și atât. Din acest punct de vedere, romanul devine un soi de basso continuo, în sensul că nu există niciun crescendo, nicio mișcare tensionată spre un punct culminant sau un deznodământ surprinzător
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
că citatele nu sunt note de lectură făcute din înclinație minuțioasă, ci sunt gînduri de aiurea pe care Livius Ciocârlie le alege după unicul criteriu al autoreferențialității: dacă se potrivesc sau nu se potrivesc naturii sale intime. Eseistul își verifică trăirile comparîndu-le cu ale altora. În trei sferturi volumul e alcătuit din citate urmate de scolii personale, autorului putîndu-i-se reproșa alura de digeste, de pandecte obținute prin juxtapunere de paragrafe străine, mărimea spațiului pe care îl umple cu cuvintele altora fiind
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
autor, ceea ce contează este țesătura narativă și vocea care se face auzită din spatele cuvintelor. În această narațiune care se țese între Lisabona, București, München și Melbourne, personajele își configurează propriul parcurs, prin intermediul scrisorilor, afirmându-și singularitatea, schițându-ș i neliniștile și trăirile. După cum nu arareori se întâmplă cu romanele epistolare, dragostea este o prezență puternică în Lisboa para sempre. Însă această prezență nu înseamnă neapărat că scrisorile sunt scrisori de dragoste, cel puțin în sensul clasic al cuvântului, în definitiv, cum spunea
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
Ministrul Turismului, Elena Udrea, a scris pe blogul său că vizita la Londra a fost "un potpuriu de trăiri și sentimente legate de mândria de a fi român", afirmând că aceasta nu s-a rezumat doar la ceaiul luat împreună cu Prințul Charles sau la interviul din The Daily Telegraph. "Vizita mea la Londra a fost un potpuriu de trăiri
Udrea după întâlnirea cu Prinţul Charles: Prinţul Charles a făcut mai mult pentru imaginea României decât fiecare dintre noi () [Corola-journal/Journalistic/46891_a_48216]
-
trăiri și sentimente legate de mândria de a fi român", afirmând că aceasta nu s-a rezumat doar la ceaiul luat împreună cu Prințul Charles sau la interviul din The Daily Telegraph. "Vizita mea la Londra a fost un potpuriu de trăiri și sentimente legate de mândria de a fi român. Așa că-i îndemn pe toți românii, mai ales că se apropie Ziua Națională, să încerce să fie mai optimiști și să creadă în viitorul acestei țări", scrie Elena Udrea pe blogul
Udrea după întâlnirea cu Prinţul Charles: Prinţul Charles a făcut mai mult pentru imaginea României decât fiecare dintre noi () [Corola-journal/Journalistic/46891_a_48216]
-
denotă o adecvată știință de regizor. Dar privind nu numai desfășurarea scenică ci și imaginile din fotografii ai impresia că unii dintre ei, cel puțin Maia Morgenstern și Mihai Smarandache, au fost surprinși într-un moment în care-și exprimau trăirile prin dans. Un dans simplu, firesc, expresiv așa cum știe să conceapă un bun coregraf. De fapt, Răzvan Mazilu se apleacă pentru a doua oară, în actuala stagiune a Teatrului Odeon, asupra piesei lui Martin Sherman pe care a mai montat
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
la vârsta maturității care - prieteni fiind încă din copilărie - se reîntâlnesc într-un moment al vieții destul de dificil. În locuința unuia dintre ei, aceștia ajung să-și dea în vileag cele mai ascunse sentimente și să vorbescă fără ocolișuri despre trăirile, temerile și mai ales neîmplinirile lor - atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Timpul pe care îl petrec împreună îi ajută să se regăsească și - prin fel de fel de jocuri - își spun adevărul verde în față. Oricum
Panică! Adevărul despre bărbați. ”E o viziune înfricoșător de...” () [Corola-journal/Journalistic/47224_a_48549]
-
pe plan personal, cât și pe plan profesional. Timpul pe care îl petrec împreună îi ajută să se regăsească și - prin fel de fel de jocuri - își spun adevărul verde în față. Oricum ar fi, în toată panica declanșată de trăirile interioare, de resentimente, situații conflictuale și avalanșe de scuze, umorul îi ajută să treacă mai ușor prin toate. Despre dragoste cu Joni (Vlad Zamfirescu) Despre iubire a încercat să vorbească și Joni (Vlad Zamfirescu), cel cu 100 de iubite, dar
Panică! Adevărul despre bărbați. ”E o viziune înfricoșător de...” () [Corola-journal/Journalistic/47224_a_48549]
-
unei tresăriri de duh. Tresărirea e imprevizibilă și capricioasă: poate fi un fir de tămîie, o clătinare a limbilor de lumînare sau bruschețea psaltică în cîntăreților de strană. Sau poate să nu fie deloc. Dar indiferent că apare sau nu, trăirea ține de felia indicibilă a impresiilor condamnate să moară într-o intimitate fără expresie, de aceea, orice comentariu făcut în marginea lor are darul de a le altera. Despre Athos se tace, nu se scrie. Sau dacă totuși scrii, o
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
prin scenarii acceptabile ale muritudinii. Dacă lumea reală e finită și duce inevitabil spre moarte, lumea ficțională e altă lume, una care lasă întreagă libertatea alegerii, dar și gândul fără limite. Adaptare la moarte e, în fond, orice creație umană. Trăirea agoniei, disperarea, amănunțirea bolii, obsesia sfârșitului sunt trepte ale reformei morții. Față în față cu timpul și cu moartea, ambele ne-reale, adică de necuprins în formule/forme direct palpabile, dar, totodată, foarte „reale” consumatoare ale ființei muritoare, omul are
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
scrisoare trimisă la Ierusalim unui juriu literar din care făcea parte, Zigu Ornea susținea premierea lui Virgil Duda. Aprecia la scriitorul de origine română capacitatea de aclimatizare, identificând corect esența prozei scrise în exil: „amestecul de memorie afectivă (românească) și trăirea clipei israeliene propun o realitate literară inedită, rezultată din această fuziune”. Între timp, Virgil Duda a publicat cinci romane foarte bune. Toate rămân sub zodia verdictului formulat de regretatul Z. Ornea cu puțin înainte de a muri. Chiar dacă, în cel mai
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
experiență de viață și scriitură,. Această ars scrivendi, extrem de prudentă în a evita „literarul” în sensul de contrafacere a adevărului și a originalității prin reproducerea unor lecturi sau experiențe străine de propria persoană, înseamnă totala investire de sine a propriilor trăiri exaltante, dramatice, metamorfotice, ce nu exclude explorarea propriei interiorități, autoscopia de tip psihanalitic (prin meditație tip Zen sau Yoga), amestecul de miresme profane cu cele sacre (a se vedea oratoriul mistic Celui care vine, pe urmele marelui poet creștin Mario
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
de-nespusului. Or, Mircea Ivănescu a reușit să împingă cuvintele într-un teritoriu care părea să le rămână inaccesibil: teritoriul clipei, al atomului temporal, al părții aceleia de timp care rezultă la capătul ultimului gest de disecție imaginabilă în fluxul trăirilor noastre. Nimeni, la noi, nu a dat - în deplină discreție - un relief mai teribil clipei ce trece, investite de cearcănul sufletului nostru. Nimeni, cred, nu a reușit mai bine ca el să pună în scenă atomii trăirilor noastre” (p. 7
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
imaginabilă în fluxul trăirilor noastre. Nimeni, la noi, nu a dat - în deplină discreție - un relief mai teribil clipei ce trece, investite de cearcănul sufletului nostru. Nimeni, cred, nu a reușit mai bine ca el să pună în scenă atomii trăirilor noastre” (p. 7). Scriam că acesta e, dintre cele pe care le avem la dispoziție, cel mai eficace text de inițiere (pregnant culturală) în poetica lui Mircea Ivănescu. Lucrul se confirmă și în ultimul paragraf. Istoria literaturii, văzută de obicei
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
două concepte pentru experiențe emoționale pe care aproape că mi-e jenă sau frică să le numesc și să le scriu, care au ajuns să fie dificil de mărturisit ori de declarat în ziua de azi - mai ales atunci cînd trăirea poetică se încumetă să depășească un anume prag al sensibilului, să parvină la o intensitate care depășește limitele știute și acceptate de simțul comun, să acceadă la viziune. Ajung astfel la ceea ce voiam să vă comunic prin această scrisoare. Citind
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
am zis că, adeseori, poezia de astăzi comunică nu atît experiența rară, aparte, care i-a dat naștere, ci mai degrabă un comentariu al ei: amintirea mai mult sau mai puțin îndepărtată, urma aproape ștearsă, resturile aproape conceptualizate ale acestei trăiri mai puțin obișnuite. Toate acestea se găsesc formulate „căldicel”, banalizat sau neutru, spre a fi servite convenabil, fără „pericol de contaminare”, mentalului standardizat și „raționalizat” predominant astăzi în rîndul cititorilor occidentali cultivați... Mi-am zis că, adeseori, poeții preferă să
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
și mai grav, mentalitatea pragmatică și materialistă de astăzi este cea care-i constrînge pe poeți să-și interzică ei înșiși experiențe interioare majore, fulgurante și să se mulțumească cu puțin și cu derizoriu, cu experiențe limitate, banale, furnizate de trăirea imediată, de zi cu zi și livrate într-un mod la fel de banal, „democratic”, spre a nu-și șoca publicul cititor cu stări depășind rutina existenței minimale, suferințele mizeriei zilnice, simțul comun simplificat sau judecata măruntă, dar majoritară... Iar cînd poezia
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
mai puțin, trăiește, în raport cu Mircea Eliade, o experiență autentic religioasă. Cuvintele sunt puține, iar un meșteșugar le poate înjgheba mai priceput pentru a le face să sune bine. Fie-mi iertată lipsa de meșteșug: am încercat numai să exprim modalitatea trăirii unui eveniment, așa cum el se lasă transmis în mesajul verbal: Mircea Eliade împlinește 70 de ani. Trăire paradoxală, fiindcă Mircea Eliade „este aici și nu este”, e o categorie, „inima sa” veghează din stele întâmplările noastre, blândă și atoateștiutoare. Groningen
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
poate înjgheba mai priceput pentru a le face să sune bine. Fie-mi iertată lipsa de meșteșug: am încercat numai să exprim modalitatea trăirii unui eveniment, așa cum el se lasă transmis în mesajul verbal: Mircea Eliade împlinește 70 de ani. Trăire paradoxală, fiindcă Mircea Eliade „este aici și nu este”, e o categorie, „inima sa” veghează din stele întâmplările noastre, blândă și atoateștiutoare. Groningen, 9 martie 1977 („Limite”, Paris, nr. 26-27, august 1978, p. 12) Statuia lui Mircea Eliade După trei
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
pentru a-și clama atașamentul la viață, chinuitor și totodată feeric prin conștiința efemerului. Dătător de spaimă și de miraj, acesta face cu putință duetul așteptare-împlinire, „cu promisiuni îngrozitoare, ispititoare, suave/ și purulente și sîngeroase” (Frică). E un evantai de trăiri complementare ce aparent se scurtcircuitează, însă care pot releva misterul eterogen, ireductibil al vieții: „Totul în mine se sparge, se sfîrtecă, moare,/ trăiești o viață nouă, ciudată, feroce,/ în cer se aude o muzică blîndă/ asemenea cîntecului mamei, al cărnii
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
rând, formula narativa aleasă de autor presupune că povestea de viață a Dianei e o relatare la mâna a doua, făcută, în plus, după mult timp de la producerea întâlnirii: abundență detaliilor povestirii este, astfel, neverosimila, iar supozițiile lui Romi cu privire la trăirile ei în cutare sau cutare situație, cu totul nepotrivite. Trecând însă peste asta, ceea ce urmează este o poveste bine spusă, cu substanță și cu un final neașteptat. Este povestea lui Romi și a lui Grețe, femeia vieții lui, care-i
De la distanță by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4645_a_5970]
-
ei trecere. Un leac de frică. „De unde-și are raiul - / lumina? - Știu: Îl luminează iadul/ cu flăcările lui!” nu e doar o poantă, demnă de neastâmpărul lui Arghezi, cât o certitudine a ispitei și căderii. Întâmpinată cu un exercițiu al trăirii clipei. Dintre poeziile din volum, îndeobște cunoscute, aleg una mai puțin frecventată. Ghimpii, ilustrând foarte bine acea atitudine inocent- știutoare de care vorbeam. „Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam/ odată trandafiri sălbatici./ Aveau atâția ghimpi,/ dar n-am vrut să
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]