3,826 matches
-
a face față acestor situații și a consolidării deprinderilor în acest sens. 5. includerea părinților în programe de consiliere psihologică; V. Metode și tehnici utilizate în activitatea cu beneficiarul: 1. Ascultare activă; 2. Explorarea gândurilor și sentimentelor legate de experiența trăită; 3. Evaluare (evaluarea inițială a nevoilor, precum și a impactului infracțiunii/evaluare periodică și finală); 4. Stabilirea unei relații de suport. STUDIU DE CAZ VI Date de identificare Nume și prenume: A.M.C. Data nașterii:1998 Domiciliu : sat Dorobanț, com. Aronenu
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
să o omoare și să o arunce în fântână.Tatăl minorei a anunțat organele de poliție. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”) : Minora se autopercepe ca fiind o fire altruistă. Raportându-se la evenimentul trăit, A.M.C. manifestă un comportament depresiv. 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): M. consideră că cei din jur nu au o părere favorabilă în ceea ce o privește, cu atât mai mult după experiență trăită. Metodologia folosită Minora s-
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
Raportându-se la evenimentul trăit, A.M.C. manifestă un comportament depresiv. 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): M. consideră că cei din jur nu au o părere favorabilă în ceea ce o privește, cu atât mai mult după experiență trăită. Metodologia folosită Minora s-a prezentat la interviu împreună cu părinții, dar discuțiile au avut loc separat. Comunicarea cu A.M.C.. fost în general bună, existând tendințe de exteriorizare a celor trăite, prin plâns. Nevoi identificate: 1. asistență și suport emoțional
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
ceea ce o privește, cu atât mai mult după experiență trăită. Metodologia folosită Minora s-a prezentat la interviu împreună cu părinții, dar discuțiile au avut loc separat. Comunicarea cu A.M.C.. fost în general bună, existând tendințe de exteriorizare a celor trăite, prin plâns. Nevoi identificate: 1. asistență și suport emoțional pe parcursul procesului de recuperare, precum și pe durata procesului penal; 2. evaluare și consiliere psihologică în cazul A.M.C. (referirea cazului cadrul Organizația “Salvați Copiii” Iași, și Serviciului de Probațiune Iași); 3
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
formarea deprinderilor minorei de prevenire și înlăturare a situațiilor de risc; 5 . includerea mamei minorei în programe de consiliere psihologică; V. Metode și tehnici utilizate în activitatea cu beneficiarul: 1. Ascultare activă; 2. Explorarea gândurilor și sentimentelor legate de experiența trăită; 3. Evaluare (evaluarea inițială a nevoilor, precum și a impactului infracțiunii/evaluare periodică și finală); 4. Stabilirea unei relații de suport. CONCLUZII Așa cum rezultă din studiile de caz pe care le-am efectuat, situația materială precară, dezorganizarea familiei, nivelul redus de
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
anormalitatea biologică și cea psihică există o diferență calitativă importantă. Ființa biologică „asimilează” în mod automat factorii de mediu de la care nu se poate sustrage și de care depinde existența sa; pe când ființa psihică se „acomodează adaptativ” la evenimentele vieții trăite, conform unor strategii gândite conștient. În procesul de adaptare al ființei psihologice intervine conștiința reflexivă, educația, cultura, experiența de viață, aptitudinile etc. Față de aceste aspecte, se poate spune că normalitatea psihică este rezultatul acordului de adaptare a individului, în sensul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „acceptare”, la condițiile vieții trăite de acesta. În mod analog anormalitatea psihică este consecința conflictului, a dezacordului exprimat de individ prin slăbirea sau pierderea capacităților sale de adaptare, căreia se adaugă inadaptarea finală a acestuia la condițiile vieții 1 trăite. Din aceste considerente, atât normalitatea, cât și anormalitatea psihică semnificația unor atribute entologice ale persoanei umane. Acestea le deosebesc de natura normalității și anormalității biologice care rămân înscrise în ordinea raporturilor sferei somatice cu mediul fizic extern. Am analizat mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tipul de anormalitate Boala somatică Boala psihică Are reprezentare spațială în raport cu schema corporală/imaginea de sine. Nu are reprezentare spațială, dar afectează imaginea de sine. Este recunoscută și acceptată ca alteralitate. Nu este recunoscută și nici acceptată ca alteralitate. Este trăită ca suferință personală, autentică și obiectivă. Este trăită ca o schimbare a naturii proprii. Este comunicată celorlalți. Nu este comunicată celorlalți. Produce compasiune din partea celorlalți. Produce teamă și repulsie din partea celorlalți. Se poate obiectiva. Este parțial sau deloc obiectivabilă. Reprezintă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
biologicului, a „trupului carnal” atins de starea de alteralitate, considerată ca boală. Boala este o denaturare a „firescului” stării de normalitate. Punctul de vedere psihopatologic caută să respecte dar concomitent să și explice natura suferinței psihice. Fenomenele psihice morbide sunt „trăite” de persoană ca o formă particulară de experiență sufletească interioară, iar suferința psihică este interpretată ca o „experiență ontologică”, drept rezultat al alteralității persoanei. Fenomenele psihice morbide sunt înțelese ca „accidente” ce survin în existența persoanei, modificând, prin prezența lor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin faptul că alteralitatea este negația dialectică a normalității, sau, altfel spus, că nebunia este „negarea” sănătății mintale 2. În felul acesta, din punct de vedere metodologic, redescoperim boala psihică dincolo de punctul de vedere medico-psihiatric, ca pe o experiență sufletească trăită a alteralității persoanei umane. Acest punct de vedere antropologic schimbă complet înțelesul suferinței psihice deschizând în felul acesta calea unei abordări psihopatologice de factură antropologică. Abordarea antropologică a fenomenelor psihice morbide pune ca temă de reflecție nebunia, dintr-o perspectivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
li se adaugă” (J. Starobinski). Boala mintală nu va rămâne o temă pură și exclusiv medicală. Ea va constitui un subiect de reflecție continuă pentru morală și filozofie, inseparabilă de sfera culturii. Boala mintală, pentru G. Gusford, este percepută sau trăită, ca o stare de alienație, ca o distanțare în raport cu norma socială, ea fiind mai mult o „patologie de cultură” decât o „patologie naturală”. Acceptarea ideii de boală psihică este direct condiționată de natura spațiului mintal care derivă din modelul socio-cultural
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
expresie ale acesteia, raporturile sale de ansamblu și cauzele sale multiple. Situându-se pe această poziție care construiește o psihopatologie plecând de la datele oferite de psihiatria clinică, K. Jaspers izolează următoarele aspecte tematice ale psihopatologiei: 1) calitățile subiective ale sufletului trăite în mod real (fenomenologia); 2) simptomele obiective, operațiile și fenomenele fiziologice auxiliare; 3) expresia sufletului, în sensul de fenomen atât de obiect, cât și subiectiv; 4) raporturile de ansamblu ale vieții psihice; 5) raporturile de comprehensiune; 6) raporturile de cauzalitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și sensul reprezentărilor teoretice; 8) inteligența și personalitatea. Ulterior, reluând problema, și sintetizând „temele” de mai sus, K. Jaspers preferă să vorbească în sfera psihopatologiei despre „fenomenele psihice individuale” care concentrează „tematica obiectului psihopatologiei”. Acestea sunt următoarele: 1) Experiențele vieții trăite. Fenomenele subiective ale vieții psihice morbide, reprezentând „psihopatologia fenomenologică” (tulburări de conștiință, halucinații, afecte, tulburări de gândire). 2) Performanțele psihice ca performanțe obiective ale vieții psihice (apercepția, memoria, activitatea, inteligența). Acestea sunt în raport cu „psihologia formei” (Gestaltpsychologie). 3) Componenta somatică a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și efectele somatice ca simptome ale activității psihice, ele reprezentând „somato-psihologia”. 4) Semnificația fenomenelor obiective, ele reprezentând „psihopatologia comprehensivă”. Pentru K. Jaspers, ceea ce are valoare pentru psihopatologie sunt, în primul rând experiențele umane, fie că este vorba de „experiențele vieții trăite”, ca manifestări exterioare, fie că este vorba de „experiențele sufletești”, ca manifestări interioare. În sensul acesta, psihopatologia este chemată să explice și înțeleagă aceste experiențe umane, în raport cu fenomenele psihice morbide. E. Minkowski afirmă că scopul psihopatologiei este de a înțelege
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologia. Viziunea exclusiv biologică a bolii, așa cum ne este ea furnizată de științele naturii, nu este suficientă și ea nu poate cuprinde totalitatea aspectelor acesteia. Concepția antropologică asupra bolii aduce în discuție câteva teme principale: a) subiectivitatea bolnavului ca interioritate trăită a suferinței; b) suferința înțeleasă ca experiență de viață cu un caracter particular, dramatic, reprezentând dimensiunea ontologică a bolii; c) Caracterul specific al „psihobiografiei” bolnavului în raport cu boala considerată ca un accident ontologic. Aceste aspecte subliniază caracterul specific al antropologiei medicale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rezultatul va fi starea de sănătate. Dacă ele sunt blocate, va apărea boala psihică (vezi schema de mai jos). fig. p. ms. 37 Realizări (aspirații și idealuri) Aria frustrărilor (modelul anticipat către care se tinde) Experiența (experiența și evenimentele personale trăite anterior) EUL Idealuri (proiecte, experiență anticipativă) Bilanțul personal (identitatea construită psihobiografic) Eșecuri (frustrări, conflicte, psihotraumatisme) Un fapt important care intră în discuție, se referă direct la antropologia psihiatrică și psihopatologică. Modelul de viață al unei persoane umane nu este cuprins
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel). Plecând de la ideile lui M. Scheler, V.E. von Gebsattel face distincția între „omul-individ” și „omul-persoană”. Persoana ca atare nu poate constitui un „obiect” de cercetare empirică întrucât noțiunea de persoană reprezintă substanța individuală unitară, trăită individual și neobiectivabilă în câmpul cercetării științifice. Știința creează un „obiect” sau un „lucru” (Dinge) și nu o „ființă” (Sein), susține M. Scheler. Dimpotrivă, corpul omenesc sau mai exact „trupul” (Leib) poate obiectiva Eul, dar o persoană nu poate fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturii sale și ea se înscrie în „timpul trăit” de persoană. Punctul de plecare al oricărei tulburări psihice se situează acolo unde omul devine el însuși un eveniment interior, sau integrat timpului, ca desfășurare. Numai din această contemplare a timpului trăit, considerat ca un centru al devenirii ființei umane, se poate trage concluzia asupra esenței unei psihoze, în ale cărei simptome, oricât de variate ar fi acestea, se manifestă totdeauna aceeași transformare a evenimentelor desfășurate în scurgerea timpului. În interpretarea antropologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pierde posesiunea propriului său corp. Este o stare de tensiune permanentă, de factură narcisică și angoasantă, trăită de individ: „îmi este rău”, „sunt bolnav”, „voi muri”. Trebuie făcută diferența între „corpul obiect” și „corpul subiect”. Ambele sunt părți ale „corporabilității trăite” de individ. În sensul acesta Wuff vorbește de dualitatea dintre „corpul extern” și „corpul intern”, iar A. Zutt despre „corpul în aparență” și „corpul purtător”, acesta din urmă fiind suportul vieții umane. Trupul este în mod permanent situat într-o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tot o adresă sau determinare corporală ca spațialitate a persoanei. Suferința psihică este interioară, prin urmare raportată proiectiv la „corpul intern” așa cum apare el în sfera conștiinței de sine a propriului Eu. Fenomenele psihice morbide, deși sunt tulburări psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia sunt cantonate în sfera corporalității bolnavului. Chiar și în cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia sunt cantonate în sfera corporalității bolnavului. Chiar și în cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului. Din acest motiv, asistăm, în sfera psihopatologiei la o „dilatare corporală” care este necunoscută stării de normalitate psihologică. Problema existenței trupului este pusă în discuție numai în condiții psihopatologice, atunci când se produce „clivajul trup/suflet”, fapt care ne
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestor factori sunt reprezentate, de regulă, printr-un sindrom confuzional (confuzie mintală, obnubilare etc.). 2) Factori psihotraumatizanți de natură emoțional-afectivă care pot perturba echilibrul psihic, manifestându-se de regulă prin stări reactive de forme diferite (reacții patologice la evenimentele vieții trăite, reacții ale personalității) sau stări nevrotice, de un mare polimorfism. 3) Factori de alte tipuri sunt reprezentați prin: oboseala prelungită, stările conflictuale, schimbările de mediu sau profesionale, boli somatice grave sau cronice etc. 4) Factori asociați: psihogeni (traume emoțional-afective, frustrări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în sfera psihopatologiei, trebuie considerată ca o stare de alteralitate a tuturor acestor registre care compun, în mod nuanțat, persoana umană; motiv pentru care obiectul psihopatologiei va avea particularități specifice. Elementul care însoțește în mod obligatoriu boala este suferința umană, trăită, ca stare subiectivă interioară a bolii, de către individ. Indiferent de natura, cauza, localizarea sau evoluția ei clinică, boala este o formă particulară a suferinței umane, fapt subliniat de medici moraliști, filozofi (Seneca, Marc Aureliu, Epictet, Platon, Socrate, Schopenhauer, Scheler, Jaspers
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acceptată de specialiști. Aceste obiective se realizează printr-o suită de „acte de dedublare” metodică, așa cum se poate vedea în continuare: 1) Examenul psihologic sau clinico-psihiatric permit construirea unui „dublet medico-psihologic” al suferinței considerată ca boală psihică: a) de la suferința trăită și relatată de bolnav, ca experiență sufletească interioară și strict personală, la imaginea clinică a bolii fixată de medic; b) boala se substituie suferinței ca rezultat al unei sinteze a gândirii medicale sau psihologice având ca surse următoarele: observarea (imaginea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din trecutul său, pe care acesta le consideră a fi cele mai importante, modul de participare sau de angajare emoțională la propria sa suferință și atitudinea față de relatările sale; e) trebuie făcută legătura între afecțiunea psihică prezentă și evenimentele vieții trăite anterior de bolnav; f) medicul trebuie să pună întrebări detaliate, căutând să adopte o atitudine de înțelegere față de bolnav și față de suferința acestuia, să aibă tact, răbdare, să nu întrerupă sau să bruscheze bolnavul, să nu-i sugereze idei străine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]