24,122 matches
-
noștri. Singur tatăl ei venea de peste pădure, adică de undeva, de lîngă Rătești, dintr-o așezare pe la ale cărei margini bîntuisem și eu și-n bălțile căreia, tot de-a lungul Văii Măriei, mă scăldasem. Dacă e să sintetizez, văd trăsăturile de căpătîi ale mamei ca ținînd de prag ma tismul primar al vieții. E Întreprinzătoare, aflată mereu În treabă, plină de idei din care doar vîrful icebergului rămîne vizibil În pofida unei volubilități cît o inundație, ia decizii rapide, nu se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fii ai patriarhului Iacob, Iuda, strămoșul eponim al unuia dintre cele douăsprezece triburi. De asemenea, el trimite la un șir întreg de comandanți militari naționaliști, patrioți, începând cu Iuda Macabeul. Numele se întâlnea frecvent printre zeloți, fără să devină o trăsătură specifică a lor. Reamintesc pe scurt că Iuda este al patrulea fiu al lui Iacob, născut de Lea. Aceasta l-a numit yehoudah, făcând o apropiere între numele yahoudah și verbul yâdhâh, „a lăuda, a mulțumi”. Philon din Alexandria cunoaște
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
respectiv se dezvoltă în prelungirea unor fragmente canonice: discursul de rămas-bun al lui Iacob din Geneza 49 sau Deuteronomul, considerat de către Johannes Munck 106 ca fiind testamentul lăsat de Moise poporului său după exod. Munck stabilește, în urma analizei textelor, patru trăsături specifice genului sau mai degrabă patru momente care alcătuiesc scenariul maximal 107. În primul rând, avem de-a face cu un personaj important din Vechiul Testament, care-și ia rămas-bun înainte de a fi ridicat la ceruri (precum Ezdra, Enoh sau Baruh
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fi ridicat la ceruri (precum Ezdra, Enoh sau Baruh) ori înainte de a muri. Cu acest prilej el reunește în jurul său întreaga familie (soție, fii, fiice, slujitori), uneori întreg poporul, pentru a rosti un ultim cuvânt de învățătură. A doua trăsătură: cel care urmează să părăsească lumea aceasta face o recapitulare a principiilor etice fundamentale și transmite îndemnuri folositoare celor care-l ascultă. Apoi, ca un veritabil oracol, prezice asistenței ceea ce se va întâmpla: a) dacă îndemnurile lui vor fi respectate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un veritabil oracol, prezice asistenței ceea ce se va întâmpla: a) dacă îndemnurile lui vor fi respectate și b) dacă ele nu vor fi respectate (de exemplu, Tobit 14, 3-11; 4Ezdra 14, 18; Enoh slav 2 și 51,1). A treia trăsătură, mai rar întâlnită, dar extrem de importantă: protagonistul povestește crâmpeie din autobiografia sa, instituindu-se astfel ca model (în dublu sens: de urmat sau de ocolit; de exemplu Viața lui Adam și a Evei 30-44; Apocalipsa lui Moise 15-30). Există și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a Evei 30-44; Apocalipsa lui Moise 15-30). Există și cazuri în care protagonistul se mulțumește să facă o pledoarie fierbinte pentru un alt personaj, văzut ca întrupare a tuturor virtuților umane (de pildă, Iosif în Testamentul celor doisprezece patriarhi). Ultima trăsătură o constituie „competența profetică” a celui care urmează a fi luat la ceruri. El este învestit, în ceasul binecuvântat al morții sau răpirii extatice, cu funcția de revelator al viitorului unui grup sau a întregii omeniri. „Ne aflăm în prezența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urmă scriere îl împodobește pe omul sfânt cu toate virtuțile, până acolo încât lasă impresia că Iov are o adevărată preeminență asupra sfintelor personaje din Vechiul Testament. Or, tocmai împotriva acestui lucru protestează Testamentul lui Abraham, care transferă asupra patriarhului unele trăsături ale legendei lui Iov. Trebuie așadar să presupunem că Testamentul lui Abraham a văzut lumina zilei puțin timp după Testamentul lui Iov, adică fie în primul secol î.Hr., fie în primul secol d.Hr.112. * Fragmentul din Biblie care a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în care își revendică drepturile conferite prin Duhul Sfânt direct de Dumnezeu. În noile condiții, rolul profetului scade, iar valoarea inspirației este socotită îndoielnică și arbitrară. Urcarea la cer a lui Isaia este o zvâcnire de durere, nostalgie și orgoliu. Trăsături definitorii ale genului apocaliptic După cele șase prezentări, putem încerca o descriere fenomenologică a literaturii apocaliptice. Voi urma grosso modo excelenta introducere a lui P. Vielhauer la capitolul „Apocalipse” din ediția E. Hennecke, W. Schneemelcher, R. Wilson 128. Patru sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin rugăciune, vizionarul își menține echilibrul psihic, ce riscă să se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu. Aceste rugăciuni reflectă un crâmpei din viața spirituală și liturgică a comunităților apocalipticilor. Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu. Aceste rugăciuni reflectă un crâmpei din viața spirituală și liturgică a comunităților apocalipticilor. Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă, accentuată până la manie, o constituie dihotomia vârstelor sau eonilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă, accentuată până la manie, o constituie dihotomia vârstelor sau eonilor: există o vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și una viitoare, de cu totul altă natură și calitate. Între cele două vârste nu încape absolut nici o asemănare. Ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Una dintre obsesiile lor majore, așa cum am văzut, o constituie nedumerirea în fața dezastrelor, a umilințelor îndurate de poporul ales, din partea unor nații idolatre, „cu binecuvântarea lui Iahve”. Cum se poate justifica teologic o asemenea „asburditate”? Ajungem astfel la o altă trăsătură a literaturii apocaliptice, și anume determinismul compensatoriu. Dumnezeu conduce lumea după un plan bine întocmit, dar neștiut de nimeni în afara Lui. Când Ezdra se lamentează că nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său, acuzându-L pe Iahve de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o duminică, pe când autorul se afla probabil cufundat în rugăciune, în mijlocul liturghiei. Locul viziunii: insula Patmos, transformată de împărații romani într-un fel de închisoare naturală. Numele lui Isus Cristos apare din primul verset ca un semn de identitate. Asupra trăsăturilor creștine voi reveni mai încolo. Deocamdată aș dori să abordez, cu ajutorul a două studii clasice în domeniu, structura narativă și repartizarea de-a lungul celor douăzeci și două de capitole a câtorva „seturi tematice”138. În capitolul 1, versetul 19
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sulului pecetluit - a conținutului textului pecetluit (pe dinăuntru), care va fi dezvăluit abia după ruperea celei de-a șaptea peceți (secțiunea 8,2-22,5)139. * Apocalipsa lui Ioan, deși preia multe dintre „toposurile” apocalipticii iudaice, este o scriere originală. Câteva trăsături specifice: 1. la nivel formal: lipsa pseudonimiei; autorul își afișează aproape ostentativ contemporaneitatea cu cititorii; neutralizarea așa-ziselor vaticinia ex eventu; determinismul istoric aproape că nu se face simțit; rolul îngerului hermeneut (angelus interpres) este foarte redus; 2. la nivel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
metaforic vorbind, „învelișul” divinității și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conferit sufletului și societății”; în sfârșit, teologia trebuie să devină „o atitudine concretă în fața existenței, lumina interioară a unei acțiuni où la vie se joue toute entière”. Dar patristica ce rol poate avea în scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până în secolul al XIII-lea, amintește el, teologia „fusese în principal comentariu al Bibliei”. Teologia Părinților rămâne o exegeză kerygmatică, dogmatică, spirituală. Începând cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reveni pentru asta la control dar acum trebuie să mă pregătesc, ai mei, Jules, trebuie să apară. Tânăra își întrerupe vorbăria și scoate din noptieră o trusă de machiaj de care începe să se folosească cu dexteritate și vizibilă plăcere. Trăsăturile chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu Marcia..." gândește Dora. Ușa se deschide și un fotoliu rulant înaintează într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în mintea ei. A doua fotografie reprezintă o femeie ținând de mână o fetiță de patru-cinci ani. Femeia și copilul se găsesc în fața unei case, au capetele îmbrobodite cu basmale, sunt îmbrăcate în pantaloni și bundițe. Nu poate desluși nici trăsăturile chipului femeii, dar le poate bănui frumoase, în armonie cu statura sveltă, bine proporționată, care nu poate fi disimulată de îmbrăcămintea grosolană. Cu atât mai puțin poate fi descifrat chipul micuț al fetiței. Se pare că este frig, foarte frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este tata... ". Și fotografia femeii cu o fetiță de mână relevă, după mărire și retușare, câteva detalii : femeia este cu adevărat frumoasă, dar nu frumusețea este cea care reține atenția, ci senzația de dârzenie pe care o inspiră chipul cu trăsături regulate, ochii enormi și privirea lor pătrunzătoare și în același timp misterioasă. Diminutivul numelui ei "Teo" ca și data "25 noiembrie 1948" sunt clare dar din ceea ce pare a fi începutul numelui unei localități nu se poate descifra decât același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că bărbatul are trăsături frumoase, regulate, care nu par a fi alterate de vârstă. Privirea ochilor mari, care scapă arareori de sub pleoapele, te face să înțelegi de îndată că în spatele lor se găsește ceva. Deși îmbrăcămintea poate să fie cea a unui țăran de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un albastru intens și limpede ca rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar în privirea, pe care Dora o surprinde cu dificultate, se poate descoperi scânteia de inteligență, trăsătură comună a celor doi bărbați atât de diferiți care totuși sunt frați. O cafea ? Un ceai ? Nu știu dacă ați avut vreme să mâncați ceva azi dimineață. Ștefana e o fată minunată, genul de femeie care îl poate ține pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în roni, Șefu' s-a aplecat către o blondă picantă și i-a ciripit galeș la ureche: Vezi, Nuți, treci la noapte pe la Palat!.. Îhî-îhî, i-a răspuns aceasta... mieros. Apoi s-a adresat unui alt membru al stafului cu trăsături asiatice: Spune, dom'le Poc-Poc! Facem? Facem toate astea pentru fericirea așteptată? Îhî-îhî, a răspuns acesta cu fermitate. Da, onorată adunare! Vă pot asigura că ne așteaptă un viitor de aur într-o țară civilizată și respectată, în rând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Disciplina era una, libertatea îngrădită era suportabilă, însă se apropia haosul. Emil era neobosit. Și ea era odihnită, dar nu pentru acolo. Însă ea se simțea în siguranță ascultându-l și de fapt nu era atentă la el. Îi urmărea trăsăturile cu un creion fin, fără să le judece, exact cu gesturile absente pe care le ai când ești extaziat de altceva. Sau le trăia din mii și mii de poziții, direcții. Și, dacă vroia, era ea: imagine pe imagine. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îl citea matur, plin de încredere în sine, care nu ar fi renunțat la viață, versat, veteran, pe care îl privea fără nici o tresărire, vigilent, căci îl bănuia capabil de trădare, îl citise și el destul de bine. Aveau amândoi aceeași trăsătură, ca orice om cu caracter: de a face ceea cea trebuie, când trebuie. Se întunecase afară, ei fumau la focul de noapte... După ce cel din fața lui, se pregătise să stea de pază, cel mai tânăr deschise o carte, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]