5,887 matches
-
ele o făcură să se aplece ca să ridice vasul, zîmbi cînd o văzu venind, pocăită, rușinată, venea ascunzîndu-se după vasul cu apă. dar acum ea, sînt eu, maică-ta, alerga s-o salveze și-i poruncea dă-te jos din trăsura asta, Dora!, fata mamii!, ascultătoare, supusă, ea sărea din trăsură și vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio dispărea din fata ochilor ei surîzători și din fund apăreau ca s-o felicite Vilma, Julius, Nilda, domnul Santiago, doamna Susan, domnișoara Cinthia, Celso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd o văzu venind, pocăită, rușinată, venea ascunzîndu-se după vasul cu apă. dar acum ea, sînt eu, maică-ta, alerga s-o salveze și-i poruncea dă-te jos din trăsura asta, Dora!, fata mamii!, ascultătoare, supusă, ea sărea din trăsură și vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio dispărea din fata ochilor ei surîzători și din fund apăreau ca s-o felicite Vilma, Julius, Nilda, domnul Santiago, doamna Susan, domnișoara Cinthia, Celso, Celso dispărea Într-un fel de ceață și ea Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se dădu la o parte, era prea tîrziu ca să protesteze, ca să Întrebe cine-i schimbase dispozițiile: acum treceau cu toții prin fața lui și a lui Susan, iar Susan se alătura grupului. Julius rămăsese la urmă, de acolo reușea să vadă două trăsuri mortuare, una era un automobil negru, de acolo reușea să vadă cum sicriul Armindei era scos pe ușa din față a palatului. Victoria Santa Paciencia Încercă să le povestească cît de mult timp Îi trebuise pentru a găsi casa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
patricieni la grătar și sunetul jazz-band-urilor sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoa nelor atât automobile negre, cu ferestre de cristal, ca de pe vremea prohibiției și a lui Eliot Ness, cât și trăsuri, așa-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai pridideau să care lumea bogată a orașului la Șosea. Distracțiile erau peste tot la-ndemână. La Operetă cânta încă Leonard, circul Sidoli (fără bătrânul Gio vanni Sidoli, care murise cu un deceniu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
A fost al lui Făt-Frumos, Năzdrăvan și grațios. Cu trăsura sau călare Te duce-n viteză mare, Cu potcoave de oțel... Ghiciți cine e de fel?!
Calul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83617_a_84942]
-
erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-a Îndepărtat În singurătate pînă ce s-a stins de tot? Iar atunci Garfield, Arthur, Harrison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-a Îndepărtat În singurătate pînă ce s-a stins de tot? Iar atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat oare, n-au așteptat În tăcerea nopții, pășind În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În seara aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită și caraghioasă, Încețoșată de whisky; cred că era cam bețiv. Știi ce-am făcut, Joe? Am cumpărat o trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te grăbi, Bunny! Stai jos și ia o gustare și povestește-ne! CÎnd ai făcut această faptă disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cît am putut, am Început să urcăm un deal, cînd, bine-nțeles, am rămas În pană exact cum spusese polițistul, Cred că tînărul băuse cam prea mult, era cam Înflăcărat și cam necontrolat, În orice caz, cînd am văzut o trăsură pe deal, În fața noastră, a strigat: „Ia priviți cum Îi depășesc“, și nu știu ce-a făcut la mașină și, tocmai cînd ajunsesem În dreptul ei și-ncercam să o depășim, mașina s-a Înecat, a tușit și s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum Îi depășesc“, și nu știu ce-a făcut la mașină și, tocmai cînd ajunsesem În dreptul ei și-ncercam să o depășim, mașina s-a Înecat, a tușit și s-a oprit. Bine-nțeles, i-am auzit pe cei din trăsură rîzÎnd, iar unul ne-a strigat ceva În legătură cu iepurele și broasca țestoasă. Iar eu m-am Înfuriat atît de tare și m-am simțit așa de umilită și mi-a fost atît de milă de șofer, că tata a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să ciocănească pe dedesubt. Dar fără folos. Se ridică și se-nvîrti În jurul ei bombănind de unul singur. În cele din urmă se lăsă păgubaș și ne spuse că va trebui să ne dăm jos din mașină și să luăm o trăsură, dacă nu vrem să ne-ntoarcem pe jos acasă. Așa că ne-am dat jos, iar șoferul era așa de furios și de amărît de felul cum se purtase mașina, că Începu s-o zgîlțîie de parcă era un copil obraznic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cît am ajuns de departe și nici Încotro mergeam. Era ca zborurile acelea din vise și, tot așa cum În vise ai certitudinea lucrurilor ce-o să se petreacă, făcînd o cotitură, am ajuns În șosea și am văzut În fața noastră aceeași trăsură pe care Încercasem s-o depășim pe deal. Iar În clipa cînd am văzut-o, am fost sigură că asta o să se-ntîmple, era prea frumos ca să poată fi adevărat, și totuși am fost tot timpul sigură că lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am fost tot timpul sigură că lucrurile se vor sfîrși astfel. Și toți am simțit la fel, ne-am lăsat capetele pe spate și am izbucnit În hohote de rîs, am strigat și am făcut semn cu mîna celor din trăsură, am trecut În goană pe lîngă ei de parcă prinseseră rădăcini În pămînt și cînd i-am depășit, tata s-a Întors și le-a strigat: „Nu fiți necăjiți, prieteni, chiar și cei care stau și-așteaptă pot fi de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dracul coada. În celebrul film A șaptea pecete a lui Ingmar Bergman, frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea acestuia cum că Diavolul și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în limbile arice: ÂQady.r\q de la vechiul pers arsaka, zendic arshan, bărbat. ^naddxi]Q de la zendicul çpadha, armată. ‘Pandx^g de la zendicul rapaka, bucurie. Ov<xQddin]g de la persicul vardanus, nume propriu; sanscrit vardh, a crește. ‘PaS-dywGOG, duruitor cu trăsura; de la zendicul rakha, trăsură si ghaosha, ureche; scr. ghosha, zgomot. A&£ac de la zendicul atyas, călăreț scr. atya, cal de alergare. Xodaivog de la zendicul hu-dama, bună lege. XoQoa&og de la zendicul hu-raodha, bună talie. KoțovQog de la zendicul qa-çura, prin sine
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
r\q de la vechiul pers arsaka, zendic arshan, bărbat. ^naddxi]Q de la zendicul çpadha, armată. ‘Pandx^g de la zendicul rapaka, bucurie. Ov<xQddin]g de la persicul vardanus, nume propriu; sanscrit vardh, a crește. ‘PaS-dywGOG, duruitor cu trăsura; de la zendicul rakha, trăsură si ghaosha, ureche; scr. ghosha, zgomot. A&£ac de la zendicul atyas, călăreț scr. atya, cal de alergare. Xodaivog de la zendicul hu-dama, bună lege. XoQoa&og de la zendicul hu-raodha, bună talie. KoțovQog de la zendicul qa-çura, prin sine tare. Kovțaîog de la zendicul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
notat, în afara cărților poștale, a ilustratelor sau a scrisorilor, cravate, șireturi de pantofi, piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice. După senina hoinăreală din timpul zilei mă încerca revanșa : o stranie luciditate mă făcea să simt plutirea lină a pământului cu tot ce se afla pe el. Mă temeam să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oamenii visau la lumea noastră. Visau la noi. Pentru că ceea ce vrei este viața aceea, și asta, și alta - le vrei pe toate. (Miguel de Unamuno, iulie, 1906) VINERI 19 DECEMBRIE O zi cu evenimente 1 Îmi place să citesc în trăsură. Mama mă ia la rost,papà, care nu uită nici în familie că-i Domnul doctor Leon Margulis, medic primar cu cabinet în str. Sf. Ionică nr. 8, „în dosul Teatrului Național“, zice că mi stric ochii și-o să nasc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Deși, la drept vorbind, cred că eu semăn mai mult cu proasta de Amelia, și-o să iubesc toată viața cine știe ce ticălos. Azi n-am avut noroc cu cititul. Mai întâi pentru că-mi înghețau mâinile. Apoi, de cum ne-am suit în trăsură, mama și papa l-au tocat mărunt-mărunt, cum toacă bucătăreasa noastră pătrunjelul, pe necunoscutul cules de Petre din zăpadă, azi-dimineață, aproape de pădurea Băneasa, în câmp, la lacuri. A fost dus în arest la Prefectura de Poliție. Mama, care e la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stabilimentul de la Crucea de Piatră avea pentru el tarife reduse, numai să vrea. Cunoscuse locul și ca polițist, și ca bărbat. Până să-l apuce de urechi pe dracul de copil, acesta o și luase la picior, traversând sinucigaș printre trăsuri și sănii, spre Sărindar, ocărât mai întâi de câțiva vizitii ce urcau, în șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
puteai bizui, foarte util la treburile urgente și care cereau discreție. Firmă serioasă, spunea patronul lui, asumându-și toate meritele celor cinci băieți, în timp ce greșelile erau ale fiecăruia în parte. Ridică ochii și văzu în dreptul Școlii Centrale de Fete o trăsură a poliției, de culoarea vișinelor din sticla din care mai trăgea mamă-sa câte-o dușcă. Își înfipse iar ochii în zăpada care, după ce se topise la amiază, începea să prindă pojghiță, ca pielița de caimac de pe oala cu lapte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că nu-i drept să le spunem nebuni, sunt doar bolnavi. Vasăzică domnu’ ăsta era sănătos la cap, ca mine și ca dumneata. Am stat până a intrat în biserică. Când mă uit în spate, se apropiase ușurel, la pas, trăsura poliției, o recunosc după culoare: vișină putredă. A oprit ceva mai încolo, în dreptul clopotniței și-au început s-o latre niște dulăi. Sticleții îi calcă pe urme, nu știu dacă o fi băgat de seamă... Matale nu-ți plac sticleții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cred c-am adormit. — Mai e un strob și-am ajuns! Am deschis ochii și privirile mi-au fost furate de cea mai uluitoare scenă pe care o văzusem vreodată. Soarele era sus. Lumina invada o stradă plină de animație: trăsuri la care erau înhămați câte doi cai lustruiți, un car cu boi strivit sub un butoi uriaș, birje, vizitii agitați, case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]