2,637 matches
-
are o atitudine ambiguă, de aderare și negare. Elegiac, Demetriade are nostalgia evaziunilor în fantastic, rechemând vârsta de aur a universului infantil:”mi-e dor de cerul mistic al vârstei de copil.” S-ar bănui o secretă, vagă aspirație de transcendent, comună romanticilor, sau poate mai curând un joc literar de diletant subtil, comunicările mistice neacordându-se cu o natură prin excelență extrovertită. Eroul faustic apare în poemul Geniul, o palidă replică a temei prometeice din vasta arie a tratărilor romantice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
timp de iarnă, având ca țintă Piatra Arsă din Bucegi; să umble singuratic printr-un cartier oarecare al Parisului, pe timpul când infloreau fantomatic zarzării, ca să trăiască intens venirea primăverii: dar nu cea de acolo, ci cea de acasă, o primavară transcendentă. Asemenea înțeleptului indian care nu se lasă ademenit de peisajul pitoresc și imediat al Mayei, ci-și amintește privirile dincolo de vălul acesteia, către esențe și adevărata cunoaștere, nudă. Eliade nu “reține” peisajul francez în sine, îl transfigurează, în substituie altuia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sesiza esența realității și, mai ales, a trăirilor omenești. Husserl afirmă că obiectul cunoașterii reprezintă formele ideale suprasensibile ce alcătuiesc domeniul subiectiv al „conștiinței pure”. Importantă este și teoria angoasei a lui Kierkegaard, la fel ca ideile lui Nietzsche despre transcendentul gol și agonia lumii. În plan psihologic și psihanalitic sunt relevante notațiile lui Freud despre rolul subconștientului în definirea personalității umane. În acest context, autenticitatea capătă accepții mai nuanțate. În Dicționar de idei literare, Adrian Marino este tranșant :”Opusă în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cu grădina, loc în care bunica nu mai poate ajunge, de teamă că va aluneca: „Tot mereu se va reduce spațiul pentru dânsa.” Bunica și Sandu împart aceeași teamă de moarte și dincolo de realitatea acesteia nu există nici o formă de transcendent, cum ar fi o viziune creștină asupra vieții de apoi. Sfârșitul apare ca o fatalitate: ”e fatal ca trupul bunicii sa găsească pretextul unei boli și să se destrame.” Frica de moarte e prezentată de narator ca o angoasă, ca
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mult mai profundă. Nu e suficient să te miști în sfera iubirii și a prieteniei; trebuie ca dorințele noastre să fie ordonate spre scopul lor care este Domnul, scopul ultim al omului, plinătatea manifestării omului lui însuși; Dumnezeu rămâne realitatea transcendentă înaintea căruia omul nu poate decât să se ofere. Petru și-a ordonat această gamă a dorințelor, mai înainte descompusă și turbulentă, și o poate exprima chiar și în comunitate. Ciudat, Isus nu spune: „Iubești Biserica?”, nu spune: „Îi iubești
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
amplă cu cît ei sînt serviți de o limbă cu o mai amplă circulație și cu atît mai motivată cu cît sînt traduși în mai multe limbi. Pe de altă parte, există o valoare în sine. O valoare, aș spune transcendentă, a oricărei creații, indiferent de mediatizarea ei, de ecourile ei critice, de reputația publică pe care o are sau n-o are la un moment dat. V. P.: În ultimul timp, s-au înmulțit polemicile legate de Opera lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de muncă să devina cetățeni ai lumii persoane care sunt capabile de a transcende realitățile lor rasiale / etnice, de gen, culturale și socio-politice și să se identifice cu omenirea, la toate nivelurile de nevoie umană. Ei sunt astfel un popor transcendent care nu cunoaște limite, și a cărui funcționare se bazează pe principiul de viață-compasiunea. Acesta este principiul care ar trebui să existe în societate la toate nivelurile, în procesul de a trai prin diversitate. Provocarea este mare, dar așa este
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Deoarece găsesc peste tot imagini ale lui Dumnezeu, ale apostolilor și sfinților și un decor de lumini, podoabe și veșminte ecleziastice, ei își reprezintă astfel și în acest cadru ființele sfinte și paradisul și transpun în astfel de tablouri adevărurile transcendente ale dogmei. Religia se exprimă sub forme simbolice care se desfășoară și se apropie în spațiu: numai cu această condiție sîntem asigurați că ea dăinuie. De aceea trebuie răsturnate altarele vechilor zei și distruse templele lor, dacă se dorește ștergerea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în Orientul Mijlociu, simbolismul religios al taurului, atestat din neolitic, s-a transmis fără întrerupere. Altfel spus, modalitatea divină era definită prin forță și prin." transcendența " spațială, i.e. cerul furtunos în care răsună tunetul (căci tunetul era asimilat mugetului taurului). Structura "transcendentă", celestă, a ființelor divine este confirmată de semnul determinativ care precede ideogramele lor și care reprezenta, la origine, o stea. După vocabulare, semnificația proprie a acestui determinativ este "cer". Prin urmare, orice divinitate era imaginată ca o ființă celestă; de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Litany ofRa, p. 11. 60 Cf. Piankoff, Ramesses. VI, p. 35. Idei religioase și crize politice în Egiptul antic și Osiris, sau între Horus și Seth61. Sau, reluând o formulă fericită a lui Rundle Clark (p. 158), Ra ca zeu transcendent și Osiris ca zeu emergent constituie manifestările complementare ale divinității, în ultimă instanță este vorba despre același "mister", și anume multiplicitatea formelor emanate de o singură Divinitate 62. După teogonia și cosmogonia efectuată de Atum (§ 26), divinitatea este în același
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zis, Purușa era victimă sacrificială și divinitate a sacrificiului, în egală măsură. Imnul enunță cu claritate că Purușa precede și depășește Creația, deși Cosmosul, viața și oamenii se nasc din trupul său. Cu alte cuvinte, Purușa este, în același timp, transcendent și imanent, mod de existență paradoxal, dar propriu zeilor cosmogonici indieni (cf. Prăjăpati). Mitul, care își are paralelele în China (P'an-ku), la vechii germani (Ymir) și în Mesopotamia (Tiamat), ilustrează o cosmogonie de tip arhaic: creația prin sacrificiul unei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trup este pământul și care veghează asupra pământului dinăuntrul pământului' și îl identifică cu "ăâman, supraveghetorul dinăuntru, fără de moarte" (Brhadăranyaka Up., III, 7, 3). Ca și Purușa din Rig Veda, X, 90, Brahman se revelă ca imanent ("această lume") și transcendent în același timp; distinct de Cosmos și totuși omniprezent în realitățile cosmice, în plus, ca ăâman, el locuiește în inima omului, ceea ce implică identitatea dintre " Șinele" adevărat și Ființa universală, într-adevăr, la moarte, ătman-ui "celui ce știe" se unește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
proiectându-se într-o instanță ironică, oprind astfel orice tentativă de a recurge la un discurs sentimental. E o poezie a sincerității, dar nu una a zbaterilor în căutarea vreunui ideal himeric, ci una a acceptării tragice, resemnate, a inexistenței transcendentului și a unei existențe dominate de profan: "Îmi pare rău că n-am trăit decât douăzeci de ani,/ că nu știu cine sunt și din creionul ăsta ce-ar fi putut să iasă.// Îmi pare rău că n-am iubit nici o fată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
336, n. 1. datorită influenței biblice 5. Astfel, se poate spune că αἰών constituie „cadrul conceptual al extensiunii” (νόημα διαστηματικον, On Ecclesiastes 440) în cadrul căruia experimentăm fenomenele. Absența „diastimei” în Creator este primul temei al incomprehensibilității Sale și chiar al transcendentei Sale. Se poate spune că creația întreaga este „diastima” sau extensiune în timp și spațiu. Această creație este deschisă cunoașterii omului. Dar totul în ea este în mișcare și schimbare, nimic din ea nu este constant, permanent sau schimbat. Este
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
o aduce la viață „privește la Creatorul Sau” și „oarecum, este mereu creată”. Astfel, lumea inteligibila creată este seriala, pentru că „crește” sau se „extinde” la 10 Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, în col. cît., 2.212; cf. Paul Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, în Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 180-182. 11 Conform Balthasar, op. cît., n. 3, 69f, 101f; W. Völker, Gregor von Nyssa als Mystiker, Wiesbaden, 1955, 188f; Daniélou (supra, n. 6) 291f; H.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
n. 6) 291f; H. von Balthasar, Kosmische Liturgie, ediția a doua, Einsiedeln, 1961, p. 135. Pentru progresul nesfârșit în viziunea fericită a filosofiei europene de mai tarziu, conform A. D. Lovejoy, „The Great Chain of Being, Cambridge, 1936, 248f; Paul Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, în Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 184. 12 Conform Daniélou (supra, n. 6) 160. nesfârșit spre Dumnezeu 13. „Crește” spre sursă să „în toată eternitatea eonului nesfârșit”; ochiul sau nu L-a
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Părinți: „învățătură pe care am primit-o prin tradiție de la Sfinții Părinți este cam așa: Învățătură nu 13 Sf. Grigorie de Nyssa, În Canticum canticorum, în col. cît., 174. 14 Sf. Grigorie de Nyssa, În Canticum canticorum, 246f; Paul Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, în Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 184. 15 Cf. Albert-Kees Geljon, „Divine infinity în Gregory of Nyssa and Philo of Alexandria”, în Vigiliae Christianae, Vol. 59, Nr. 2, 2005, p. 167. 16
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Dumnezeu, în Logos, separate), conform H. Wolfson, The Philosophy of the Church Fathers, Cambridge, 1956, vol. I, 257f.; în special 270f., asupra lui Origen. Conform TE Pollard, Johannine Christology and the Early Church, Londra-Cambridge, 1970, p. 92. 27 Paul Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, în Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 188-189. Noțiunea de „spate” divin este astfel inteligent transformată într-un semn pentru o regiune intermediară evaziva, un cvasispațiu și cvasitimp între față total transcendență a
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
regiune intermediară evaziva, un cvasispațiu și cvasitimp între față total transcendență a lui Dumnezeu și creația spațială/temporală 28. În acest mod, Sfanțul Grigorie poate aborda problema perena a discontinuității dintre ordinele realității. Neoplatonicienii au definit diversele categorii intermediare: timp transcendent, mișcare nemișcata, durata nemodificata. Sfanțul Grigorie consideră de obicei ultimele două categorii împreună. Epistemologic, ajungem dincolo de noi înșine în propria noastră proiecție subiectivă a duratei nesfârșite în Dumnezeu. Dar, de asemenea, ne vom bucură și de o extensiune infinită care
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
conceperea de către noi a infinității Sale că durata nesfârșita, (2) iubirea noastră viitoare, infinită, în care timpul va fi combinat cu atemporalitatea, inexhaustivul cu completitudinea. Dorința va rămâne atunci reală (noi vom rămâne creaturi „extinse”), în 28 Paul Plass, în „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa”, Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 185, susține că acest model este prelucrat și la Plotin. Unul este infinit nu prin cantitate, ci prin calitate, sau prin „putere”, si, prin urmare, stârnește dragostea
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Harris, Albany, 1976, p. 162. același timp, fiind întotdeauna satisfăcuți (nu vom mai fi dependenți de timp). Atunci, δiάστημα devine „domeniul” ontologic pentru ființă creată incluzând aici atât regiunile temporale, cât și pe cele cvasi atemporale 29. 29 Paul Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa” ..., p. 185-186.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
apucă de "stilul gazetăresc" nu arată nici un interes pentru "stilul literar". Mai mult decât atât, este evident că "stilul gazetăresc" era lipsit de "valoare", așa cum arată prefixul latin "de". Această idee despre jurnalismul incapabil să devină o formă de artă transcendentă, ar putea fi o modalitate bună de a descoperi motivul pentru care Hemingway, modernistul estetic, pe de o parte, și pe de altă parte, jurnalistul literar, decide, în spiritul modernistului estetic, să înlocuiască titlul jurnalismului literar narativ realizat pentru The
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
frați ai tăi și dacă te porți crud și neomenos față de ei" (Belu, 1951, p. 542). Prin secularizarea societății, valorile religioase pot, în totalitatea lor sau selectiv, să fie folosite ca valori cu caracter pur social, cu o anumită dimensiune transcendentă, dar nu cu adevărat religioasă. Aceasta s-a întâmplat pe scară largă o dată cu Renașterea și s-a întregit mai târziu datorită Iluminismului. "Autonomizarea vieții sociale față de credința religioasă și nevoia susținerii acesteia în noul cadru istoric au dus la receptarea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
asupra realității sociale, traductibil într-o perspectivă filozofică asupra realității înseși și deschis contribuțiilor științelor sociale pe bază empirică. Specificitatea gândirii sociale creștine în bazele ei epistemologice e dată de referința ei la un adevăr în același timp imanent și transcendent omului. De aici dificultatea înțelegerii ei, dat fiind că, afirmând în același timp imanența și transcendența adevărului etic asupra omului și a lumii, gândirea socială creștină este "structurată paradoxal". (Ibidem, 2002, p. 321). Diferențierea față de înțelegerea laică a asistenței sociale
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
gândirea socială creștină este "structurată paradoxal". (Ibidem, 2002, p. 321). Diferențierea față de înțelegerea laică a asistenței sociale este că în creștinism este luat în calcul nu doar imanentul, adică ceea ce este legat de această lume, ci ne raportăm și la transcendent, adică la o ființă divină, care potrivit revelației supranaturale, adică a modului în care El ni s-a descoperit, este Dumnezeul-Treime (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt), o copleșitoare comuniune interpersonală. Acest adevăr se acceptă prin credință, ceea ce este destul de greu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]