2,157 matches
-
tot mai deranjant, de prună uscată), reasamblîndu-le, după o vreme, pe perechi. Acum parcă îi sugerau ceva. Realiză o ultimă rocadă. Șezu, iarăși, îndelung nemișcat. Și apoi, slalomând, cu vârful aceluiași creion, urmărind formele firimiturilor acelora de carne, Ho diábolos trasă și contură fiecare nervură, fiecare crestătură și fiecare șănțuleț al danturii cheii, pe care el o crezu, cu adevărat sau nu, ca reprezentând o imitație strălucită a cheii Adîncului!... 399 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Oferindu-și privirilor suratelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât tovarășul său, dar amândoi încă moi și trandafirii, ca de copil. Umerii înguști, drepți, trași ușor în spate aproape militărește, îndrăzneți și încrezători. Brațele atârnându-i drepte și moi, cu palmele mâinilor întoarse în sus, cu degetele mijlocii ascunse în pumn, sub degetele mari, și o tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi-brasde de argint; Și deodată zi se face, un ocean de lumină, Fluviul a ieșit din codri, în câmpii fără de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. Din Apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă, Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă, Mart încoardă arcul falnic spre Zamolxe ațintit; Ca să scape neamul nobil răsărit din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înceapă din începutu-i iar Să nu poată s-oprească gândirea celor răi. Și cine-enigma vieții voește s-o descue Acela acel munte pe jos trebui să-l sue". Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal! Cu ochii mari ce-și primblă privirile-i unite, C-o frunte-n bucle-și pierde puternicu-i oval - Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i (țintit e) Stă rezemat de pragul auritului portal: A tatălui său vorbă aude
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
floare? "Căci tu ești frumoasă, chiar ca și o sfântă, "Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă ". {EminescuOpIV 366} Într-o zi, copila moare: se-nțelege Moartea numai știe mînile să lege. În sicriu au pus-o. Fața ei cea trasă Era adâncită, însă tot frumoasă. I-au pus flori pe frunte... Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de în! Fereastra-i deschisă: primăvara plină Pătrunde printr-însa; dar, biata albină În câmp nu mai fuge, ci-mprejur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Înjurat, ce ți-a zis?! Eu l-am mâniat tare pentru că nu știu să cetesc jornalu’ și a zis că ordonă să mă nveți! Acu’! Victor, În pofida multor Întrebări și Îndoieli În legătură cu cele spuse de tatăl său și intuind rușinea trasă și interesul băiatului său spuse: Așa a spus?! Dar tu vrei să Înveți literele mici? Vreau să-i cetesc bunicului și cât o costat palatu’ și câți bani a dat ... mu... muncitorimea pe el! Chiar așa să fie?! Își spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe spate pe locul din dreapta al Citroënului, cu un Wall Street Journal pe piept, neobservat printre șoferii de taxi care-și făceau siesta de după-masă moțăind parcați pe partea umbrită a străzii. Vila lui Sanger era chiar vizavi, cu obloanele trase și cu camerele de supraveghere fixate pe pachetele goale de țigări și pe fluturașii publicitari adunați pe alee. Împinse de vînt, gunoaiele se adunau la poalele ușilor acoperite cu graffiti ale garajului, de parcă sperau să fie Încorporate În acel colaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Harold Lejeune, ocazional inspector de nave la Registrul Naval, o echipă de tîmplari entuziaști asambla o imitație onorabilă de teatru la malul mării. Lejeune se așeză călare pe stîlpul care urma să susțină efigia teatrului, cu șapca de baseball trasă șmecherește pe cap, și cu unghiile Înfipte Între dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sevraj. În jumătate de oră trebuia să înceapă spectacolul și electricianul șef venise să facă verificarea împreună cu Bez. Toate pânzele erau sus și bătea vânt de la pupă - ceea ce însemna că luminile erau gata pentru prima scenă și cortina mare era trasă; faimoasa actriță se îndepărtă și, cinci minute mai târziu, scena era goală. La „jumăte“ era întotdeauna ca pe Marie Celeste 1: actorii în cabine, mașiniștii în camera lor, probabil uitându-se la un film, Steve și asistentele directorului de scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sfârșitul zilei și, trebuie s-o recunosc, spre marea mea surpriză, vestea se confirmă: conetabilul de Bourbon fusese într-adevăr ucis în vecinătatea porții Tritonna. Când un cardinal veni să ne dea vestea, cu un zâmbet larg luminându-i chipul tras, se auziră câteva strigăte de victorie. Alături de mine stătea un bărbat care nu-și exprimă defel bucuria. Era un veteran al Cetelor Negre, care fierbea de furie. — Așa ajuns războiul în zilele noastre? Cu blestematele astea de archebuze, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceea ce însemna că souk-ul era aproape. Pe când străbăteau aleile pietruite, băiatul mări viteza; Mahmud trebui să alerge ca să poată ține pasul. Un fel de joc al minții, hotărî Mahmud. Majoritatea prăvăliilor erau închise la ora asta, cu obloanele de metal trase. Băiatul se învârtea prin piață, cotind la stânga și la dreapta atât de repede, încât Mahmud știa că nu va reuși să iasă singur de acolo. Băgă mâna înăuntrul sacoului, sub braț, ca să verifice dacă mai avea cuțitul acolo, în tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unde mă duci, domnule șofer? — Într-unul din puținele locuri din Ierusalim care e deschis toată noaptea. Și cu siguranță singurul care are calculator. Parcă mașina la capătul unei zone pietonale, plină de cafenele închise și de chioșcuri cu obloanele trase. —Asta e strada Ben-Yehuda, spuse Uri. În mod obișnuit e plină de lume. Dar Ierusalimul nu e ca Tel Avivul. Oamenilor de aici nu le place să rateze somnul de frumusețe. O conduse prin pasajul principal, printre zdrențele umane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trupul ei să vadă unde fusese lovită. La mai puțin de o secundă mai târziu auzi un glonț șuierând pe lângă urechea lui. Se aruncă și el la pământ, încercând să stea deasupra lui Maggie, să-i protejeze trupul de focurile trase. Privi în jur și îl văzu pe Mustafa, lipit și el de pământ. Cu o ușoară mișcare din deget, palestinianul îi făcu semn lui Uri să se uite în sus. Acolo, chiar deasupra lor, aplecate peste parapetul care se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prin ce mijloace, copyrightul. Dacă treaba ține și cartea Înregistrează succesul bubuitor În care sper, după un an, scoatem o nouă ediție și dăm În vileag toată mișculația. Pentru ce toate astea? Uite-așa, ca un bobârnac, ca o leapșă trasă fandoselilor strepezite ale criticilor noștri care fie o vor ignora, fie o vor expedia din vârful buzelor În derizoriul maculaturii comerciale, asupra căreia dumnealor nu catadicsesc să se aplece pen’ că s-ar compromite, mă-nțelegi; ei se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o pendulă Înaltă dintr-un colț Întunecat bătea ora ca la Westminster; și dincolo de sala de ședințe erau profunzimi misterioase - magazii, o scară În spirală, un fel de cămară - unde vărul meu Iuri și cu mine ne opream, cu pistoalele trase, În drumul nostru spre Texas și unde, Într-o noapte, poliția a postat un spion gras, cu ochi urduroși, care a Îngenuncheat cu multă caznă În fața bibliotecarei noastre, Liudmila Borisovna Grinberg, când a fost descoperit. Dar cum Dumnezeu puteam eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mătase și blană; doar ochii i se mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului pe jumătate tras al căruciorului și imediat Își Întorcea bănuitor privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
comunitate exploatarea căii ferate pe traseul până la întâlnirea cu acceleratul. Erau apoi vizitele de rămas-bun. Erau serenadele pe care le cântam, de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală, sub ferestrele lor, cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înfierbânta imaginația. Poate chiar mai mult decât timbrele din colecțiile noastre. Veneam adeseori acolo, în preajma antenei lui Fraki, atrași de misterul care se săvârșea doar la câțiva pași de noi. Nu puteam vedea ce era înăuntru. Fraki ținea întruna draperiile trase. „Ascultă“, mi-a spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare, chemătoare, venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă, crengile oțetarului au lovit fereastra și abia atunci curva a privit spre geam. A văzut perdeaua trasă și m-a zărit și pe mine. A rămas puțin nedumerită, apoi a pornit spre fereastră, făcându-mi semn să nu plec. A venit la fereastră. Mă rușinasem și am dat s-o zbughesc spre poartă. A bătut în fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde și tăgădui cu hotărîre: - Ar fi o prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Asta e! Am ajuns la canalul colector. * Lângă Scarlat, un ceas mic, îngropat într-un cub de email, arăta ora 9. Și-l consultă instinctiv pe al lui. O diferență de câteva minute. Bătrânii rămăseseră în jurul mesei, crispați, cu chipuri trase și livide. Șerbănică Miga adormise cu fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
arta de a fi fericit. Trecea cu succes testele ("hm, alt termen inventat după război") întocmite de autori și asta-i umplea de satisfacție. Se simțea bine, puternic, deasupra celorlalți. Se uită cu dispreț la sculptor, neras, jigărit, cu fața trasă și cu ochii ca două făclii. " Va ceda repede, ca și nenorocita astalaltă. Nu și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea să-și ierte că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]