2,014 matches
-
mărita. — Categoric, încuviințez din cap. Cel puțin opt ani. Ne continuăm drumul în tăcere. În depărtare, auzim copite de cai pe pietriș, ceea ce înseamnă că trăsura lui Suze se pregătește să pornească. — Bine, să zicem vreo șase ani, adaug în treacăt. Sau... cinci. Depinde. Se lasă iar tăcerea, întreruptă doar de sunetul ritmic și liniștitor al pașilor noștri. E o încordare foarte ciudată între noi, și nu îndrăznesc să mă uit la Luke. Îmi dreg glasul și-mi frec nasul, încercând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dacă am stabili să fie în iunie, aș putea să mă apuc deja să-mi caut rochie de mireasă. Aș putea începe să probez tot felul de tiare! Și să citesc revista Brides! Da! — Pe de altă parte, arunc în treacăt, nu avem nici un motiv real pentru a o amâna, nu? Vreau să zic, acuma că ne-am hotărât, am putea pur și simplu... s-o facem. De ce să mai așteptăm? — Ești sigură? Becky, nu vreau să te simți presată... — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
atât de tare, încât mi-e foarte greu să scap de el. Deși acum am un inel de logodnă pe deget, tot mă prefac instinctiv că nu mă interesează absolut deloc. Cred că nu strică să le răsfoim, arunc în treacăt. Așa, în mare... doar ca să vedem care e oferta... Of, la naiba. Mami nici măcar nu mă ascultă, oricum, așa că n-are nici cel mai mic rost să mă prefac că n-am să învăț pe dinafară fiecare dintre revistele astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune Danny. Se pare că va fi ceva absolut extraordinar. Catherine Zeta-Jones o să-și muște mâinile de ciudă. — Catherine Zeta-Jones? spune Suze brusc interesată. Ce vrei să spui? Împietresc pe loc. Rahat. Gândește-te repede la ceva. — Danny, spun în treacăt. Am impresia că redactorul-șef de la Women’s Wear Daily e pe undeva pe aici. — Pe bune? Unde? Capul lui Danny se răsucește disperat în toate direcțiile. Vin imediat. Dispare în mulțime, iar eu respir, ușurată. — Cât am stat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pantofii mei, la geanta mea - uitându-se cu atenție la fusta mea - și înapoi la inel. E ca și cum Privirea Manhattan ar fi multiplicată în zeci de oglinzi. — Te măriți? spune în cele din urmă. Cu Luke? — Da. Îmi arunc în treacăt privirea la diamantul de pe mâna mea stângă, după care îi zâmbesc nevinovat. Hai că încep să mă relaxez. Începe să-mi placă chestia asta. (Evident, i-am aruncat și eu Aliciei Privirea Manhattan. Iar inelul meu e un pic mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pur și simplu fără voia mea mă trezesc spunând: — Adevărul e că... facem nunta la Plaza. Chipul Aliciei e străbătut de șoc, de parcă tocmai ar fi curentat-o cineva. — La Plaza? Serios? — Cred c-o să fie foarte drăguț, arunc în treacăt. E foarte frumos la Plaza. Tot acolo te măriți și tu, nu? Nu, spune Alicia, cu bărbia destul de încordată. N-am găsit nici o zi disponibilă, a fost prea din scurt. Tu când te-ai programat? — A... acum o săptămână sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
obișnuiți, și etajul e aproape gol. Dar, în timp ce mă apuc să caut altă rochie pentru Laurel, vederea periferică îmi semnalează o prezență familiară. Mă întorc, mirată, dar silueta a dispărut. Ciudat. Găsesc în cele din urmă rochia și culeg în treacăt și o etolă asortată, cu franjuri. Mă răsucesc pe călcâie - și o văd din nou. E Danny. Ce naiba face la Barneys? Mă apropii și mă uit la el întrebător. Are ochii roșii, părul în toate direcțiile și o privire sălbatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nimic, spune mami. — Instalatori, zice tati. Dar amândoi au niște expresii destul de dubioase. Lui mami îi strălucesc ochii ciudat și îi aruncă lui tati priviri complice de mai multe ori în drum spre ușă. — Ei, ești pregătită? aruncă tati în treacăt. Bagă cheia în broască și dă ușa la perete. — Surpriză! strigă amândoi la unison, și îmi cade fața. Vechiul tapet din hol a dispărut. Vechea mochetă a dispărut și ea. Totul a fost refăcut în culori deschise și proaspete, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
E imposibil, trebuie să fie cel puțin vreo mie de amante blonde în New York, care au fost agresate pe Madison Avenue de fosta nevastă a prietenului, scoasă din minți. — Cum... ai zis că-l cheamă pe prietenul tău? arunc în treacăt. — William. Își schimonosește buza, a dispreț. Auzi cum îi spunea ea: Bill! O, Doamne. Ea e. Blondina practicantă. Și e chiar aici, în fața mea. OK. Continuă... să zâmbești. N-o lăsa să se prindă că bănuiești ceva. În adâncul sufletului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
găsească și altceva. Arunc repede hârtiile sub pat și sar în picioare. — Robyn, nu te supăra, nu mă simt prea bine. Am putea să... reprogramăm restul întâlnirii? — Înțeleg. Mă bate ușor pe umăr. Te las în pace. — Apropo, arunc în treacăt, când ajungem la ușa de la intrare. Tocmai mă întrebam... În legătură cu clauza aia de penalizare din contractul tău. — Da! Robyn mă privește radioasă. — Așa, de curiozitate. Încep să râd. Ai colectat-o vreodată? — Ei, de câteva ori? zice Robyn. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e tare mic, încît cred că problema spațiului nu se pune. (Peste două, trei zile vei primi și de la Gheorghe articolul promis, scris cu toată seriozitatea.) Sînt tare curios să aflu care sînt opiniile despre răspunsurile mele la anchetă. în treacăt fie spus, țin să apară integral deoarece mi-am înfățișat părerile cu toată convingerea. Ca urmare, aștept vești privitoare la soarta lor. În curînd voi relua colaborarea la Cronica unde mi se face o curte care îmi displace. Vom mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
își amintește de noi? Din partea noastră multă sănătate la toți. M. </citation> (52) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”5 noiembrie 1970”> Dragă Costel, Nu ți-am mai scris, tot sperînd că voi putea pleca pînă acasă și în treacăt voi putea face o escală la Bacău. N-am putut să fug de aici și nici n-am avut dispoziții ca să-ți scriu. Telefonul tău alarmat (de ieri) este așadar îndreptățit. Articolele pentru nr. [-le]1 și 2 din Ateneu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Palestina. În sală se afla și Gheorghe Gheorghiu-Dej care, fără să fie invitat de cineva, s-a urcat la amvonul destinat rabinilor și i-a gratulat pe evreii din sală cu apelativul „dragi tovarăși evrei pe drumul democrației românești”. În treacăt, a amintit că va lua ființă o „organizație evreiască reprezentativă”. Zis În sinagogă și făcut prin cine știe ce cârciumi sau chiar la CC al PCR. Așa a luat naștere la 25 aprilie 1945, la Adunarea evreiască de la Templul Coral, „...abominabila făcătură
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
propagandistic propriu. Iată ce au făcut săritorii membri ai resortului cultural pentru buna desfășurare a festivităților: „De Ziua Internațională a Muncii am ornat exteriorul sediului cu lozinci, un fotomontaj, tablourile celor patru dascăli ai clasei muncitoare și secretariatul PMR”. În treacăt trebuie adăugat faptul că cei patru dascăli (Marx, Engels, Lenin și Stalin) n-au pus mâinile la treabă NICIODATĂ ei dând numai sfaturi și Încurajări zgomotoase, obligatorii de urmat de către clasa muncitoare extaziată de atâta știință și adâncă cugetare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
învață mare lucru, iar Cristian, în particular, vede și aude tot felul de voci dacă merge la școală și nu suportă să fie cu colegii lui, deoarece i se par complet infantili și nu are ce discuta cu ei. În treacăt, am observat că atunci când am făcut prezentarea la școală Cristian nici nu a mai dat pe la Alfonso vreo două zile, după ce l-am bătut eu la cap să vină la școală și l-am momit în van cu șampoane și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cozii. Facem o groapă imensă la vreo 30 cm de punctul de intrare, apucăm să-i vedem trupul mișcându se rapid în altă direcție, mai săpăm o groapă mai încolo, apoi încă una, încă una și tot așa... Remarc în treacăt că armadillo este complet silențios, un fel de „tace și face” iar hărmălaia asurzitoare este provocată integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plânsul încetează prin magie...). Explicații suplimentare: alcoolul și ierburile puternic mirositoare îndepărtează spiritele rele iar fluieratul melodios atrage spiritele bune. Ouăle crude absorb energiile negative și după curățare sunt aruncate (undeva unde să nu fie consumate de niciun animal). În treacăt fie spus, fundalul la acest ritual impresionant a fost realizat de pâlpâitul intermitent al televizorului, derulând reclame la tot felul de produse moderne. Întrepătrunderea dintre lumi? Posibil. Cu sau fără televizor în fundal, procedura a fost eficientă și cred că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
familie. Scott declară că vrea să facă ceremonia următoare tot cu Jorge, fiecare din noi vrem același lucru și stabilim să ne întâlnim peste trei zile la debarcader în aceeași formație. Plecăm liniștiți către o nouă zi de conferință. În treacăt îi povestesc lui Chris că atunci când Jorge mi-a oferit ayahuasca a doua oară imaginea lui mi-a apărut foarte aproape și îl întreb dacă de fapt s-a ridicat de pe saltea ca să vină până la mine. Răspunde că nu, dar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
s au răzgândit, nu mai vor să facă ceremonia cu Eric din noaptea asta. Cindy urma să ia parte în ceremonie deci trebuia să amânăm plecarea de a doua zi dar ceremonia fiind anulată excursia este pe primul plan. În treacăt fie spus, Eric a dispărut și el odată cu anunțul englezoaicelorsuspectez că nu este prea fericit și știe cine ar putea fi persoanele responsabile de schimbare. Chiar mă bucur, nu am apucat să-i dau feedback direct dar pe calea asta
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
viață reală, dar asta nu înseamnă că și înțelegem tot ce trăim. Dimpotrivă, în cea mai mare parte a timpului trăim bezmetic, cu ochelari de cal și pe trei sferturi îngropați în noi înșine. Oamenii de care ne atingem în treacăt, de care uneori ne lipim, dar cel mai adesea ne ciocnim rareori devin pentru noi la fel de vii ca noi înșine ; furați de mișcarea propriilor rotițe, rareori sîntem atenți la mersul rotițelor lor. și aici intervine arta. Ca și divertismentul evazionist
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ducă vitele la pășunat în poienile din pădurea boierească. Mânându-și juncanii spre casă, se saluta cu consătenii care îi ieșeau în cale, trecu pe lângă postul de jandarmi ce se afla pe vremea aceea la marginea târgului, apoi privi în treacăt la prăvăliile evreiești ce abia se deschiseseră și ai căror stăpâni măturau și stropeau prin fața prăvăliilor. El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nici aici distanța în timp nu este relevantă, ea a devenit substanțială prin proiectarea ei într-un loc geometric de expresie retorică. Vârsta adultă față cu copilăria, ambele sunt în măsură să sublinieze o fractură iremediabilă pentru viitorul autoexilat. În treacăt fie spus, putem citi în atitudinea rezervat-critică a personajului și în aceste interstiții spațio-temporale simptomele unei depeizări profunde. Să privim mai atent momentul acestui „descălecat” al depeizatului narator, moment anticipat de conversațiile din trenul care îl îna- poiază în țară
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nașteri în familia sa. Apetitul discuționist al interlocutorului este diminuat considerabil de aceste amănunte, însă ceea ce pare să-i elimine orice disponibilitate în privința continuării dialo- gului este această enormitate cuprinsă într-o frază pe care Nae o livrează nonșalant. În treacăt fie spus, această hemo- ragie verbală este poate cel mai bine caracterizată prin ceea ce Petru Creția numea divagație asociativă „care constă în a o lua razna fie plecând de la o vagă asociere de idei, fie pur și simplu de la un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe atunci un băiat de zece ani. * Cu cât de puțin poate să rămână un om în amintirea altuia, și totuși să rămână, să dureze zeci de ani, acolo, într-un ungher al memoriei care l-a înregistrat cândva, în treacăt, distrată... Până astăzi, primul nostru vecin de pe Florilor, de la numărul 18 (noi stăteam la 20), vine și se așază pe o băncuță în fața casei sale fără etaj, sistem vagon, cu o curticică lungă și îngustă (casă pe care mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiecare dată mirosea a băutură. Micuță, slăbuță, cu câțiva negi pe față, care nu produceau totuși repulsie, doamna Borcea era o femeie liniștită, decentă, discretă. Vorbea puțin și cu miez. De câtre ori venea la noi, mă întreba, cumva în treacăt, fără să insiste, dar nu formal, cu un fel de seriozitate care mă flata: „Ce mai faci, Valeriu?” A fost o prietenă adevărată. Când, în toamna lui 1964, mama s-a operat, nu surorile ei, ci doamna Borcea a stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]