1,268,996 matches
-
prin limbă a devenit o pasiune pentru Nietzsche. A delimitat stilul unic al filosofiei lui, ceea ce a estompat demarcația dintre descoperire și invenție. întrucât el considera filosofia ca fiind o operă de artă și literatură constituită în sânul limbii, gândurile trebuiau să fie inextricabil legate de forma lor lingvistică. Magia virtuozității sale în mânuirea limbii ar suferi o pierdere considerabilă dacă cuvintele lui ar fi să fie exprimate în oricare alt mod." (p. 55) Această trăsătură, din nou, indică o anumită
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
ulterioare și va trece drept o pecete inconfundabilă a stilului său de filosofare. Dacă ceva există doar în măsura în care apare ca fiind "frumos" și justificat "estetic", atunci adevărul însuși, impreună cu definiția lui, cu toate criteriile și mijloacele lui de producere, trebuie reconsiderate într-un mod radical: "Cunoașterea este jocul de putere al forțelor creatoare, un proces ce culminează în formele vitale și ideile reușite, puternice. Tot ceea ce-și menține esența în acest fel se cheamă adevăr." (p. 287) Cum ar
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
sunt îndepartate sau neglijate. în ceea ce privește producerea discursului filosofic ca atare, o propoziție devine adevărată atunci când este ireproșabilă din punct de vedere estetic. Cum spune Safranski, "frumusețea și tăria propozițiilor devine practic sinonimă cu valoarea lor de adevăr." (p.180) Ar trebui observat acum că nu e nimic superficial sau facil în acest estetism metafizic. Dimpotrivă, cum l-a văzut Nietzsche, acesta presupunea o întreprindere foarte serioasă și periculoasă, era - cum ar veni - o chestiune de viață și de moarte, ceea ce a
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și mai ispititoare și pentru că s-a considerat insensibil la amețeală." (p. 50) Văzută în această lumină, alegerea lui Nietzsche de a deveni filolog ar trebui privită nu drept o, să zicem, încercare de a câștiga o poziție sigură în establishment-ul învățământului umanist german de atunci, ci drept o formă sofisticată de deghizare, drept o mască prin intermediul căreia el căuta să obțină ceea ce Unamuno va
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
întregi generații de savanți filologi ce se confrunta astfel, prin Nietzsche, cu o abordare complet nouă a domeniului clasic: "Bine, să se țină Dl. Nietzsche de cuvânt, să-și ia thyrsul și să umble din India în Grecia; dar el trebuie să coboare de pe podiumul de unde se presupune că ar trebui să predea învățătura clasică; să-și strângă în jur tigrii și panterele, dar nu tânara generație de filologi germani." (p. 83) Într-o scrisoare către medicul său Otto Eiser, scrisă
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Nietzsche, cu o abordare complet nouă a domeniului clasic: "Bine, să se țină Dl. Nietzsche de cuvânt, să-și ia thyrsul și să umble din India în Grecia; dar el trebuie să coboare de pe podiumul de unde se presupune că ar trebui să predea învățătura clasică; să-și strângă în jur tigrii și panterele, dar nu tânara generație de filologi germani." (p. 83) Într-o scrisoare către medicul său Otto Eiser, scrisă pe la începutul lui ianuarie 1880, Nietzsche face această mărturisire teribilă
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
altele, conferă filosofării lui Nietzsche o intensitate, seriozitate și gravitate fără egal. Oricât de ciudată, "exotică", stranie sau "revoltătoare" ți s-ar putea părea această filosofie, nu poți pur și simplu s-o ignori sau să treci peste ea, ci trebuie să te gândești la ea în chip serios. Chiar dacă ești în dezacord total cu răspunsurile lui Nietzsche, nu poți să negi patosul și autenticitatea întrebărilor la care el a căutat să dea răspuns prin filosofia lui. Există un sens adânc
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
prost stânjenitoare și mai bine uitate, sau cel puțin ignorate cu tact." (Nietzsche: Life as Literature, Harvard University Press, 1985, p. vii) Nietzsche a scris, de exemplu: "Ca să ai un teren amplu, adânc și fertil pentru dezvoltarea artelor, marea majoritate trebuie să fie supusă, servil, necesităților vieții, pentru a servi astfel o minoritate dincolo de măsura nevoilor sale individuale." (p. 148) Foarte important de remarcat este faptul că aceasta nu era, din partea lui Nietzsche, pur și simplu o încercare de a înțelege
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
și a fost condusă de partide care s-au autodenumit "comuniste"." (p. 28). Dincolo de frământările și de confruntările interioare, stângistul de ieri care nu s-a lepădat nici astăzi de ideile sale (ci poate doar de radicalismul unora dintre ele) trebuie să facă față "noii terori intelectuale" apărute în mass-media anilor nouăzeci și profesată împotriva "colaboraționiștilor" de numeroși intelectuali de bine, erijați, cu o poză marțială care ține loc de trecut, în judecători ai istoriei. S-ar putea crede, date fiind
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
În al doilea rînd, aparțin rezistenței acele acțiuni pornite din mediile culturale care au drept destinatar societatea în ansamblul ei și au ca scop să insufle acesteia curaj și speranță. În al treilea rînd, gesturile de împotrivire sau de refuz trebuiau să fie publice, protagoniștii asumîndu-și, în mod conștient, deliberat, riscul de a sfida regimul precum și consecințele ce decurgeau de aici. În sfîrșit, în al patrulea rînd (și acest lucru este valabil și pentru disidenți), este esențial de subliniat că fenomenul
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
robia istorică ce se inaugura. Iată-l pe autorul Cîntecelor negre rostindu-se punctual: "Am vrea să citim toate revistele literare cu directori independenți - și nu putem, fiindcă nu este nici una. (În România, ca să ai un ziar sau o revistă, trebuie să înființezi un partid politic...). (...) Am vrea să vorbim de rolul presei conștiente - și nu putem, pentru că, în spate, conștiința aceasta își are și astăzi cenzura. Am vrea să spunem că filozofia românească își trăiește un faliment nemeritat - dar sînt
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
sumă a tuturor lipselor din sisteme economice străine, contribuie negreșit într-o măsură considerabilă la lipsa însăși a condițiilor culturale de moment, așa după cum anumite ambiții de a face cultura politică și de a nu o lăsa să fie ceea ce trebuie ea să fie - contribuie în cealaltă măsură la criza despre care vorbim". Azi la fel ca ieri! Trecutul și prezentul funcționează aidoma unor oglinzi paralele. Cît privește tendenționismul, acesta se proiecta la orizont precum un monstru teribil la sfîrșitul anilor
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
unei discuții dezinhibate, pe care momentul să n-o impieteze în nici un fel, a unei discuții libere atît prin condițiile noastre lăuntrice, cît și prin cele exterioare: Se vorbea de dreptul la critică, dacă nu ne înșelăm! Unde e? Pozițiile trebuie apărate. Presupunem că e loial și democratic acest adevăr, ca de altfel toate adevărurile. Altminteri, inaugurăm fabula în care vorbind oricine singur, oricine are dreptate. Să se discute, deci să se discute aceleași gazete. Se tace doar de atîția ani
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
Contemporanul) și Al. Philippide (în Semnalul și Revista Fundațiilor Regale), au reușit să inducă, așa cum arată Vasile Igna, "în opinia românească, o viziune completamente opusă orientării oficiale, promotoare a unanimității, a "sensului unic" și a atotputerniciei noului realism, socialist, ce trebuia să domnească în artă". Din cealaltă tabără, a "noului" mistificator, a "progresului" care era în realitate un catastrofal regres, răspund Eugen Schileru (vai!), intratabilul dogmatic Nicolae Moraru, mobilul, atît de contradictoriul M. R. Paraschivescu (în Contemporanul și Scînteia). Reacțiile lor
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
dat foc. Cadavrele au stat trei zile sub cerul liber, fiindcă ucigașilor le era scîrbă să le-ngroape. Din toată populația evreiască din Jedwabne, au supraviețuit războiului 12 oameni, șapte dintre ei fiind adăpostiți de niște fermieri catolici care au trebuit să părăsească regiunea după război de frica represaliilor partizanilor antisemiți. Pornind de la acest pogrom, al unor țărani asupra propriilor lor vecini, cu care trăiau de generații în pace, politologul Jan Gross, profesor la New York University, pune în discuție însuși constructul
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
aceasta în condițiile în care în memoria colectivă masacrul din pădurea Katyn e în continuare atribuit germanilor. Asumarea responsabilității trece prin admiterea vinei, iar în calea acesteia stau o serie complexă de mecanisme psihologice de apărare; cel mai puternic ar trebui să fie uitarea, funcționarea memoriei selective care să purifice comunitatea de faptele trecutului. La Jedwabne însă nu s-a petrecut așa ceva. Povestea s-a transmis peste generații; chiar dacă nu sînt dispuși s-o mărturisească față de străini, locuitorii de toate vîrstele
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
întregului volum. Lăsându-te purtat de ispita comparatistă, poți detecta ușor elemente care te trimit cu gândul la Caragiale, Costache Olăreanu sau Tudor Octavian, autori care, între ei, pot avea prea puține în comun. Să mai luăm un fragment: "[...] a trebuit să dezvolt o activitate furibundă - eram titular în echipa de fotbal a universității (Haiducul ), făceam coregrafie (dansam în ansamblul Zefirașul), eram membru al cercului de lingvistică Mioara Avram, precum și conducătorul "Cenaclului literar de sâmbătă seara", iar dacă mai adaug că
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
membru al cercului de lingvistică Mioara Avram, precum și conducătorul "Cenaclului literar de sâmbătă seara", iar dacă mai adaug că eram și liderul sindicatului studențesc de la facultate și mai dirijam și o organizație nonguvernamentală (Oxigenul), vă puteți închipui câte eforturi a trebuit să depun ca să devin star al facultății" (Confidența defulării). Debutul lui Anatol Moraru este remarcabil. O prejudecată bine împământenită mă împinge să-mi exprim nerăbdarea de a citi și un viitor roman semnat de prozatorul basarabean. Nu pot face previziuni
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
de prozatorul basarabean. Nu pot face previziuni asupra unei posibile încercări literare de acest gen, prefer însă igiena stilistică a oricărui tip de text literar, mai ales astăzi când scriitorii încredințează tiparului cu nepermisă grabă scrieri pe care ar fi trebuit să le mai lucreze. Și scrisul e un meșteșug.
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
în coșul de lucru. O doamnă cochetă mi-a mărturisit că își ține bijuteriile în congelator, într-o cutie de la margarină, iar o bătrînică are ca seif pentru economii o jardinieră cu fund dublu din balcon. Ideea tuturor era că trebuie să fii pregătit oricînd pentru o vizită de lucru a hoților. Îmi și închipuiam cunoștințele mutînd mobilele din loc și extrăgînd parchetul de cîte ori vine încasatorul la lumină. Sau împodobindu-se cu un medalion congelat. Sau ascunzînd, de cîte
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
cultura Transilvaniei. Si Grigore Maior este unul dintre precursorii Școlii Ardelene, despre a cărui activitate se știau puține lucruri. Și mai puține despre opera sa. Profesorul meu de la Filologia clujeană, Iosif Pervain, pasionat de Școala Ardeleană ne spunea că ar trebui scrisă o monografie despre Grigore Maior "acest popă-haiduc", deziderat reînnoit și de autorul ediției de față. Născut în satul Sărvăzel, din apropierea Tășnadului, în extremitatea nord-vestică a Transilvaniei, Grigore Maior studiază la Carei, Cluj și Blaj. De la Cluj în 1740 va
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
importantă consecință a apariției acestor două lucrări ni se pare reconsiderarea epocii Școlii Ardelene. Începutul ei era socotit până acum, aproximativ anul 1780 - anul apariției gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Elementa linquae daco-romanae sive valachicae. Începutul Școlii Ardelene trebuie plasat cu cel puțin un deceniu și jumătate înainte, la 1765, data când manuscrisul Lexiconului ... era încheiat. Deși rămase în manuscris, aceste lucrări au impulsionat preocupările și activitatea lingvistică a reprezentanților Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior), căci
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
mult în România literară); deși scrise fără scop militant, și cărțile lui Claudio Magris ar putea fi integrate în această categorie (Magris este unul dintre primii care s-a declarat conștient de "ideea forței pe care ar putea și ar trebui s-o aibă Europa, dacă ar ști să adune la un loc comoara dispersată în energii multiple"). Prin căutarea simbolurilor civilizației europene, Umberto Eco și alții se integrează "voinței de Europa". Drumul căutării de sine nu are însă prea multe
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
nu se pot formula, fără riscul de a greși, ecuațiile asumare-realitate și adoptare-mască (poză); termenii sînt interșanjabili și din două ecuații avem, în fapt, una singură. Criticul afirmă, apoi, în mai multe rînduri faptul că diverse aspecte ale liricii bacoviene trebuie a fi considerate involuntare; mai mult încă, polemizînd cu Vladimir Streinu și Nicolae Manolescu, Mircea Scarlat crede că și distanțarea de tradiția literară nu are un caracter deliberat, modernismul lui Bacovia fiind unul "involuntar". Cred, însă, că Nicolae Manolescu avea
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
putea fi sustrași unei generații (botezate cu cinism "de sacrificiu"), pentru ca la capătul tunelului privațiunilor și opresiunilor să strălucească bucuria pentru cei ce-au consimțit la această "plată" oneroasă și, în orice caz, pentru generațiile ulterioare. Dar nu i-a trebuit mult timp pentru a-și da seama că nu e cu putință să atingă libertatea urmînd drumul alienării: "Alienarea, o dată ce te-ai angajat în necruțătoarele ei angrenaje, pune cărămidă peste cărămidă întru propria ei edificare și te îngroapă pas cu
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]