3,565 matches
-
București în clasa a V-a. Anul meu de glorie totală. Vara m-am operat la ochi și nu mai eram fetița strabică la care se uitau milos oamenii mari și ironic-răutăcios oamenii mici. Mi s-a întâmplat ceva năucitor: trecătorii mă mângâiau pe plete și îi spuneau mamei: vai, ce fetiță drăguță aveți, doamnă! N-am mai auzit nici în față, nici în spate expresiile standard: sărăcuța, biciclista, chioara, aragaz cu patru ochi. Răsesem colegilor bucureșteni toate premiile posibile, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din oraș, mutați în alte părți de țară, mai ales cei care avuseseră pământuri expropriate acum, sau cei mai răsăriți din vechile partide, ori negustori mai de vază de teama timpurilor, și încet, încet e salutat de tot mai puțini trecători, rămânând statornici doar câțiva prieteni, pentru plimbările din Centru. Probabil că generația lui - își spunea - era menită dispariției, dar nu gândea la dispariția ei biologică ce era, oricum, firească cu timpul, ci la cea istorică, ceea ce i se părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trecere prin capitală a făcut nu de mult, răspunzând unui interviu, declarații unui reprezentant al presei centrale cu „privire la popularitatea noului regim”, „evidentă” spunea el „din convorbirile” pe care le-a avut „la întâmplare cu diverse persoane, chiar cu trecători pe stradă”. - În adevăr, am avut nevoie de tine... Gândesc... - Știu, când erai încă elev de liceu, iar apoi student, priveai comunismul ca pe un loc al creștinismului, o împlinire a acestuia. Isus, spuneai, a fost primul vizionar. Temelia. Uitaseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zâmbind. Căldura răsfrântă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cât despre rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și stânga sau dându-i peste cap cu vârfurile condurilor cu care era încălțată. I se păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decât una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; își rezemă coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decât una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; își rezemă coatele de pervaz. Era, în substrat, o evadare din liniștea ce începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor. Târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vagoane speciale, un avion special și o ambarcațiune fluvială specială; demnitarul român a fost găzduit în case de oaspeți rezervate conducerii centrale; deplasările locale ale dr. Petru Groza se făceau într-o coloană de mașini ce frecvent era ovaționată de trecători. Delegația română dr. Petru Groza, fiica domniei-sale, Maria Groza, ca și aghiotantul Romulus Farcas a fost însoțită permanent de consilierul Ambasadei Chineze la București, Li Enqiu, și soția acestuia (medic), de funcționarii M.A.E. care serveau și ca traducători
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon; cucoana Caliopi la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Se uita la deal, se uita la vale, să vadă pe feciorul lui Vartolomei; aștepta de la el macar un semn, o veste. Dar pe ulița îngustă, schimbată într-un pârău de noroi, nu vedea nimic din ce se aștepta ea. Trecătorii își scufundau și își scoteau cu greu cizmele, năcăjiți, ca printr-o hrubă de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o, am studiat alternativele. Să mă întorc la apartament și să-mi petrec toată ziua acolo de una singură? Asta îmi surâdea cel mai puțin. După ce am stat pe trotuar pentru o bună bucată de vreme, atrăgând privirile intrigate ale trecătorilor, m-am văzut chemând un taxi și urcând, ca în transă. Oare chiar făceam asta? Îmi era o teamă de nedescris: cu ochii cât cepele, mă uitam la toate celelalte mașini, tresărind ori de câte ori vreuna se apropia prea tare, ca și cum, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de mama, sora mea Mariam în brațele maică-sii, mergând și una și cealaltă încet spre a nu aluneca pe zăpada înghețată. Am trecut prin vechea Casba, podul Cadiului, cartierul Mauror, Granada evreilor, poarta Olarilor, fără să întâlnim nici măcar un trecător; doar clinchetele metalice ale unor ustensile de bucătărie ne mai aminteau, când și când, că nu ne aflam într-o tăbără părăsită, bântuită de fantome, ci într-un oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne întoarcem acasă, Warda! În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în mod vizibil amețiți și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără grai: — Juan, eu sunt Esmeralda, sora ta! Rostind aceste cuvinte, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind, el și oamenii lui aveau misiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în mătase ca un copil de emir, urcat pe un cal de rasă, urmat de un rob care ducea o umbrelă mare, am străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva trecători mă salutau făcând semne cu mâna, iar eu le înapoiam salutul. Din când în când, câte o figură cunoscută, Khâli, mama, două verișoare, câțiva vecini, Hamza bărbierul cu băieții de la hammam și, mai la o parte, sub o poartă, Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuia să străbată teritoriul celor din clanul Beni Walid. Acolo, pe un drum pietros dintre două sate de păstori, aștepta o siluetă de femeie bătrână, formă neagră și murdară de pământ din care ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când am ieșit, se afla tot în același loc, fără să știu dacă își petrecuse noaptea acolo sau dacă își reluase paza în zori. Am făcut câțiva pași pe strada mea, care mi se păru foarte însuflețită. Numai că toți trecătorii se holbau la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se lăsaseră o clipă duși de nas de făgăduielile otomane, se descotorosiră curând de bonetele tradiționale, fesuri sau turbane ușoare, arborând turbane mari pentru a se topi mai lesne în gloată. Drept urmare, soldații otomani începură să-i înhațe pe toți trecătorii fără osebire, acuzându-i că sunt circazieni deghizați și pretinzându-le să plătească o răscumpărare spre a fi lăsați să plece. Când străzile erau goale, militarii spărgeau ușile caselor și, pretextând că-i caută pe mamelucii fugari, se dedau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dăm o raită spre Sfântul Petru, trecând prin frumosul cartier Borgo. Abia ajunseserăm în fața bazilicii că Hans se și lansă într-o nouă diatribă: — Știi prin ce mijloace vrea papa să termine construcția acestei biserici? Luând banii germanilor. Deja câțiva trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-am implorat eu. O să ne întoarcem altă dată. Și, fără să mai aștept o clipă, am fugit să mă refugiez în tihna vechii mele temnițe, jurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceea, totuși, venise, mai puțin pentru soția sa cât pentru fiul lor, în vârstă de șase ani. Mă apropiam de palatul Salviati, sprijinit de umărul Maddalenei, când se făcu auzit cortegiul. Condotierul era înconjurat de vreo patruzeci de fideli călări. Trecătorii îi șopteau numele, unii îl aclamau, alții grăbeau pasul. În ce mă privește, am preferat să mă dau în lături spre a-i lăsa drum liber, mersul meu fiind încă încet și nesigur. A strigat de departe: — Cosimo! În cadrul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pui lămâi în lapte, se acrește, răspunse Sampath într-o dispoziție deosebit de sociabilă și fericită, imitând bătrânii din Shahkot, cărora le plăcea să șadă la porți în după-amiezele de iarnă, vârâți în șosetele și pălăriile lor călduroase și ținând predici trecătorilor. Dar, dacă pui și niște zahăr, doamnă, uau! Ce gust bun are laptele. Astea sunt lucruri pe care nu mai e nevoie să ți le spun eu. Știi și singură că te purtai întocmai ca fiul tău când erai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fața ei s-a schimbat și mi-a spus ceva atât de teribil, de ciudat, de paralizant, încât nu mai îmi amintesc un cuvânt din ce a zis. Fielding și Autocratul și-au făcui intrarea fiecare în stilul lui. Figurile trecătorilor alunecau într-o parte în timp ce mă strecuram în taxi. * Și toate astea fără prea mult stres. Stres! Cum pot oamenii să-l suporte? Cum m-am sculat a doua zi dis-de-dimineață, m-am întins după Delicacy, acesta fiind cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mei. Găsesc însă că viața de om studios te trage în jos. Știi ceva: el se complace în starea asta. Cât de mult vrea să se mai afunde în mizerie. Afară, ceruri de sare și zgomotul binecunoscut făcut de pașii trecătorilor. — Deci, asta ai de făcut, am tras eu concluzia, trebuie să-i faci să se comporte cât mai firesc, fără ca ei să-și dea măcar seama sau fără să le pese prea mult de așa ceva. Numai așa își vor face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-l mai înduri. - Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere, Între om și-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut, Te-am lăsat să-nșiri povestea cu dureri și cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut. Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă Ce-aducea-ntîlnirii noastre un adio-ndepărtat? Între ziduri Cum trec pe lângă case mari... cătând
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își însoțea înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]