9,583 matches
-
mi-a fost estompată de nevoia de a mă integra în noile medii ale existenței mele, un an la Paris, apoi viața din Los Angeles. Facultatea de arhitectură cerea foarte mult lucru, proiectele erau grele. Îmi aduc aminte că îmi tremura sufletul la gândul ca nu cumva să pierd un an. Dar pot spune acum că Institutul Ion Mincu era cu mult „mai la înălțime” in comparație cu facultatea de Arhitectură și Urbanism de la UCLA, din Los Angeles, unde mai târziu
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Doina pădurii în iarnă Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Păsările i-au plecat demult și frunza rânduri i-a căzut, sub pasul greu al timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite sub zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri ce mor
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
Director Producție” Nu mai știam...e o poveste sau un adevăr? Sunt în concediu medical...de câteva zile...la pat...febră, frisoane...tot tacâmul... -Alo, de la Fan Curier va sunam...sunteți acasă? În 5 minute ajungem. Aveți un plic. Cum tremura de emoții și fericire un copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar putea cumpăra singur orice, cum așteaptă Fan Curierul! Într-un plic bej, de documente...mustăceau 4 perechi de ciorapi
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu s-a îngrijit să facă rost de lemne, de ceva vreascuri ori paie pentru foc. Dacă a venit frigul, biata babă a început să tremure, de-i clănțăneau dinții în gură: - Du-te moșule la pădure și adă niște uscături, să facem focul, că murim de frig! - Ei, murim! Ca mâine trece iarna și scoate colțu’ iarba! - Du-te, moșule, la pădure, că este aproape
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de măceși, zgâriindu-se rău de tot. Îi curgea sânge de pe față, de pe mâini, dar a stat acolo tupilat, tremurând de frica ursului. Dar în pădure...liniște ca în biserică. Moșul a crezut că a plecat ursul și se pregătea să iasă din tufiș, când colo, iar s-au auzit din depărtare zgomote amenințătoare: Hu, hu, huuu! Hu, hu, huuuu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
simți o frunză ce se zdrobea. Să curat puțin frunzele astea, isi spuse! Se uită la picior și rămase cu privirea acolo nemișcata, terasă era acoperită cu petale de trandafir de culoare roșie și albă. I se făcu frig, apoi tremurând se duse la șezlong, se așeza și mintea ei nu înțelegea ce se întâmplă. Apoi își aminti, acum își amintea, florile de trandafir găsite într-o dimineață acolo, la locuința ei înainte de căsătorie, florile acelea ce-i dădură la un
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște.Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte:- Hei , Don Juan de baltă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ROMAN) - CAP. 8, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. 8.Soția bețivului Însă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
și Irina alergară și ele pe hol, destul de speriate. Iar la televizor se ... Citește mai mult 8.Soția bețivuluiînsă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă.Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze: Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este un an? N-apucai să tremur bine iarna trecută, că veni primăvara. Când se-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță: Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală! Dar eu așteptai să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze:Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este un an? N-apucai să tremur bine iarna trecută, că veni primăvara. Când se-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță:Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală!Dar eu așteptai să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
să mai spun? / Poate ieși un lucru bun? Mâncare însă vrei în blid! / Mă duc degrabă să deschid!” Pe cel mic frica l-a pătruns / Și iute-n horn el s-a ascuns: Tăcut ca peștele era / Și precum varga tremura. Dar frica-i bună câteodată, / Că ea este din rai luată. Iedul cel mijlociu, la fel, / În grabă s-a ascuns și el Sub un cherșin; s-a-nghesuit / Cum a putut și s-a pitit, Căci frica este sănătoasă
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
de veacuri. Dacă vor da lovitura, unii vor scăpa de Magistrat, așa cred. Aurul ferește de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o revistă din Capitală, o proză-schizo. O enormitate despre o Femeie solară, ființă pe care, după ce și-a imaginat-o, chiar i s-a arătat! Sub forma Balerinei! Balerina solară! Aeriană! Pentru că era o altă aiurită. Se fâțâia de colo-colo, tremurându-și brațele și fundul. Dând impresia de mișcare. „De vibrație odată cu Universul”, zicea. Se credea o lebădă și adormea pe lac într-o postură deprinsă, desigur, sub tortură: șpagatul! C-un picior la răsărit și altul la apus, vroia - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la datoria noastră, zise el Înșfăcând pergamentul cu degetele care Încă Îi tremurau de emoție. Ați spus că e vorba de numai o sută de arbaletieri. Însă compania de arbaletieri e singurul corp militar prezent la Florența În acest moment. Să Îi oferim lui Bonifaciu ar Însemna să renunțăm la forța noastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încă moale și emana un parfum vag. Teama de necunoscut puse din nou stăpânire pe dânsul. Nu era cu putință ca cineva să fi fugit pe acolo. Ridică iarăși brațul, privind În jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut spre ceea ce părea a fi originea fluxului de aer. Văzut de mai aproape, peretele se dovedi a fi un zid impunător construit din stânci neregulate: rămășițele din fundația edificiului mai vechi. Undeva era o zonă de umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se afunda În ea ca Într-o vâltoare, de a se pierde? Și era el același om care tremurase la simpla trecere a Beatricei? Iar dacă se schimbase, forța iubirii era atât de mare Încât să preschimbe Într-un mod atât de pervers Însăși firea omului? Aceasta era forța care Îi smulsese pe cei dintâi părinți din paradisul terestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se mai deslușească. Doar anevoie trăsăturile omenești se mai puteau recunoaște În văpaia care, Întinzându-se, Îi devora trupul. Dante era orbit. Era cât pe ce ca flăcările să Îl atingă, când dintr-o dată se trezi. Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ei bine, abatelui Bérenger Saunière i se pune În seamă deținerea nu numai a tezaurului Templierilor, ci și a unui mare secret preluat din textele descifrate ale pergamentelor găsite În biserica parohiei sale. Un secret teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică Catolică și pe Suveranul Pontif de la Vatican. Nu e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În biografia lui Bérenger există un episod destul de nebulos, ce pare a confirma această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fost omorât”. La bănuiala că era vorba despre un asasinat contribuise probabil reacția lui Zoran, perplexitatea Întunecată care i se Întipărise instantaneu pe față, nu știu... Cert este că evitam să fac cea mai ușoară mișcare, asemenea copiilor care, tremurând de frica Întunericului, se baricadează În imobilism, cu speranța că el le ascunde prezența și-i ferește astfel de prezumtivul pericol. Deosebirea era că, În ce mă privește, pericolul era real și-l resimțeam ca pe ceva iminent, efectiv, material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sugestie: folosește-l! Încearcă să ieși de-aici și să pleci și tu. În situația dată, fuga putea fi privită ca o formă de apărare - a propriei libertăți, de exemplu. Așa se exprimase: folosește pistolul ca să te aperi! Mâna Îmi tremura pe mânerul metalic al armei. Ce-ar fi să Încerc? În trambalările prin Centru reușisem să pricep câte ceva din topografia sa și, În primul rând, reperasem ieșirea. Firește, era păzită, dar hai să spunem că nu asta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce scop? De ce au Ei nevoie efectiv, practic, de informațiile respective? De ce? - Ca să știe ce primejdii majore Îi pot aștepta și cum le pot evita, așa mi-ai spus. - Perfect, mai departe... mai departe... gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]