2,894 matches
-
de ciute: „Pe munți de piatră,/ De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dublă a mamei lui Pătru este din nou sugerată de anticiparea pierderii, sfatul încălcat de erou fiind și aici motorul ce dă naștere călătoriei. Înainte de plecare, zâna îi sugerează localizarea tărâmului nimfelor, de unde vine: „Unde cântă paiele/ Ș-unde joacă trestia”. Hrana luată de Pătru de acasă (turta de pâine) îl ferește de contaminarea cu neantul a cărui mâncare el o poate consuma doar după ce a gustat din turta de acasă, a viilor. Diavolii - donatori sunt găsiți lângă foc, după scenariul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înțelege Cuvântul Domnului, cu atât mai mult avem nevoie noi astăzi de Sfânta Tradiție a Bisericii, fără de care orice hermeneutică biblică este sortită eșecului, pentru că, după cum plastic descrie Brunner, "Cuvântul lui Dumnezeu se răsfrânge în elementul acestei lumi ca o trestie în apă"57. Capitolul 5 Quo vadimus, Domine? "Mesia va veni când n-o să mai fie nevoie de El". (Kafka, Parabole și Paradoxuri) 5.1. Apocalipsa după... Apocalipsă Pe măsură ce așteptările mesianice ale primilor creștini întârziau să se materializeze, Biserica creștină
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și atletic, cât mai cu seamă omul umil, gârbovit de nevoi, autorul știind că aceștia sunt indicii profunzimii în viață, ca și în artă. Precum Blaise Pascal, referitor la sculptură, profesorul vede omul în scrisorile sale comparându-l cu o trestie tremurândă, mereu fragilă, aflată permanent în bătaia vântului, trestie care se înclină până la pământ, dar nu se rupe, orice ar urma. Nu spunea Heidegger, că „omul viu, adevărat, s-a născut din grijă și trăiește zilnic pe versantul acesteia, preocupându
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de nevoi, autorul știind că aceștia sunt indicii profunzimii în viață, ca și în artă. Precum Blaise Pascal, referitor la sculptură, profesorul vede omul în scrisorile sale comparându-l cu o trestie tremurândă, mereu fragilă, aflată permanent în bătaia vântului, trestie care se înclină până la pământ, dar nu se rupe, orice ar urma. Nu spunea Heidegger, că „omul viu, adevărat, s-a născut din grijă și trăiește zilnic pe versantul acesteia, preocupându-se de sine, dar și de ceilalți”, dacă nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
frumusețea mistică a Indiei. Apoi, s-au dus cu trenul la Hyderabad, la seminarul diecezan. Îndepărtând amețeala oboselii, au început să familiarizeze cu ambientul și să comunice cu tinerii seminariști, stâlcind vreun cuvânt pe englezește. Cronicarul continuă: « Am văzut belșițe (trestii indiene) foarte înalte... am văzut mangustele luptând împotriva șerpilor... am văzut holocaustul (incinerarea cadavrelor)... am văzut...». Evident, visele care au umplut fantezia lor juvenilă nu corespundeau realității: se gândeau la locuri sălbatice, lume care răscolea prin gunoaie, colibe de nămol
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
crud, mai rău, Ăști nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi, Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi, Și călări pe tine, țară, se cred zei, aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii, Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială, Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
spiritul de disciplină desăvârșită copilului sau tânărului, de supunere oarbă, precum și capacitatea de a suporta cele mai absurde privațiuni și mizerii fizice (mers desculț și cu capul ras, antrenament complet gol, alimentație insuficientă și mizerabilă, odihnă pe o saltea de trestie și biciuiri repetate pentru formarea deprinderii de a suporta durerea). În rest, o instrucție intelectuală minimală, constând din scris-citit, eventual câteva noțiuni elementare de aritmetică și de cântece militare. Viața permanentă de cazarmă favoriza practica curentă și deschisă a pederastiei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Această lege a firii o au și chinezii, o au și creștinii, o au și budiștii și brahmanii și mahomedanii. Este legea cea dintâi pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului de la creație. „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar este o trestie gânditoare.” Acest gând al lui Pascal, invocat nu rareori în discursul filosofic despre om și lume, poate avea darul de a ne reaminti, și în încercările vieții cotidiene, mărunte sau de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au și creștinii, o au și budiștii și brahmanii și mahomedanii. Este legea cea dintâi pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului de la creație. „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar este o trestie gânditoare.” Acest gând al lui Pascal, invocat nu rareori în discursul filosofic despre om și lume, poate avea darul de a ne reaminti, și în încercările vieții cotidiene, mărunte sau de anvergură, că, în fața propriei slăbiciuni, omul și umanitatea nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de Brasey scrie: „Am văzut [...] lăcuste zburând prin văzduh. Aerul era întunecat, atât de multe erau adunate împreună și nu mă mir că secătuiesc tot ținutul prin care trec, deoarece am văzut în Moldova o baltă uscată în care fuseseră trestii foarte tari pe care le roseseră până la două degete de la pămât”. În cursul zilei de 10 iulie, turcii s-au apropiat cu artileria de linia de apărare a armatelor rusești, provocând pierderi de vieți omenești, iar tătarii au prădat mijloace
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și prăpădit (!)”, unde se găsea ceea ce el numește reședința episcopală a moldovenilor. Aici erau 65 de case de catolici cu 300 de suflete. Biserica catolică din oraș era descrisă astfel: „Este o biserică de-a noastră de lemn acoperită cu trestie, cu hramul Răstignirii cu un altar, un tablou al lui Isus pe cruce, două alte tablouri mari în care sunt chipurile celor doisprezece apostoli, un tablou al Preafericitei Fecioare și un altul al Sf. Iosif [...]. Afară este clopotnița de lemn
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe cărările de stuh65 ale Vladnicului. În direcțiuni diferite. După câteva minute, mi-a sărit un cogeamite rățoi gras, cu capul verziu pe care l-am doborât dintr-un foc; apoi luntrașul, culegându-l de pe apă, i-a vârât oi trestie în gât și l-a așezat în mijlocul unui ochi, de-ai fi jurat că-i viu, iar noi ne-am pus la pândă în stuh, la marginea ochiului. Una după alta, au venit în timp de o oră vro 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Caraion a fost arestat și condamnat la 5 ani închisoare, ani pe care i-a petrecut muncind la Canalul Dunărea Marea Neagră, la minele de plumb din Cavnic și Baia Sprie, apoi la Periprava, unde se recolta, în condiții foarte primitive, trestia. Munca în aceste infernuri moderne i-a provocat o hepatită ce s-a răzbunat pe trupul lui slăbit și i-a cauzat moartea peste câteva decenii, în 1986; poetul a murit din aceste cauze în exil, în Elveția, la Lousanne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ayahuasca. Alfonso începe să ne explice de ce avem nevoie: „puneți-vă desuuri albe, noi dacă se poate. Aduceți țigări, câte un flacon de Agua Florida (o colonie cu miros dulceag), și niște aguardiente (un fel de palincă ecuadoriană, făcută din trestie de zahăr). Mâine nu mâncați carne și nimic prăjit sau foarte sărat, mâncați oricum destul de ușor și nimic după ora cinci seara. Relaxați-vă și meditați la o anumită problemă”. Ayahuasca, primul contact Iată și ziua prezentării la școală și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu un neamț care-l insultase pe el și pe români, în general. A fost lovit cu sabia în cap, avea o cicatrice pe care o arăta cu mândrie. Cobora des de la curtea lui ținându-se în cârjă (era din trestie de mare, a folosit-o și tata!) la școală unde era și locuința noastră și totdeauna era servit (nu refuza niciodată) cu dulceață sau miere de albine și apă rece, apoi, după un schimb de amabilități și vești, pleca în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în atribuții, copleșindu-ne cu o pletoră de amănunte despre casa în care ne aflăm și auguștii săi locatari. Vizităm doar odăile de la parter. Interior - destul de sobru, auster, mobilier de țară. Fotografii de familie, gravuri, bibelouri, farfurii pictate, împletituri de trestii aduse de Mauriac în urma unei călătorii în munții Pirinei. În centrul sufrageriei se află o masă rotundă și câteva scaune, la care familia lua prânzul și cina. Un rit imuabil fixa locul fiecărui membru al familiei. Cei doi soți, François
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine o fi ascunzând pădurea care-și bate frunza lin97? Cum o fi arătând zâna cea bună despre care se spune că ar apărea noaptea pe lună plină, în luminiș de lângă baltă, unde saltă trestia înaltă 98? La început, se bănuiește că raidurile înspre lac și pădure le făcea însoțit de Ilie, fratele mai apropiat vârstei sale. Desigur, ele au fost o vreme joacă nevinovată de copii în escapade diurne, când amândoi uitau că trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cât de adânc protejate stau urzelile acestora, încât este de mirare cum de n-au devenit și ele mature. Dar, într-un fel, au devenit. Într-un singur fel: acela al operei, în ochiul pădurii, Trece lebăda pe ape,/ Între trestii să se culce 110; deasupra, luna pe cer trece și ea sfântă și clară 111; veșnic, codrul este bătut de gânduri 112. Copilul aude sunetul cornului, care-i induce tânărului precoce gândul (sau, mai degrabă, senzația) inevitabilului sfârșit, căci nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un sâmbure de mac147. La fel sunt creionate amănunte din decorul pe care și-l alcătuiseră frații în joaca lor: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 148. Descrieri detașate de sentiment, simple aduceri-aminte ale nevinovatelor jocuri. După ce va interveni marea despărțire de iubita care va muri în floarea tinereții, totul se va întoarce pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când lacul părăsește/ Pe-al ei corp ea tot nu-i udă187. Poetul îi povestea iubitei câte-n lună și-n stele, însă basmele pe care i le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
puterea lui Eminescu de a retrăi trecutul e atât de mare încât sporește sentimentul golului 32, accentuează logica prin care poetul este cu atât mai credibil cu cât el nu dorește în schimb decât să aibă, ca atunci, colibă de trestii, mitutică 33. Într-un cuvânt, să fie încă odată/ [...] în locul lui natal 34. Simplitatea dorințelor sale în legătură cu satul natal este atât de mare întrucât emerge din esențele copilăriei: satul există în conștiința copilului ca o lume, ca unica lume mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cernăuți a văzut case cu mult mai arătoase decât o aveau părinții pe cea de la Ipotești, preferința lui Eminescu pentru casa mitutică reprezenta ecoul fiorului liric al copilului care stătea pe malul lacului din pădure, unde-și făcea colibă de trestii, mitutică -/ În ea un pat de scânduri; pe el un pui de-odor/ Să doarmă 46. În realitatea poetică eminesciană, casa apare cinematografic, iar realitatea ipoteșteană nu o dezminte: În pădurea nepătrunsă/ O căscioră e ascunsă,/ Nu-i aproape sat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iubită dacă nu în codru ? Este un spațiu deschis și închis în același timp, care se oferă să stea necondiționat la dispoziția celor doi îndrăgostiți: Hai în codrul cu verdeață,/ Und-izvoare plâng în vale [...]// Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Și sub bolta cea senină/ Vom ședea în foi de mure116. Iubirea castă se trăiește în afara lumii, pe cărare-n bolți de frunze 117. Luna cu umbrele ei fantomatice, izbutește să-ntindă crengile pădurii atât de misterios, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
copilăriei, codrul nu îi oferă copilului spațiu ideal de joacă doar în ochiul de pădure, ci și la poalele sale: Și la margine de codru ei aprind o focărie/ Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie/ Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată,/ Împletită din răchită, cu curmei de tei legată 149. Câteodată imaginile sunt strict cinetice, Ea-și urma cărarea-n codru 150 este sugestivă din acest punct de vedere. La fel de sugestivă este antiteza din titlul Codru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]