15,306 matches
-
îmbunătățiri. Pasărea se simțea tot mai bine. Zbura prin casă, mânca din aceeași farfurie cu băiatul. Era preferata casei. Veni și primăvara. Băiatul o mai ținu încă o lună. Dar, la un moment, observă că pasărea era tot 40 mai tristă. Stătea și se uita numai la geam. Copilul o întrebă: Ce ai ? De ce ești supărată ? Nu-ți place să trăiești la noi ? Ba da! Ție îți sunt recunoscătoare pentru că m-ai salvat, iar părinților tăi pentru grija pe care mi-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
apare în 2010 romanul fantastic Nimeni sau Fumătorul de pipă. A tradus din literatura franceză texte de Sade, Jean Genet, Charles Baudelaire, Antonin Artaud, Casanova, Michel Onfray, Henri Michaux etc. I. Morala, această repulsie față de iertare Omul este un mamifer trist care se piaptănă. César Vallejo Cu timpul, personajul ideal în care ne proiectăm capătă însușiri de spirit călăuzitor. Încet încet, ajungem să îi încredințăm totul, întreg bagajul de frustrări convertite în aspirații, în ambițiile care să ne împiedice prăbușirea. E
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sale psiho-pedagogice, îmbrăcând însă forme diverse de expresie literară. În Flori târzii (2002) și Parfum de spini (2003), profesorul Fetescu tatonează parcă spațiul literaturii, adunând împreună creații aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza. În 2004 apare Educator adevărat, un volum de eseuri și proze inspirat din lumea școlii și a educației, în care experiența didactică a autorului
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
având mai curând valoarea unor constatări. În ceea ce privește aspectul literar al scriiturii, deși predomină modalitatea categorică și apodictică, specifică genului, există în stilul profesorului Vasile Fetescu o varietate de tonuri și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește permanent pe cea gravă iar formularea rimată întrerupe din loc în loc logica enunțiativă. Genul aforistic este destul de bine reprezentat în cultura română, fiind abordat de gânditori
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
noastră. Uitare Uitarea este benefică în unele cazuri și dăunătoare în multe altele. Risc Cei ce cred prea mult în fidelitatea memoriei riscă să fie dezamăgiți. Tristețe Și cele mai senine și mai luminoase zile sunt înnegurate pentru un suflet trist. Bucurie Adevărata bucurie pentru om este aceea care iradiază din sufletul său. Sfat Nu aștepta dărnicie de la avar și clemență de la tiran. Frustrare Frustrarea afectivă pe care o trăiesc copiii orfani ori abandonați nu poate fi compensată de nimic altceva
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
rimă varianta titrat, fiindcă "un titlu academic nu mai însemnează azi mare lucru". Tinerețea, comentează malițios același, "e mai de grabă un indiciu de permanentă jenă financiară (și femeile au cam început, încă de pe vremea lui Eminescu, să miroase acest trist adevăr)". "Copilul civilizației extreme" nu lipsește nici el din foileton, cu tot conflictul lui, firește, inegal și terminat, cel mai adesea, în paguba lor, cu pietonii. Și alte conflicte urmează, de pildă acela, neostoit, cu toate suferințele de ambe părți
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
căderea regimului Ceaușescu, când rezistenții și luptătorii anticomuniști au apărut ca ciupercile după ploaie, atribuindu-și acte eroice despre care nu a știut nimeni vreodată, adevărații disidenți au șocat prin bunul lor simț nevindicativ, prin asumarea trecutului cu un zâmbet trist și prin privirea luminoasă ațintită spre viitor. Nu un martir al temnițelor comuniste precum Corneliu Coposu, ci un zelos susținător al regimului abia lichidat, Silviu Brucan, a avut ideea mascaradei judiciare de la Târgoviște. În ceea ce-l privește pe seniorul politicii
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
îndemn un truism? Astăzi, globalizată și dincolo de ceea ce înseamnă ca industrie a Răului, pornografia mai poate fi definită și astfel: purgatoriul iubirilor căzute și iadul singurătăților imbecilizante. Doamne - nu lăsa omul să biruie!" Aspra judecată este urmată de un haiku trist, melancolic, un fel de balsam sufletesc ce prelungește judecata cu instrumentele poeziei: "...tac-tac metrou-n/ noapte; stații pustii și/ dama ce cască..." Dincolo de acest consistent grupaj de panseuri dublate de haiku-uri, volumul mai cuprinde meditații despre Dumnezeu, om și
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
Ion Simuț Anticomunismul a devenit astăzi, în România, politică oficială de stat, având drept consecință, pentru cine îl adoptă, un conformism rezultat dintr-un fel de corectitudine politică unanim acceptată. Consecința, tristă și surprinzătoare, este că anticomunismul însuși, altă dată atât de rar, clandestin și eroic în condițiile dictaturii lui Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu, se devalorizează. Paul Goma, cel mai important scriitor disident al nostru, pierde din aură prin oficializarea unui gest ce
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
și scrisul. Cel puțin trei coordonate sunt importante pentru a înțelege particularitatea romanului Din calidor, subintitulat "O copilărie basarabeană" - cartea cea mai bună a scriitorului. Mai întâi, această parte a autobiografiei este o poveste a copilăriei, cu toate acele aventuri triste ale unei inocențe contrariate, contrazise, corupte de experiențele maturizării. Memoria privilegiază locul de privire al calidorului (pridvorul casei). Amintirea se întoarce în repetate rânduri înapoi în timp, pentru o regenerare a spiritului și reconstruiește întregul univers al copilăriei. Întâietatea și
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
bufnițe. Coincidență sau nu, remarcabilă potrivire animalul emblematic al zeiței Atena, zeița înțelepciunii, se înscrie în bestiarul mecanomorf al lui Tyrell. În camera cu jucării, diferența specifică este redusă la minim, nu jucăriile propriu-zise, ci androizii maimuțăresc umanitatea printr-un trist guignol. Ucenicul vrăjitor suferă de o boală rară care-l situează pe același plan problematic cu androizii: îmbătrînirea accelerată. Altfel, orașul tentacular trăiește într-o noapte eternă pe fundalul căreia țîșnesc din furnale la mari înălțimi limbile lacome ale unor
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
Sterian, nemulțumit de o cronică a criticului, vindicativ, luase în derîdere proza acestuia. De pildă, se spunea acolo: "L-am prins. Asupra faptului. Domnul Critic, chiar dumnealui, în flagrant delict. Mai mult; incest. D. Georgică Călinescu a violat. Biată muză, tristă muză, fiică a lui Clio... Domnul de Sainte-Beuve era un om de onoare. După încercări neizbutite în literatură, omul de fin gust a lăsat finele compoziții pentru lupa zelosului critic. Domnul de Sainte-Beuve era un gentilom. Călinescu nu." 11 În
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
sînt - în negativ - imaginea singurei legi care contează: aceea a disponibilizării unui excedent de cadre, a comasării secțiilor și a reducerii universităților. Cît privește "adaptarea la normele europene", cel mai adesea se ajunge în situații care, dacă n-ar fi triste, ar părea vesele. Am să dau un singur exemplu: acela al "implementării" Convenției de la Bologna. Se știe, aceasta prevede o eșalonare pe trei nivele (licență, masterat și doctorat) a studiilor universitare. E limpede că mai peste tot baza o alcătuiește
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
filmul lui Gilliam, fiecare etaj seamănă cu un subsol străbătut de țevi, cabluri, cu coridoare, camere și mobilier identice. În lumea cenușie, umbrele apar proiectate pe paviment, pe ziduri, ca în teatrul Nô, ele cresc amenințătoare sau reflectă o singurătate tristă, inconsistentă, iar colțurile umbroase adăpostesc fragile aparteuri. Totul este cenușiu și prăfos, o lume lipsită de culori, de viață, artificială. Și de neuitat, scaunul de tortură aflat la capătul unei punți metalice suspendat în mijlocul unui furnal dezafectat, scufundat într-o
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
nu le poate vedea. Femeia a pomenit iarăși țânțarii. Îmi acopăr și descopăr trupul fără să țin cont de ei. Nimic nu mă atinge. Wilson era mai departe absorbit de tăcerea ploii adormite. La ce se gândea? Părea fericit și trist. Ambele lucruri erau posibile în Bahía Negra. Anii, zicea Wilson, ne fură cuvintele. E de-ajuns să-i privești pe bătrâni. Stau cu privirea pierdută în zare ore în șir. Vorbesc cu lumea. Ca și mine când mă pierd. Dar
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
exact, aproape oricine intră. Numai așa se imprimă atitudinea necesară aici, supunerea, coloana îndoită și capul plecat. Mă uit în jurul meu. O mare de bătrîni, o mare de disperare, de suferință, de boală, de nevoi urgente, o mare de ochi triști, moi, fără expresie. Din hol zăresc ghișeul cu pricina. Ca în Gogol, undeva cu mult deasupra noastră, suspendată parcă în aer. Acolo stă, presupun, funcționara pusă să rezolve cererile. Pusă acolo, cu alte cuvinte, în slujba cetățenilor. Îi aud doar
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
afară. Lumea românească a lui Mite Cafanu și a romancierului care l-a creat este o lume făcută de câini pentru câini, un spațiu și un timp prin care bate un vânt de pustiu, sărăcie și moarte. Arșiță, praf, o tristă mizerie, hoție generalizată, un climat fizic și moral de nesuportat. Radu Aldulescu e un veritabil artist al descompunerii, un pictor al dezagregării lente și ireversibile. De remarcat însă că romanul său - mare la propriu și la figurat - nu ia niciodată
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
absurd al lui Nicolae Ceaușescu. Mi-e imposibil, de aceea, să judec pe cineva care a făcut ambele aceste lucruri, fără riscul de a greși flagrant. Prefer, de aceea, să-i dau cuvântul chiar lui Neculai Constantin Munteanu pentru o tristă și târzie confesiune: Credeți că m-am temut de întâlnirea cu acest dosar? Eu nu cred. Însă silă mi-a fost. De mine, în primul rând, și de slăbiciunile mele. Aș putea invoca în apărarea mea activitatea pe care am
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
de cărți - care trăiesc nu prin caracteristici predefinite, ci prin excentricități individuale. Ziarista Sylvia von Harden este - cu părul ei scurt, monoclul, pachetul de țigări - o reprezentantă tipică a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de obicei anii Republicii de la Weimar sunt caricaturile în care Georg Grosz a opus lumea îmbogățiților împietriți în filistinism și
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
fie într-o răbufnire cu un imens potențial agresiv. Imaginile minerilor, sub ale căror acțiune și mitologie România respiră sincopat în aceste zile, refac, cu o teribilă acuratețe, această lume polară a lui Corneliu Baba; individual, minerii sînt niște ființe triste, disperate și îngrijorate patetic în fața zilei de mîine, în vreme ce absorbiți de stihia convoiului, dirijați abil de profesioniști ai diversiunii și susținuți fățiș de neobosita propagandă naționalist-comunistă ei ilustrează cea mai cumplită întrupare a primitivismului, a aroganței și a sălbăticiei. învățați
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
revistă aproape toată istoria poeziei românești, de la versurile în metrică populară până la poemul filozofic și satira social-politică, pentru a sublinia o situație veche și ea de când poezia: singurătatea artistului, imposibilitatea biologică a omului de a fi fericit. Este o concluzie tristă de care, inevitabil, ne izbim cu toții mai devreme sau mai târziu. Ultima patrie se află în noi înșine și doar marii iresponsabili sunt cei care nu vor putea să descopere la momentul potrivit acest truism. Mariana Codruț este una dintre
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
de conflictele fratricide ne oferă Nemescu, ci filmul realist al unei Românii rupte în două, care încearcă în zadar să-și revină, să reînoade firul dintre trecut și prezent, să regăsească drumul pierdut și pe care visul american o luminează trist și fantast. Dacă vreți, regizorul realizează performanța de a combina pe peliculă pe Kafka din Castelul sau oricare alt roman, inclusiv Procesul cu Soldatul Svejk al lui Jaroslav Hasek, sau cu autohtonul Caragiale din D'ale carnavalului, plus ceva piper
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
Își declară apartenența la atitudinea Caragiale, numai că structura tânărului gazetar și a societății este alta, urmașul cu mari resurse persiflante, dar fără posibilitățile comicului mai mult bonom ale înaintașului și într-o lume nu atât de veselă, iar deodată tristă și dezolantă. Nici viața politică nu-i acaparatoare pentru el, cu atât mai puțin politica de partid. Ca gazetar de atitudine, nu poate fi doar spectator ori registrator neutru, dar nici militantism politic nu face: "Eu însemn doar punctul de
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
vină că nu a auzit de Mungiu. Nici n-am spus asta. Dar e clar că românii merg tot mai puțin la cinema și că dacă se duc pe la Mall-uri, n-o fac de dragul filmelor românești. Sîntem martorii unui trist paradox. În timp ce fanii lui Sergiu Nicolaescu se duc să-i vadă filmele, chiar dacă citesc despre ele că sînt eșuate, suporterii tinerei generații, cîți or fi, nu prea calcă pe la cinema. Văd filmele acasă, pe computer, și pe urmă tăifăsuiesc despre
Cum l-aș fi sărbătorit pe Mungiu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9621_a_10946]
-
care l-a umplut de atâtea ori de ridicol în ultima vreme: aceea a minimalizării eșecului. Potrivit "prostănacului" de la PSD, victoria lui Traian Băsescu ar fi "neconcludentă" și fără nici o semnificație pentru puterea sau slăbiciunea parlamentului și-a partidelor "conjurate". Triste autoiluzionări ale băiatului de prăvălie care a pierdut șase ani în America pupând mâinile doamnelor senator și lăsându-se bătut la tenis de domnii din Congres! Tocmai el ar fi trebuit să știe că procentul cu care s-a votat
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]