9,257 matches
-
lata, si gaură în mijloc, pentru degetul mare. Te uiți în sus. Poate la fotograf? Sau fotografa? De fapt, cine o fi făcut poza ? E sigur o zi de vară, de vacanță. Păcat că ești singura. Citește mai mult PE TRUNCHIUL DE PLOPEsti în clasa intâi.Nu știu dacă ai deja șapte ani.Sezi pe o bancă în curte; de fapt e un trunchi de plop.In trunchi e o gaură ovala.In dreapta ta se înalță semeț, un plop . În stânga
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
poza ? E sigur o zi de vară, de vacanță. Păcat că ești singura. Citește mai mult PE TRUNCHIUL DE PLOPEsti în clasa intâi.Nu știu dacă ai deja șapte ani.Sezi pe o bancă în curte; de fapt e un trunchi de plop.In trunchi e o gaură ovala.In dreapta ta se înalță semeț, un plop . În stânga, verdeața bogată acoperă un zid.Ce carte oi fi citind? Cât de mult îți plăcea să citești!Porți părul scurt, până la ceafa,si
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
zi de vară, de vacanță. Păcat că ești singura. Citește mai mult PE TRUNCHIUL DE PLOPEsti în clasa intâi.Nu știu dacă ai deja șapte ani.Sezi pe o bancă în curte; de fapt e un trunchi de plop.In trunchi e o gaură ovala.In dreapta ta se înalță semeț, un plop . În stânga, verdeața bogată acoperă un zid.Ce carte oi fi citind? Cât de mult îți plăcea să citești!Porți părul scurt, până la ceafa,si cărare într-o parte
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
pe frământări de frunze octombrie dansează și argintează caligrame noi un puf de păpădie la umbră de castan se zboară iar stenograme îmi asez pe un genunchi la margine de crâng din scâteieri de zile desfătări alerg pe scoarțele de trunchi apoi pe neștiute dau ploii-un ultim gând și-ntind memorii ca să-mi stea la rând Referință Bibliografică: CALIGRAME-N STENOGRAME 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de Autor
CALIGRAME-N STENOGRAME 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380088_a_381417]
-
spre pământ... Cum de poate fi atât de frumoasă natura până-n ultima clipă - se întrebă ea - iar omul, pe măsură ce devine doar o „veștedă frunză” te face de cele mai multe ori să îți întorci capul... Cu privirea ațintită asupra oțetarului, al cărui trunchi se înălțase binișor de când îl observase pentru întâia oară, se gândi la câte ar mai fi putut el să fie martor, în răstimpul de când prinsese rădăcini în stație. Printre ramurile salciei din apropiere, ce se umpluseră de mâțișori pufoși, galben-verzui
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
îndrăzneață salutând văzduhul. Trei ani la rând nu am mai observat primăvara. Pomii înfloreau, natura înverzea scăldată în lumină și eu alergam fără s-o observ. Anul acesta însă i-am simțit fiecare floare, fiecare mugur, fiecare frunză. Am observat trunchiurile dezgolite cum scânteiază de bucuria mugurilor și pământul cum își țese iarba. Și totul a început să se deschidă ca un papirus în toamna anului ce a trecut, continua ea să-și explice. În toamna ce s-a pierdut departe
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
ceea ce făceai. Acum te văd atât de blândă și frumoasă. - Crezi că frumusețea fizică reflectă sufletul omului? Eu sunt de părere că nu au nicio legătură una cu alta. - Aici greșești. Te rog să te așezi lângă mine pe acest trunchi de copac și o să-ți povestesc. Ion a luat-o din nou de mână pe Daria și au făcut câțiva pași până la trunchiul acoperit cu mușchi ce-i aștepta pe cei doi ca un jilț fermecat. - Poftește! a invitat-o
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
au nicio legătură una cu alta. - Aici greșești. Te rog să te așezi lângă mine pe acest trunchi de copac și o să-ți povestesc. Ion a luat-o din nou de mână pe Daria și au făcut câțiva pași până la trunchiul acoperit cu mușchi ce-i aștepta pe cei doi ca un jilț fermecat. - Poftește! a invitat-o Ion pe Daria să se așeze pe fotoliul de lemn al pădurii. - Mulțumesc. Se pare că ai găsit și canapeaua fermecată tapițată cu
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
pod de lemn ce se prelungea deasupra apei cu o terasă amplă semirotundă din scânduri cu balustradă și două bănci.Terasa era umbrită de ramurile ce curgeau către oglinda verde a apei, ale unor sălcii plângătoare care judecând după grosimea trunchiurilor aplecate deasupra apei aveau circa un secol. De pe terasă, se dezvăluia privirilor oglinda apei de culoare verde, unde pesările și o mulțime de pești de toate mărimile înotau printre plantele acvatice. Ceva mai departe se zărea un alt podeț de
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Inorogul Tată și Mama Inorog. În depărtare, spuma roșiatică a zorilor croșeta dantele, spre răsărit. Cei trei inorogi și-au luat rămas-bun de la toți și, cu lacrimi în ochi, s-au făcut nevăzuți pe o poartă apărută, de nicăieri, în trunchiul Marelui Stejar. Au dispărut în lumea basmelor, de unde nu-i putem reînvia decât atunci când ne facem timp să deschidem o carte de povești sau când ascultăm poveștile spuse de cei care le știu, sau le citesc, la rândul lor” - cf.
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
aproape, mi-ai rămas departe, Cu tot suavul clipelor târzii, Iar în povestea scrisă-n nopți cu lună Am vrut să fim..., dar n-ai putut să fii! DEPENDENTĂ Te scriam pe ziduri, în paginile caietelor Rămase totdeauna albe, Pe trunchiuri de copaci tineri, Niciodată pe frunze... Te pictam în aerul ce îl trăgeam în piept, Ca fumul primei țigări După o îndelungată abstinență... Te ascultam vrăjită în muzica lui Mozart Și Paganini, În ritmul picăturilor de ploaie Căzute pe învelișul
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină, eu o țineam ca un copil, de mână
ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ... de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380613_a_381942]
-
care are o legendă interesantă. Legenda lui Stingy Jack care provine din folclorul irlandez. Jack a păcălit diavolul să se urce într-un măr. Pentru a-l împiedica să se răzbune și să-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
care are o legendă interesantă. Legenda lui Stingy Jack care provine din folclorul irlandez. Jack a păcălit diavolul să se urce într-un măr. Pentru a-l împiedica să se răzbune și să-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
comandantul Diviziei a XI-a, regele Ferdinand I și marea noastră Regină Maria. Atestată arheologic cu peste 300 000 de ani, în multele vestigii și stațiuni paleolitice ce adastă încă pe cursul inferior al Prutului, Ființa Basarabiei descende din marele Trunchi trac, care se reface ca unitate politică într-un puternic Principat geto-dac situat între Nipru-Tisa, Carpații Nordici și Dunăre cu toate cetățile ei trace ale Bugului de la Apollonia la Olbia sub autoritatea marelui împărat Burebista. Confruntat cu valurile succesive de
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
un pumnal, Ca pe-un deșert, pe-aici să bată vîntul. Spre tine inclusiv ei au pornit, S-aducă jaf pădurii tutelare, Arînd c-un plug de fier nenorocit Întreaga verde-a munților splendoare. Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi, Eu simt la mine-n oase lovitura, Și mi se taie vlaga din rărunchi, Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești frate și mai drag îmi ești, Copac bătrîn, decît îmi sînt părinții, Fiindc-
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
creangă ce îți moare, Parcă înc-o icoană s-a vîndut, Pe-un pumn de-arginți, din naosul cel mare. Și nu mai pot, și simt că mă sufoc Cînd văd cum munții noștri se prăvale, Și-mi vine într-un trunchi să mă îngrop, Și de durere intru prin spitale. Însă, peste durere,-s rușinat Că un blestem ne e rușinea lașă, Ce nu-și salvează un hotar prădat, Mai scump decît copilul alb din fașă. Și că nu ne gîndim
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
M-a sfâșiat durerea, cu colții ei de lup. Și-am înțeles că timpul se zbate fără vină, Că-n suflet nu trăiește o hrană de-mprumut, Că-o mare de tăcere nu poate să prevină Căderea unui trăsnet în trunchi de pergamut, Așa că fug din vise cu scene de coșmaruri, Căci zborul spre lumină nu-mi poate fi oprit, Accept și nori, și ceață, ca pe sublime daruri, Lăsând în urmă clipe ce-n van le-am risipit. (din volumul
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381194_a_382523]
-
față de forma pe care tocmai o părăsise și a cărei amprentare nu reușise să o încheie cu succes și găsi una statică, alungită, dură și cu asperități, de care celelalte două se rezemară într-o înlănțuire puternică. Shri-Kr alunecă pe trunchiul rigid până la punctul de contact cu cele două forme. Zbuciumul materiei și fluxul energiei alimentară tentația, iar aceasta porni să-i asalteze rețeaua. Shri-Kr era puternic, bine echilibrat. Regula de bază se prelua de la un racord la altul reconfigurând zonele
REGULA DE BAZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381549_a_382878]
-
care ar putea deveni adulți remarcabili cu o investiție educativ-culturală corectă), alunecând mult prea ușor în aripile unui cotidian fără substanță și fără proiecții valorice. Iată de ce, Liga Scriitorilor Români - Filiala Mureș și-a propus să tragă din seva unor trunchiuri bine înrădăcinate în arhitectura culturală locală forța de a schimba ceva, avântul de a stârni acel vânt în pânzele copilăriei, care să ducă corabia viitorului cultural românesc cât mai sus și cât mai departe. Așa au luat naștere două concursuri
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
arborii rostesc o nesfârșită rugăciune Și Dumnezeu Le dăruiește permanent lumina ca hrană duhovnicească Iar pe fiecare frunză stă scrisă o rugăciune Mereu alta, mai frumoasă și mai dulce decât cealaltă. Așadar fiecare om are un frate al său cu trunchi, cu ramuri și coroană Unde printre florile primăverii joacă bondari de aur Și unde păsări măiestre își cântă cântarea lor Și unde felurite fructe se întrec cu miresmele lor nepământene... În cele din urmă fiecare arbore fiecare copac e o
IUBIŢI ARBORII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380848_a_382177]
-
pe ger, și pe călduri. Ea - un tei înmiresmat ! Doi arbori recunoscuți Pe moșia unui sat Vechi, cu oameni pricepuți. Din ei s-au desprins vlăstare Conturând spațiu - neam mare ! Matur fiind, de la o vreme, Mi-am făcut scorburi în trunchi. La copii le-au crescut pene, Dar au căzut în genuchi Pe moșia strămoșească, Veșnic vrând s-o-mpărățească. Ion Părăianu Referință Bibliografică: GÂNDURILE MĂ INUNDĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]
-
euro, dorind să ridice localitățile de unde au plecat la standarde europene. În multe locuri s-a și reușit acest lucru. Nicio clipă nu s-a uitat, nici măcar în timpul comunismului, că pe cele două maluri ale Prutului trăiesc oameni ale aceluiași trunchi. Se conștientizează tot mai mult acest lucru. Timpul reunirii se apropie tot mai mult. Datorită evenimentelor din Ucraina s-a deschis o fereastră uriașă pentru R. Moldova. S-au realizat pași decisivi spre integrarea țării în marea comunitate europeană. Tensiunile
ŢARA MOLDOVEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374436_a_375765]
-
regat De pajiști cu sclipiri florale. Podelele-s de iarbă verde Având intarsii de culoare, Prin care drumurile-și pierde Poporul de viețuitoare. Cu truda lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca bolți, frunzișuri Din care curg armonioase, Triluri pe large luminișuri. Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374459_a_375788]
-
va primi o ceartă zdravănă și o pedeapsă pe măsură și va trece mult timp până când i se va mai oferi șansa de a purta la gât o nouă cheie. Amărâtă, se ridică din iarbă, sprijinindu-se cu mâna de trunchiul copăcelului la umbra căruia se așezase. Simți o lovitură mică în creștet și ridică privirea spre crengile subțiri, coborâte până la nivelul ei. Încremeni. Pe prima crenguță, în bătaia blândă a vântului, se legăna ca un medalion prețios, cheia, suspendată de
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]