1,952 matches
-
și să mă strivească. Tommaso pronunțase aceste cuvinte cu resemnare, ca și cum ar fi fost vorba de o cugetare; se simțea vânat, și asta cu toată îndârjirea. Da, se contrazisese cu stareții, fugise dintr-o mânăstire și, poate acasă la familia Tufo, îi bârfise oleacă pe spanioli..., dar aici era departe de puterea castiliană. Nu contează politica, nici spaniolii și nici francezii: este vorba de religie. De pildă, se pare că a fost atestat, fra' Tommaso, că tu ești autorul lucrării De
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu opreliștile. E mai lesnicios și mai ușor să te încredințezi brațelor puterii. Dar ei își dau seama că acele brațe sunt lanțuri, ancore zdrobitoare ce țin lumea în rugină. Tommaso ridică privirea și-și încrucișă ochii cu Mario del Tufo. I s-a îngăduit să-l îmbrățișeze. Am să fac tot ce-mi stă-n putință să fii dus la Roma, să te smulg din ghearele Tribunalului spaniol care e montat împotriva ta. Dar nu va fi o bătălie simplă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oamenii, cu animalele și cu plantele. Napoli era în fierbere, venea multă lume, în fiecare dimineață, să asiste la învinuirile acuzării, dar și să-l asculte pe predicatorul iscusit, cunoscător al științelor și artelor care în palatul lui Mario del Tufo îi lăsase cu gura căscată pe toți. Deja judecătorii dețineau mărturiile multora din cei ce fuseseră de față la acele serate vesele; doamnele cele nobile erau scutite, căci nu era de bonton să le aduci prin tribunale. Opinia publică era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
hohot de râs batjocoritor, adunarea luă sfârșit și lui Tommaso i-a fost comunicată sentința definitivă. Perucile au cedat spuse Tommaso cu glas tare i-am tras pe sfoară în toți acești ani, ducându-i de zgardă. Atunci când Mario del Tufo a venit să-l viziteze și-i reproșă că devenise izvor de îmbogățire pentru gardieni și diverși funcționari și diriguitori, răspunsul lui Tommaso a fost, ca de obicei, serafic: Mario tu știi că la Napoli trăiesc cam trei sute de mii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Sfântă și am făcut un popas la Napoli, special ca să te cunoaștem, fra' Tommaso. Trăim în Germania unde numele tău e cunoscut, și ne ocupăm cu tipărirea cărților. Ai cumva o lucrare pentru noi? Am trimis totul nobilului Mario del Tufo, el are grijă de operele mele și le va da la tipar. Aici nu am decât poezii, dar nu știu dacă o să vă trezească interesul. Poezia ne interesează în chip deosebit. Aș vrea însă ca pe frontispiciul cărții să fie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
monahal (chiar dacă aceia par să mă fi uitat) fie de autorizația papală. În felul ăsta am evita o mulțime de opreliști. Bine și-așa. Drept plată, vă dăm zece ducați de aur. Vă rog să-i înmânați lui Mario del Tufo, iată adresa lui. Și cred că n-o să uitați să-i trimiteți printr-un mesager un exemplar din poezia lui Settimontano Squilla? Va fi grija și datoria noastră. Tobia Adami luă manuscrisul, îl răsfoi în fugă și văzu că e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
carte De adventu portentoso locustarum in Italiam, crezând că locustae ar putea însemna în latină corăbii de pirați turci, ca să nu mai menționez alte și alte probe de incultură. În plus era excomunicat de Episcopul din Mileto Marc' Antonio del Tufo în urmă cu trei ani." Informarea n-a avut nicio urmare; așa cum se anticipase, în temniță atmosfera se schimbase radical iar scrierea lui Tommaso n-a trecut nici măcar dincolo de zidurile celulei. Cardinalul a creat în oraș un climat de teroare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
găsită printre hârtiile tale: Viceregele a semnat actul eliberării tale. Domnul fie lăudat, tinere consătean. Nu pari, prea mulțumit că ieși de-aici. Sau te chinuie alte gânduri? Acum nu știu unde să mă duc, nu știu nici măcar dacă prietenul meu del Tufo mai trăiește: în ultimii ani m-au izolat ca în primii ani și am suferit, mai ales că n-am putut să comunic cu nicio ființă, dacă-i excludeam pe gardieni, înlocuiți cu adevărați zbiri. Să te trezești liber după
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
niciun amănunt, călătoria aceea era cel mai important lucru din viața lui. Pierre Gassendi l-a primit ca pe un vechi și drag prieten, ospătându-l cu o bucurie pe care Tommaso o observase doar pe fața lui Mario del Tufo. Cei doi filosofi au vorbit fără întrerupere până ce îi luară somnul în fotoliu, în fața unui foc pâlpâind mereu prin grija cameristului, ce avea grijă să pună când și când peste el ceva lemne. Tânărul acela părea a fi un demon
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un tărâm de baladă, unde vinul se bea, ca în Moldova, cu oala, și se vinde cu „burta”, unde fiecare țăran e „cumătrul lui Terente”, unde iubirile sunt aprige ca apele repezi, ibovnicii se întâlnesc pe clăi de iarbă, în tufe de scoruși, iar femeile (Netina, Tița, Bocu,Bișca și celelalte) sunt niște Kire Kiraline, făpturi de văpaie arzând până la mistuire lângă și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
și Ucraina. Curpinde 4 prolesuri: palestinicum, turcicum, transcaucazicum și bohemicum (ZAMFIRESCU N., 1965; ro.wikipedia.org/wiki/Năut). Pentru România importanță prezintă subspecia eurasiaticum, care are mai multe grupe de varietății ce se deosebesc între ele după înălțimea plantei, forma tufei, culoarea florilor, forma și mărimea semințelor. Principalele ecotipuri (proles-uri) și varietăți de năut din cadrul ssp. eurasiaticum sunt prezentate în tabelul 5 (AXINTE M., 1986; VASILICĂ C., 1986). Soiurile și populațiile de năut, cultivate în România, se deosebesc după însușirile morfologice
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
ssp. eurasiaticum sunt prezentate în tabelul 5 (AXINTE M., 1986; VASILICĂ C., 1986). Soiurile și populațiile de năut, cultivate în România, se deosebesc după însușirile morfologice, biologice și agricole. Se iau în considerare pentru 17 recunoașterea soiurilor mai ales înălțimea tufei, forma ei, culoarea florilor, culoarea și mărimea boabelor. în țara noastră în urma ameliorării năutului s-a creat de către ICCPT Fundulea soiul Cicero-1. Acesta face parte din ecotipul transcaucazicum, varietatea transcaucazico-lutescens și prezintă următoarele caractere: tulpina erectă, înaltă de 40-50 cm
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
de vin și de emoție." A scris și balade moderne în care îl reînvie pe Coșbuc, minimalizând fastul și dimensiunea pe care acesta i-o dăduse nunții." Alaiul iese din curtea bisericii/ invitații calcă în vesel tact/ din cer cresc tufe de raze cu aripi de înger". Florin Mugur scrie versuri ocazionale, cheamă legenda, într-o ipostază declarativ romantică, intelectualizată prin ingrediente livrești, culese din teatrul shakespearean, fără a dimensiona sau a crea deschideri noi simbolurilor întruchipate de personaje. În rare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ușor recognoscibile, precum pastelul solar în care se captează inefabilele universului diurn: "nor de nor se-nșiră în recifi./ peste miriști principele ploii/ pe al său bănuț bălan călare/ aleargă până-n margine de zi.// ajuns, coboară și se-ntinde/ între tufe de ciulini./ în lumina lunii ochii și-i deschide,/ largi și umezi, știind:// dimineața este astăzi/ o bucată de metal/ din micul clopot care ieri/ vestea de tihnă și mișcare" (nor de nor se-nșiră). Acest gen de descripții, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și hidos peste măsură era o ființă atît de urîtă încît nu găsesc cuvinte să o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare decît orice gloabă sau animal [o tufă de]** păr(ul) încîlcit, păroasă fruntea și ceva mai lată de două palme; urechi păroase și mari cît cele de elefant; sprîncene stufoase, fața turtită, ochi de cucuvea, nas de pisică, gură crăpată ca de lup, dinți de porc mistreț
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
prin asimilare cu lumea animalieră sau a obiectuală. Din punct de vedere lingvistic, această operație se manifestă prin comparații (sistematice în (31) și (32), dar și în (33): "țeasta mai mare decît orice gloabă sau animal" și prin metafore: "[o tufă] de păr încîlcit", "urechi păroase" etc. J. Verne recurge la asimilare atunci cînd vorbește, în Douăzeci de mii de leghe sub mări, de "pești asemănători unui ou de culoare cafenie-închisă, dungați cu alb, fără coadă: diodoni, adevărați porci spinoși de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
despre o primă abordare a faptului că descrierea este, cum am văzut, atît o activitate selectivă, cît și o activitate constructivă care depinde de descriptor și de intențiile sale atunci cînd descrie. EXERCIȚIUL B.2. Descrieți un același obiect (o tufă) din două puncte de vedere sau focalizări diferite (o pereche de îndrăgostiți și un savant botanist). Cunoștințe prealabile: descrierile expresive și reprezentative. Era duminică și afară era cald și frumos. O pereche de tineri căsătoriți se plimba prin parc și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
toate felurile, riduri în formă de labă de gîscă sau riduri mici și fine, o masă de cranii fără păr, cu forme bizare, de o nuditate obscenă, asemenea mameloanelor cu geografie sinuoasă; afară de doi sau trei privilegiați, încoronați cu niște tufe sălbatice și fragile, albe păduri ce conferă posesorilor un aer de patriarhi sau de profeți. L. Bodard, La Chasse à l'ours Soluție Textul A Tema-titlu a secvenței este "neobișnuit de îmbelșugată, strălucea". Această temă se regăsește la sfîrșitul secvenței
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că aceste categorii nu se exclud unele pe altele. (p7): Pensionarii sînt din nou percepuți la nivel global ("totul") și descriși metaforic ca făcînd parte dintr-un adevărat peisaj (cf. "muncită", "bătută de furtuni", "galerii de", "mameloane cu geografie sinuoasă", "tufe rebele", "albe păduri"). Din acest tot, apare totuși o mică categorie ce face excepție, e vorba de "doi sau trei privilegiați". Aici, mai mult, izotopiei referențiale a descrierii persoanelor în vîrstă, i se suprapune o izotopie argumentativă care, dezvăluind partea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din viața lui. Prima amintire a lui Zare (narată de către Radu, în incipitul romanului), este legată de curtea unei case de la țară (casa bunicului său, Spiridon Popescu, învățător în satul Burlești). Anamneza este declanșată de imaginea cu care începe lumea: tufele de zmeură - laitmotiv al romanului simbolizând copilăria pierdută, inocența agresată de haosul și violența anilor ’50, dezrădăcinarea și înstrăinarea oamenilor mutilați de război. În lungile discuții dintre cei doi, se reliefează teoriile fascinante ale lui Zare despre arheologia lingvistică, despre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în ultimul capitol, Z. Este Zare Popescu un personaj în „romanul“ Zmeura de câmpie? Item 3: ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale romanului studiat semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje Finalul - care readuce simbolul tufelor de zmeură înflorită la începutul lui mai - subliniază, prin titlu și prin glosarea termenului tipografic zaț, categoria metaromanului. Ilustrând pe toate palierele sale principii ale postmodernismului, Zmeura de câmpie recurge la o „inginerie textuală“ complicată, reunind formule, tehnici narative și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mare, familiară și apropiată de pe cerul nostru nefiresc de senin, veți asculta toate poveștile cu stafii și strigoi, precum și împușcăturile ce mai vuiesc răzleț între munți. Veți afla despre flăcăii noștri că-s voinici ca brazii sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile - de cicoare sau cucută. Dar pe încetul totul va prinde contur și după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ale poeziei, formulate de Ion Barbu: "Ardere imobila și neprihănit îngheț - versul"38. O adeveresc, de asemenea, cunoscutele stihuri din "Steaua imnului": "Să port - sub raze deget șters înting - / Un liniștit, un rar și tânăr mugur / Prin ger mutat, prin tufele de zinc,/ La stăncile culcate: să le bucur", sau cele din "Edict": "Din roua caratelor sună, / geros, amintit ce-ru-le"39 [s.n.]. Aparentul peisaj vesperal sugerat de expresia "modùl unei seri eventuale"40, nu evocă, așa cum pare la prima vedere, vreun
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
bicron, format din două unități de timp inegale, aparținând sistemului "aksák", specific jocului caprei și al cerbului, marchează trecerea din Anul vechi, rotund și desăvârșit, la Anul Nou, abia născut: "Printre brazii cu omăt, / Cerbul trece-ncet, încet, / Iar din tufele uscate / Lupii-apar pe neașteptate / Și pe ciută o sugrumă, / Cerbul fuge fără urmă. / Și de mare supărare / Îl apucă o boală tare. / Cade pe zăpada albă, / Cu gândul la ciuta-i dragă. Scoală, scoală, cerbule, / Nu boli, iubitule, / Scoală, scoală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
galbene, albe, roz, și mai limpezi, și mai sclipitoare decît e cazul să spunem, chiar la Paris, despre pietrele prețioase: opale, smaralde, lapislazuli, rubine, safire. Marea cu orizontul ei intens, plaja vînătă și stins ruginie, mi s-a părut, cu tufe de arbuști pe duna înaltă de cinci metri, arbuști albastru de Prusia. Acum, că am văzut marea, aici, simt că e și mai important să rămîn în Sud și simt că trebuie să accentuez și mai mult culoarea Africa nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]