3,247 matches
-
liniștit. În sfârșit, ne-am regăsit, întîlniți, alăturea. Era înaltă, rumenită în obraz, cu ochii scânteietori, cu buzele subțiri și roșii. - Ești palid. Te-ai obosit. Acum sunt mai grea decât la Vorniceni. Am crescut. Da, greutatea ei a crescut, tulburătoare. E femeie. O simțeam în braț la fiecare încordare. Toată greutatea ei... Toată femeia... Rebeliune și lașitate. La Mănăstirea Neamțului, singur. Pretextând însă, față cu Adela, o afacere, făcând, așadar, concesie fricii ca gestul să nu aibă întreg efectul pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii ei albaștri... Culoarea cerului pentru un detaliu organic!... Abandonarea extatică a unei femei cu privirile albastre... În locul licăririi ironice, aiurare!... O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semi-halucinația tulburătoare. Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari, mai metalice, mai apropiate - mai categorice: intrasem în Humulești. Badea Vasile opri la prima crâșmă ca să-și odihnească, zicea el, caii. Crâșmarul, mic, pipernicit, creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele goale în papuci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei fizice de la distanță. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respirația, de pulsația vieții ei. Fetișizarea tuturor obiectelor ei și a tot ce ține de ea: mantila ei din cuier, când intru în antret, mă înfioară; caligrafia ei are o feminitate tulburătoare în fiecare literă, și mai ales în cele care se înalță ori se coboară din linie; numele moșiei unde locuiește are ceva adânc emoționant. Sentimentul că tot ce nu este ea, sau al ei, sau cadrul ei este fad. Convingerea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
simplu mijloc pentru un scop, e servitorul elementului etern, e destinat să-l păstreze și să-l transmită din generație în generație până la stingerea soarelui.... Și atunci cum vrei să te eliberezi, nenorocitule? Cine de cine să se elibereze?... Ce tulburătoare sunt mișcările Adelei când umblă! O femeie pudică ar trebui să nu umble. Dacă ar fi logică în rezerva ei, ar trebui nici să respire! Ar trebui să se suprime. Mâine o să cocheteze ca și azi, ca și ieri, o să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oroare de materie, supraom? Dar mărturisește că te arde un fier roșu prin inimă acum, când ți-o imaginezi dormind în dezordinea pânzelor albe! E cineva, încă inexistent, care aspiră în tine la viață și vrea să aibă încîntătoarea și tulburătoarea asimetrie a zâmbetului ei. Și mărturisește că "finețea" ei, "distincția" ei, "unicitatea" ei îți sunt prețioase ca tot atâtea cauze care o fac mai intangibilă, mai inaccesibilă, așadar mai dorită; ca tot atâtea văluri pe care să le arunce de pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mătase când era fierbinte, de catifea când s-a făcut rece - o aveam acum în degete, în creier, în inimă. La senzația teribilă contribuia și relativa ei urâțire. Ofilirea ei semăna cu figura obosită de somnul neîmplinit, și atât de tulburătoare, din dimineața când am plecat la Văratic; îmi solicita compătimirea, care, ca orice stare de suflet provocată de ființa ei, se rezolvă în pasiune dureroasă; mi-o înfățișa dezarmată, mai posibil a mea. Efect izbitor al uzurii corpului ei ars
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dacă vi-i cu vești bune, discuția rămâne deschisă. Până te reântorci, mă voi documenta În continuare ce nenorociri va mai nevoită să suporte planeta noastră...!!” VIII STARE DE URGENȚĂ După o jumătate de noapte de somn zvârcolit, plin de tulburătoare vise În care era de viu amestecat cu dărâmăturile clădirilor, plin de sânge, uneori chiar bandajat În totalitate aflându-se prizonier la subsolul unei clădiri, resemnat, așteptând să moară, se trezi În zorii dimineții pipăindu-se. Realizând Întradevăr grozăvia visului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Iar soarele bătea direct În fereastră. Prin geamul striat lumina se revărsa cu luciri de miere. Un asalt de dulceață și de strălucire insuportabilă. Sammler nu voia cu adevărat să treacă prin asta. Se Înălța Împotriva lui, prea amețitor, prea tulburător. — Îmi dau seama că tu și Elya ați continuat să discutați despre acel eveniment. — Nu vrea să renunțe. E o cruzime. Atât față de el, cât și față de mine. Eu nu Îl pot opri. Ce altceva poți să faci decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai seducătoare ca niciodată, în rolul profesoarei pline de un farmec arty ușor nevrotic. Însă - cititorii sunt probabil deja familiarizați cu filmul lansat și în România în toamna acestui an - ceea ce pierde filmul sunt tocmai nuanțele psihologice ale cărții și tulburătoarea ei lipsă de finalitate. Nu, personajul lui Zoë Heller nu e o lesbiană la senectute cu comportamente de don Juan vamipirizant, care urzește planuri de seducție și ticăloșie în singurătatea casei ei mohorâte și nici, conform clișeului, nu trece mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și se-apuca să-i filmeze pe cei care coborau pe apă. Părea că-i alesese pentru filmări pe instructorii cei mai puțin experimentați. Cincisprezece din cele douăzeci de bărci se răsturnaseră. Jina a intrat în cameră la cea mai tulburătoare scenă, când una dintre bărci a ales un canal nepotrivit ca să treacă de Salmon Falls. Au intrat într-o vâltoare și-au început să se-nvârtească în ochiul de apă , fiind prinși între doi curenți opuși. Apa se revărsa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fiecare dată când Naji avea dispute cu Ahmad pe baza Qur’an-ului și a jihad-ului, soțul ei uita completamente de ea. Rareori era de acord cu fratele lui și, cu toate astea, amândoi se certau într-o manieră tulburător de asemănătoare: amândoi citau din Qur’an ca să-și argumenteze opiniile și nici unul nu-l asculta pe celălalt. Uneori, Naji ridica ochii și-atunci era surprins și cumva exasperat c-o găsea încă acolo, de parcă s-ar fi așteptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Fir-ar al dracului, a exclamat băiatul. Afară, cerul era cenușiu și murdar, iar Charlie se plimba nerăbdător. Nu mai rezist să mai aștept mult, a spus el. Era înfiorător să gândești același lucru ca un trol. Dar și mai tulburător era să urci muntele alături de Charlie, indiferent de ceea ce scrisese în bilet. Băieții au urcat în tăcere și-au auzit cel mai ciudat lucru - sunetul scrâșnit al unui disc de 45 de turații, un cântec de dragoste al Regelui. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai apoi să mă ridic iar către visele mele. Mă schimbasem cumva, nu știu dacă în bine, dar crescusem odată cu grijile care mă încercau tot mai des. Îmi mijise mustața. Sini își plimba degetele subțiri peste ea, într-o mângâiere tulburătoare, învățându-mi firele noi cum să crească și buzele mele voiau să sărute atingerea blândă care le înfiora. Oare în ce ai să te transformi măi copile? mă întrebă privindu-mă adânc până în suflet. Într-un om, i-am răspuns
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
seara. Pentru moment nu-mi venea să-mi cred urechilor. Am fost Întîmpiniat de o voce de bărbat. Da, sigur, a fost voce de bărbat. Salutul nu venise de pe buzele fetei, ci dinspre cealaltă parte a zidului despărțitor. O voce tulburătoare. Probabil musafirul despre care auzisem mai Înainte. Pe măsură ce Înaintam, În cîmpul meu vizual mi se Înfățișară: rafturi din oțel, perdele albe la ferestre, care scoteau și mai mult În evidență dezolarea din jur, flori artificiale de o varietate nedefinită, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
obosită de munca de peste zi și nu mai avea puterea sau răgazul să mă vadă cum dansam fericită. Atât de fericită! Sub lumina ochilor tăi simțisem că renasc, față de viața mizeră pe care o duceam, dar ceea ce era cu adevărat tulburător, de neînțeles, era siguranța pe care o aveai și tu, ca ne întâlniserăm cândva în altă lume, că eram născuți unul pentru altul, intuițiile noastre deveniseră certitudini. În răstimpul scurt al acelei primăveri, descoperisem uimiți, adu-ți aminte! - că semănăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de culoare incertă în penumbra iscată de flăcările șemineului era croită în deschidere până în dreptul sânilor a căror arcuire, abia ghicită, ca-n misterele vrăjitoarelor din Evul Mediu - era văzut undeva o secvență de tablou sau de film - aveau ceva tulburător pentru că realitatea lor se lăsa numai sugerată, iar jocul acela de lumini, umbre și penumbre cobora până-n somn, atât de adânc că nu știu nici acum dacă era în somnul meu sau al străbunilor, până la geneze și dincolo, în tulburătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tulburător pentru că realitatea lor se lăsa numai sugerată, iar jocul acela de lumini, umbre și penumbre cobora până-n somn, atât de adânc că nu știu nici acum dacă era în somnul meu sau al străbunilor, până la geneze și dincolo, în tulburătoarea lume dintâi. Apoi șoldurile, pulpele ei, picioarele desculțe, cel drept atârnând cu talpa goală pe blana de urs aflată peste covorul persan, moale și caldă. Și toată ființa ei tulburătoare, pe jumătate vederii, pe jumătate ascunderii. O privii lung, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
somnul meu sau al străbunilor, până la geneze și dincolo, în tulburătoarea lume dintâi. Apoi șoldurile, pulpele ei, picioarele desculțe, cel drept atârnând cu talpa goală pe blana de urs aflată peste covorul persan, moale și caldă. Și toată ființa ei tulburătoare, pe jumătate vederii, pe jumătate ascunderii. O privii lung, mă oglindii în ochii ei ca în apele Lacului Ghenizaret, pe malul căruia au călcat tălpile Mântuitorului, unde s-au rostit primele minuni ale lumii, cea dintâi dintre ele ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea înaltă, fața de o paloare neîntâlnită. - Mă gândeam: „Ecaterina Perussi”... un vânt ucigător bătea peste secol și ea îmi puse mâinile pe umeri, prefigurând o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, îmi spuse, vârstele noastre de-atunci, lumea de suflet în care ne-am reîntâlnit. Ne vom mai întâlni, curând, târziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
silueta. De altfel, în vreme ce o tot observam, s-a îndreptat de spate și i-am putut ghici sânii. Inima ei bătea mai tare, sau a mea? Mi-am plecat ochii. Într-un singur an, se maturizase, se făcuse frumoasă și tulburătoare. Când voi avea copii, ai să-i iubești? Ar fi trebuit să fiu agasat, dar am zâmbit, amintindu-mi brusc de modul în care, încă de când avea doar un an, cerea aceeași jucărie de trei ori la rând, de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a putea fi admirată de toți, în timp ce li se oferea de mâncare matroanelor care o împodobiseră. Spre sfârșitul după-amiezei, prietenii și rudele se adunaseră în fața casei lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doi polițiști dolofani care traversau strada în fugă. Și-au făcut apariția, ținându-și armele strâns. Maestrul lanțului a rămas neclintit, descriind cercuri largi cu zalele uruitoare. Polițiștii și-au coborât armele șovăitori. Erau și ei impresionați de această întâlnire tulburătoare, ei, cărora le făceau plăcere ocaziile care puteau să împartă pumni și bastoane, aplecați deasupra victimei, în timp ce numărau loviturile. Aha, făcui eu, crezând că am priceput: vor aștepta momentul când lanțul își va încheia cursa prin aer, după care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și și lui, și lui Dolores să creadă. Are fața prea palidă. Un fapt remarcabil legat de sosirea lui Vultur-în-Zbor pe insula Calf: locuitorii insulei, care n-ar fi trebuit să fie surprinși de sosirea lui, au considerat-o foarte tulburătoare, ba chiar supărătoare. La rândul său, Vultur-în-Zbor însuși, imediat ce află un anumit lucru, ajunse să-și accepte rapid sosirea ca pe ceva cu totul neremarcabil. Acel lucru era următorul: Nimeni nu ajunsese vreodată pe insula Calf din întâmplare. Muntele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au lăsat. Mulțimea creștea, țipetele ei deveneau tot mai tari, armele tot mai puternice. Ce mai eram după toate astea decât niște câini amărâți, care-și trăiseră traiul? Noaptea și călăul ne așteptau pe toți. Vocea lui căpătase un ton tulburător, ritmic, percutant. — Ne-au spânzurat, ne-au împușcat sau ne-au înjunghiat. Un ultim pahar, o ultimă țigară, un ultim râs - doar atât ne-au mai permis. Dar asta nu ne-au putut interzice: să fim prieteni. E ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
redute. Și ia aminte, calea aleasă de K a fost o redută foarte bună. Cei de aici au practicat viața dusă cu ochii-n pământ atât de mult timp, încât le-a devenit o a doua natură. De aici și tulburătoarea iluzie a realității, căreia i-ai căzut pradă, și acea aparență eterică, nepământeană. Ei locuiau aici, dar locuiau pentru preocupările lor, astfel că păreau detașați, amețiți, întregi. Priceperea le-a crescut odată cu puterea Efectului, ținând pasul cu el, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]