8,428 matches
-
pas să pierd din nou o iubire pură? Sunt oare un condamnat al vieții și trebuie să mă mulțumesc doar cu frânturi de fericire? N-am dreptul să sper la împlinire și la continuitatea ei? Acestea erau gândurile ce mă tulburau în timp ce aranjam fiecare lucru în portbagaj. O vedeam pe Miruna, că nici ea nu era în clipele cele mai grozave ale vieții și se tot uita cu regret la toate nimicurile din spațiul care ne-a oferit clipe memorabile, pentru
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
și defecte, fără supradozări intenționate. Așa după cum unii nu pot fi perfect-buni, alții nu pot fi perfect-răi, energiile yin și yang trebuie să conserve și să perpetueze echilibrul mental și spiritual, recreând armonia după acțiunea intempestivei dizarmonii. Povestea în sine tulbură și atrage prin multitudinea detaliilor, veridicitatea trăirilor eroinei fiind de necontestat, alternând de la disperare către extaz, așa după cum viața (în sine) poartă sufletul din adâncimile întristării către înălțimile fericirii. Un destin sinuos, meandric, ce poartă contrastele fiecărei zile către vărsarea
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]
-
colabora cu un atelier de făcut firme. Vizavi de aceste imense nedreptăți, iată-l pe scriitorul Viorel Savin. El nu îngroașă mai mult liniile, și așa ridicole și grotești, ale acestui desen de un dramatism extraordinar. Și, spre a nu tulbura prea mult unele eventuale suspiciozități actuale, abil, autorul Monografiei recent ieșite de sub teascurile prestigioasei edituri „Ateneul scriitorilor”, concluzionează doar astfel: „Dacă vom reuși să ne eliberăm de prejudecăți, ne vom mândri din nou cu Pictorul Enea”. Desigur, faptele vorbesc! Viorel
ELIBERAREA DE PREJUDECĂŢI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367703_a_369032]
-
ți-a dat Și tot ce ți-a dat, pe veci e luat UN GÂND DE-O MIE DE ANI (lui Mario) Mă doare în piept de buzele-ți sânge Nevoia de apă și setea-ți de dragoste Să-mi tulburi tu mintea după ce ai adus În viața-mi posacă o inimă pacoste Pleacă și du-te, dispari și tot pieri Dacă asta ți-e voia în trăi de strigoi Voi merge în amintirea-ți frumoasă Să întâmpin cu dor al
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din a cerului splendoare, locuit de Cel divin, Trandafiri albi de zăpadă, ninge ochi aquamarin. Se aude cum respiră-n taină stelei veșnicia, Renii tulbură omătul, viscolindu-mi nostalgia. În lumina născătoare de un alb imaculat, Îmbrăcată în turquaz de un fluture-mpărat, Mă visez copil în casa decorată cu icoane, Pe-un covor de turtă dulce, lângă bradul cu saloane. Țurțuri colorați de luna
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
în veci acest veac ocrotitor PSALMUL 75 Iubit este în Iudeea Dumnezeu În Israel e mare numele Lui Acolo a frânt tăria arcului Arma și sabia zdrobite mereu Din munții cei veșnici ne luminează Pe cei curați credința îi animă Tulburatu-s-au cei răi la inimă Dormitu-au somnul până-n amiază Din cer auzim a Ta judecată Pământul s-a temut și s-a liniștit Pe glob cei blânzi pretutindeni Te cată Și gândul omului Te va lăuda În amintirea
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
cu lacrimi vom uda PSALMUL 76 Cu glasul meu către Domnul am strigat În ziua de necaz gândul tânguie Sufletul meu n-a vrut sa se mângâie Și duhul meu însetat s-a intrigat Ochii au luat-o înainte treji Tulburatu-m-am și n-am grăit nimic În anii cei veșnici gândirea-i amic Se frământă duhul meu printre viteji Oare Doamne în veci mă va lepăda Și nu va mai binevoi în mine Câmpia plânge când vine zăpada Calea
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
au adus aminte de noi. Lacrimile, chiar dacă nu se materializează prin umezirea ochilor, ele se preling prin venele care duc către inimă lichidul vâscos al existenței. O colosală ironie, același lichid rozariu ține în viață și pe cel care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este un dor tăcut ce urcă și coboară în matricea celestă a invizibilului
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
al existenței, a fi, iar celălalt al realității drumului fără de întoarcere, a nu mai fi. M-am ridicat anevoios din patul nostru, care atâția ani mi-a tot odihnit trupul de nevoi și sufletul zbătut în adâncimi de cuget și ... tulburat am fost de semeni când inima mea le ura de fiecare dată bun venit iar unii m-au respins, când nevoia mă trimitea să le cer ajutorul sperat și suspinam, tăcând, zâmbind amarnic și sperând. E noapte, mamă și mi-
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
cu flori albe, a căror fructe negre sunt atât de mult prețuite de ciubotari. Ca să plângă, spărgeau cepe. Din ochii lor cădeau lacrimi peste omulețul făcut din lut galben, care, după trei zile, trebuia dezgropat și aruncat în gârlă să tulbure apele și norii, așa cum se întâmpla înainte să plouă. Caii horcăiau de căldură. Ana privea gânditoare casele care i se aliniau prin fața ochilor. Voalul care îi acoperea fața o ferea de privirile curioase ale trecătorilor, ascunzâdu-i durerea. Pe lângă trăsura ei
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
sunt ele celor ce-au sporit în ostenelile virtuților și s-au ridicat deasupra simțurilor și au ajuns la vederi cerești. Căci îi întrerup de la îndeletnicirea cu cele dumnezeiești, le îngroașă prin dureri și greutăți partea înțelegătoare a sufletului, o tulbură cu norul descurajării și usucă lacrimile umilinței cu seceta durerilor”42. Gradul de încercare este proporțional cu patimile noastre sau cu treapta de- săvârșirii noastre duhovnicești. În general, există o simetrie între acestea. Cel mai greu încercați sunt cei mai
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
lupta pentru virtute și durerea simțurilor, percepută ca o suferință trupească, există o legătură intrinsecă. Lupta pentru virtute înseamnă strâmtorarea trupului, înfrânarea lui, strunirea acestuia, după cum lipsa virtuților înseamnă dezechilibrul trupului. Mersul pe cărarea virtuților, spune Sfântul Isaac Sirul, este tulburat de mâhnire pentru trup, boli și dureri 72. Atunci când, însă, sufletul ajunge să le dobândească pe acestea, durerea trupului, oricât de mare ar fi, nu mai are puterea asupra bucuriei și fericirii sufletului, procurate de roadele virtuților. Gândindu-ne la
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
necazurile și durerile noastre să se înmulțească și să se amplifice. Ava Dorotei arată că purtarea cu răbdare, smerenie și nădejde a încercărilor îl ajută pe cel încercat să treacă prin ele nevătămat. Iar dacă acesta se necăjește și se tulbură, se chinuie pe sine însuși și se vatămă, îgreunându-și suferința. Mai mult chiar. Potrivit Sfântului Isaac Sirul „toate greutățile și necazurile ce nu sunt răbdate, au în ele un chin îndoit. Căci răbdarea micșorează apăsarea lor”78. În toate pătimirile
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
spună să vândă totul săracilor, să se pocăiască și să ducă o viață simplă. Trimisul însă nu-i spusese că ar fi avut vre-un stăpân ci venise ca și cum el era cel care aducea darurile. Irod se întristă și se tulbură atât de tare încât luă hotărârea s-o termine cu vizitele la apa Iordanului simțind că dacă se mai ducea acolo chiar ar fi făcut ceea ce Ioan îi spusese să facă. Nu-și putea imagina ca el, Irod Antipa trebuia
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
să ne fie alături. Din sfatul țării vor pieri toți leșii pe care i-ai considerat ca adevărați sfetnici. Uite cum te-au adus! Ai atras ura sultanului și moartea boierilor! - Eu n-am ucis pe nimeni, vornice, răspunse puțin tulburat de cuvintele boierului Bucioc, Vodă Alexandru. - Nu tu. Dar polonii pe care i-ai avut în slujbă au ucis pe toți aceia ce s-au împotrivit dorinței lor. Și i-ai lăsat. N-ai vrut să crezi că vor Moldova
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om, apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie cu balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se depărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete de disperare. Nu știa ce să facă, să-și vadă de drum sau să se întoarcă la casa rămasă în urma, să vadă ce se
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
baltă. În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe locul meu. Pe lac era liniște deplină, nimic nu tulbura luciul apei. Așa cum am mai scris, lacul este amplasat între două maluri înalte de peste douăzeci de metri pe verticală. Pe partea unde m-am așezat eu și majoritatea pescarilor, era mal de carieră de calcar, iar celălalt mal era împădurit
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele pe care le văzusem cu Miruna când am fost aici. Erau în aceeași formație, cu bobocii care înotau nepăsători, sub supravegherea părinților. Câte un cormoran
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
O inimă pustie Și un fuior de gânduri O dragoste sublimă Și doar...câteva rânduri O lacrimă pe frunze De portocali târzii Nisip pe mal de mare Și scoici în cochilii Un pescăruș ce țipă Sărutul dând spre astre Îmi tulbură tăcerea Singuratății-albastre Coline cu măslini Și stânci, și Afrodite Situri de-antice veacuri Destine ne’mplinite Dorinți-statui de ceară Și zeități sihastre Ce-mi cântă simfonia Singurătății-albastre Versul ce curge-agale Din mine ca un râu Și vântul în rafale Pribeag
SINGURĂTĂŢI ALBASTRE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367185_a_368514]
-
-se din” profan”, ca un chemător , întrebător , doritor și rugător la tot ce-i este de folos sufletului. Nicolae Băciuț, ne mărturisește cu toată căldura inimii, despre toată bunătatea și toată dragostea pe care i-a însuflat-o această călătorie pelerină, tulburându-i ființa și dinlăuntrul inimii, prin a tinde și mai mult către Dumnezeu. Dumnezeu , care niciodată nu ne scapă din ochi, care ne dă iubirea și bunăvoința Sa, mai mult; când noi , cei păcătoși și pieritori, cugetăm cu toată inima
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
Prietenii mei, atâta vă mai cer, Din Cartea Sfântă să luați aminte, Iisus S-a Înălțat atunci la Cer! El ne-a lăsat Aici cu „Pace vouă!” Pe Muntele Măslinilor târziu, Avea-n privirea Lui atâta rouă- „ Să nu vă tulburați!” Sunt Eu, Cel Viu, Cel umblător prin lumea de păcate Și trupul Lui învăluit de nor, Cu toate așteptările-mpăcate S-a Înălțat din văzul tuturor! Eu știu că n-aveți Timp să îmi citiți Poemul meu în care încă sunt
ÎNĂLŢAREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367197_a_368526]
-
minunată este această sintagmă și cât de profundă! O știam și-o repetam mereu când mă trezeam devreme în diminețile senine, așteptând tăcută răsăritul soarelui sau în serile târzii când umbrele nopții băteau la poarta sufletului, încercând subtil să-i tulbure liniștea; dar parcă niciodată nu i-am deslușit atât de bine tainele ca și atunci când l-am auzit pe Eric Pearl, rostind-o: eram la World Trade Center București, unde participam la lucrările unui seminar pe tema terapiilor alternative, la
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
tufe galbene-nflorite și iriși pastelați, sau cearcăne de flori deja trecute, privesc de pe această bancă, nestăpânita apă, urmându-și drumul pe lânga malurile înverzite, sau pe lângă unele dumbrăvi pierdute în nimunate aventuri, martori fiind doar norii misterioși și păsările tulburate de îndrăgostiții coborâți în iarbă. După câteva ceasuri bune de nevorbire, stând în preajma mesteacănului meu drag, asemenea unei curtezane, mă ridic trăgând în piept, parfumul scoarței lui și plec gândind de voi vedea curând, ochii iubitului meu, ochii lui mari
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
mănat doar de noua lui descoperire a iubirii pe care o căutase de atâția ani, înainta și mai mult. Deja aproape toți ochii îl descoperiră. Unii îl priveau cu milă, alții cu dispreț, alții cu teamă, gândind că venise să tulbure.” Cine să înțeleagă de ce oamenii au numai dispreț față de cei ce mai încercați de viață? Tragedia lui Vlad este perfectă. Zbaterile lui se finalizează în moarte. Aparent, o înfrângere. Doar aparent, pentru că din această tragedie se naște triumful. Vlad înțelege
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]