3,788 matches
-
atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp, Rusoaica - și râde clopoțește. - Bărbat la tine -iesti?, prinde curaj Moș Iacob. Iesti la tine bărbat, bre, soț? - Om!, Îl ajută Mătușa Domnica, arătându-și verigheta și ea.Om la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i arăți, zice mama, Între timp Întoarsă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcut spălături stomacale. —Vai, Doamne! Alison și-a pus o mână peste gură, în vreme ce ochii îi ieșiseră din orbite din cauza șocului. — Acum e bine? Da, e nevătămat. Mă rog, cu excepția demnității rănite probabil. Dar, având în vedere relația noastră destul de tulbure, chestia cea mai interesantă e că le-a zis celor de la spital să mă sune pe mine. Probabil fiindcă murea de frică să nu cumva să afle ai lui. Fiona a ridicat un deget. —Te-ai prins. Totuși, asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă fără poftă, însoțit de mici sorbituri dintr-o apă călduță, tulbure și puțin sărată, cu care încă nu reușise să se obișnuiască și care tot îi mai producea diaree, în ciuda anilor scurși. Apoi, când soarele căzu vertical, ca firul de plumb, atât de extenuant încât nici muștele nu mai zburau, străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl readuceau la realitate, și nici măcar în ceasurile târzii ale nopții nu reușea să cadă într-un scurt somn care să-i permită să-și redobândească forțele sau să se întoarcă în minte la ai săi. în sfârșit, în zorii tulburi ai celei de-a treia zile, când un vânt insistent și lipicios, ce-ți sufla în față nori de praf cenușiu și înăbușitor, te împiedica să distingi conturul obiectelor mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
familia ei de prietene, că ce idiot și ce șarpe ai putut să-ncălzești la sân, Mirelo, iar ei i se rupe sufletul de milă, ca să vezi... Mila aia care băltea în ea ce ar fi putut să însemne? Ceva tulbure, nămolos, o scursură a urii și a dorinței de răzbunare... Nu că l-ar fi așteptat să se întoarcă și să se împace iarăși cu el și s-o ia de la capăt. De data asta, nu, în nici un caz... Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Khayyam o Înconjoară cu un braț tandru. Suspină: — Dacă am avea măcar răgazul de a ne lămuri, știu că această dihonie prostească ar fi izgonită, dar timpul ne hărțuiește, ne silește să ne punem la mezat viitorul pe aceste clipe tulburi. La rândul său, simte pe față fuga unei lacrimi. Ar dori s-o ascundă, dar Djahane Îl Îmbrățișează aprig, și-a lipit chipul de al lui. Poți să-mi ascunzi scrierile, nu lacrimile tale. Vreau să le văd, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
victorie Însemnată. Obiectivul Îi era limpede: să păstreze o insuliță În care ultimii devotați ai Constituției să se poată aduna, apăra, dar, Îndeosebi, să poată reflecta Împreună asupra acțiunilor lor din viitor. Dacă ni s-ar fi spus, În acea tulbure zi de iunie, că, doar cu cele câteva străduțe Întortocheate din bazarul din Tabriz, câteva zeci de puști Lebel și singurul nostru tun de Bange, aveam să redăm Întregii Persii libertatea furată, cine-ar fi crezut-o? Și, totuși, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
încetat să mă frec de Lea și ea a fost surprinsă, dar nu era cu putință să-i povestesc că totul se dusese în pantaloni. Când a închis ușa în urma mea, m-am simțit ca după examen, ușurat și puțin tulbure. Acasă l-am rugat pe tata să-mi dreagă fermoarul. În ziua aceea descoperisem că picioarele, brațele și burta unei femei nu sunt cu nimic mai prejos decât sânii. În zilele următoare am fost foarte neliniștit și am căutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și ei vorbesc de schimbarea regimului, Eu nu m-aș Îngrijora, sire, nu fac decât să profite de situație ca să răspândească ceea ce ei numesc propunerile lor de guvern, În fond nu sunt mai mult decât niște sărmani pescari În ape tulburi, A se adăuga, cu o lamentabilă lipsă de patriotism, Așa este, sire, republicanii au niște idei despre patrie pe care numai ei sunt În stare să le Înțeleagă, dacă Într-adevăr le Înțeleg, Ideile pe care le au nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mine, cum arăta locul acesta atunci? Iar el zice, cam ca acum, nu s-a schimbat foarte mult, doar chiparoșii aceia nu erau, în locul lor erau pini și stejari, și roșcovi, iar eu privesc în jurul meu, deci asta vedeau ochii tulburi ai părinților acelei fetițe, după ce cutreieraseră zile în șir cărând trupul ei micuț, scuturându-l din când în când prin gropile de pe cărare, făcând să pară că în nările ei ar mai respira o gură de viață, o fetiță antică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ce-a lăsat în urma lui? O librărie amărâtă pe o stradă de cartier și două fiice din care, cel puțin una, era cam stranie. Ce fel de viață era asta? mă întrebam eu. Oare ce se afla în creierii aceia tulburi, așa cum zăcea în pat, cu capul bandajat și cu privirile ațintite pe mine? Tot gândindu-mă la tatăl lui Midori, m-a cuprins un sentiment de tristețe cumplită și m-am dus după rufele de pe terasă înainte de a se usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și fata roz... Evoluau cu mișcări de Înot grațioase, ca și cum ar fi fost În elementul lor. Era greu de stabilit dacă era vorba de niște modele din plastic, din ceară sau de făpturi vii, asta și pentru că lichidul, fiind ușor tulbure, nu lăsa să se vadă dacă slaba suflare ce-i anima era efect optic sau realitate. „Parcă cresc de la o zi la alta”, zise Agliè. În fiece dimineață vasele sunt Îngropate Într-o grămadă de bălegar proaspăt de cal, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doar n-or fi din lemn, Doamne ferește!) și în care plutesc, în iahnii râncede și în sosuri dubioase, bucăți macerate de carne de vacă sau de porc, în mozaic cu resturi de oase, de măruntaie și cu rotocoale de grăsime tulbure. Vasele canope, cum îi plăcea Poetului să spună! Băi, șerife, nu că sunt eu curios, dar... Păhărelele astea au fost spălate vreodată? Măcar în bășcălie? vrea să afle Nae. Bineînțeles că da! Chiar acuși...! îi răspunde Vierme afectat, în timp ce se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Într-un timp tulbure, care se încăpățânează să refuze valoarea suntem, majoritatea dintre noi, întristați și mâhniți. Doar apropierea unor sărbători, precum Sfintele Paste și Crăciunul “învrăjbește” voințe pentru a reconstrui demnitatea umană. Atât cât se mai poate. Dumnezeu ne măsoară cu El. Zâmbește
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
o modă trecătoare, dar poate să fie și o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e proletar ca și noi? ― Ba ce mai proletar, domnule Mișu! făcu Titu și mai în glumă, și mai în serios. Atât de proletar că deocamdată tai frunze câinilor cu speranța că voi găsi cândva de lucru! După o tăcere tulbure, Mișu urmă cu un glas mai potolit: ― Măcar dreptul de-a ne tângui între noi să ni-l păstrăm, că altfel... Ce zici, frate Petre? Întrebarea o puse militarului care, în colțul cel mai întunecos, pe marginea patului de scânduri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Uite cum mă găsești!... Lucram, voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie, înfășurată în haina de iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată pe cap, fata parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
refuz pe tine? Te pomenești că-mi aduci un reportaj interesant și pentru Drapelul. Ar fi senzațional. Adică, pardon... E vorba de Argeș... Pe acolo deocamdată pare să fie liniște. Totuși nu strică prudența nicăiri la țară în zilele astea tulburi. Așa că ia seama, puiule, să nu puie mâna pe tine țăranii! ― Ei, parcă eu sunt moșier! râse Titu. ― Nu râde, amice! făcu secretarul. Crezi că bieții ovrei care pătimesc acuma sunt boieri? 5 ― Eu îmi fac datoria să te avertizez
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină. Sub bolta mohorâtă, pământul negru se zgribulea pătat cu dese ochiuri de apă tulbure, iar prin sate țăranii, ca duminica, mai pe la cârciumă, mai pe la câte o casă, se sfătuiau ca și altă dată. Lui Grigore însă i se părea că în ochii lor lucește ceva deosebit și că toată înfățișarea lor ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mânios. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cât se apropia, dominând toate glasurile și toate zgomotele satului. Oamenii, rânduiți ca niște străjeri vechi pe amândouă părțile drumului, priveau cu ochi tulburi și cu fețe întunecate goana automobilului. Numai Cârciumarul Busuioc, din pragul lui, scoase căciula cu plecăciunea obișnuită. O mână delicată îi răspunse din mașină cu o fluturare amicală. În acest moment, parcă nu s-ar mai fi putut stăpâni, Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să sfârșească... Pe la ora cinci apoi auziră gălăgie în curte. Era prefectul Boerescu, care, plecat din Amara, vorbise și aici, în Lespezi, țăranilor și acuma venea să facă o scurtă vizită Nadinei, s-o felicite că tocmai în zilele acestea tulburi a coborât în mijlocul sătenilor, dând pildă de curaj și virtute și altor proprietari... Platamonu, asistând la întrunire împreună cu fiul său, a crezut de bine să amintească prefectului că Nadina se află la conac. Boerescu, zorit cum era să ajungă la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
același om a venit s-o omoare. În aceeași vreme îi auzea întrebarea răcnită și îi vedea ochii. Observă în clipa următoare că i se îneacă glasul și în privirea lui o strălucire nouă în locul încruntării. Strălucirea aceasta lacomă și tulbure a remarcat-o de atâtea ori în ochii mai tuturor bărbaților și totdeauna a măgulit-o, socotind-o ca dovada cea mai sigură a pasiunilor ce le deșteaptă frumusețea ei. Privirea țăranului o ardea ca o flacără. O simțea cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefect!... dacă continuăm așa, riscăm să fim atacați, domnule prefect!... Bandiții își închipuiesc că ni-e frică de ei, domnule prefect! De la locotenentul plutonului trimis spre Gliganu a primit un raport că trebuie să rămâie pe loc, situația fiind prea tulbure. În același timp li s-a atras atenția asupra unui nour de fum din direcția Bîrlogu. Drept răspuns la vorbele bune și laudele de adineaori, la reformele și înlesnirile din manifestul guvernului, ticăloșii au incendiat conacul îndată ce trupele au părăsit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tăcerea aceasta goală, glasul lui Petre cădea ca o ploaie fierbinte, asmuțitoare. Din toate piepturile izbucni deodată un urlet care parcă aprinsese văzduhul mai violent ca salva de gloanțe de adineaori. Pe urmă glasurile se vălmășiră iar într-o larmă tulbure și cleioasă ca o băltoacă răscolită de grindină. ― Domnule maior! strigă prefectul Baloleanu cu pălăria pe ceafă, cu fața pământie. Ne asaltează țăranii, domnule!... Nu vezi?... Domnule procuror!... I se părea că mulțimea smintită își ia vânt să se năpustească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]