6,704 matches
-
sută la sută. — Ba-i tare isteț, protestă omul. E și credincios. Ș-a-nălțat o cruce chiar la el în birou. — Cum? — Spune: „Voi, oameni buni, ați fi mai fericiți în Evu’ Mediu. Voi ar trebui să faceți rost de un tun și săgeți, s-aruncați o bomb-atomică peste locul ăsta“. Omul râse din nou. Oricum n-avem nimic mai bun de făcut acolo la fabrică. Ne place s-ascultăm ce spune când își fâlfâie mustața aia groasă. Are să ne conducă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
asta, spuse Zoia printre dinți, ca și cum ar rosti un blestem. Nu va spune nimănui. Cuvintele aveau intonația plină de pasiune și irațională a unui cântec liturgic, ridicându-se până la un adagiu final: Nu va spune numănui.' Capitolul șaisprezece Scrisoarea parfumată Tunul Fortăreței Sfinții Petru și Pavel anunță miezul zilei cu o bubuitură fără greș. Ca și cum ar fugi de impactul loviturii distante, Porfiri își iuți pașii în timp ce deschidea ușa clădirii de pe Aleea Stoliarni, tremurând de frig. Departamentul de Poliție al Districtului Haymarket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ar fi În public. Diavolul Îi simte sfidarea și se Înfurie. Poate că acum este momentul pentru focul ăla de start, Wakefield. O să-l facă să se audă tare de tot, foarte clar, să nu existe nici o Îndoială. Pune un tun mic pe fereastra cabinei proiecționistului. Ce tip de proiectil să folosească? Un măr exploziv plin cu cuie? O ploaie de portofele și de chei? O ghiulea care să Închidă conținutul comprimat al apartamentului lui Wakefield? Dar Își vine În fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
afumat, șuncă și suficiente conserve cît să hrănesc Troia timp de cinci sute de ani. Pe aici - și arată către un alt coridor - e comoara lui Ali Baba. Am aici tot, mai puțin blocurile de marmură de pe Parthenon. Plus niște tunuri și grenade acustice. În partea asta sînt apartamente pregătite pentru cincizeci de oaspeți frumoși care vor să-și petreacă eternitatea În confort. Fie și numai băile te fac să vrei să rămîi aici pe vecie. — Dar al patrulea drum? Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tu ești de-al nostru?“. Ați fost la spital? Da. Șase luni, a zis că sunt nebun, d-aia am făcut fapta, că sunt nebun. Și m-a dus de două ori la Mina Minovici și m-a găsit sănătos tun. De ce nu v-ați dat nebun? Cu ăia nu merge, nu e așa. Mai cu un medic, s-ar prosti, dar pe ăia nu-i poți... De ce? E oameni cu carte! Mai mă-nvăța unu’... M-a-ntrebat: „Câte picioare are scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu mulți bani, dar aveau valoare. Dacă erau trei sute, patru sute de mărci era valoare, deci puteai și să trimiți acasă și puteai și să stai acolo, să trăiești. Fiecare lucra pe cont propriu, așa era. Ziceam că trebuie dat un tun tare, deci. Prima oară am ales să mă duc în Legiunea franceză, în Legiunea străină, și, tot aicea, un tovararăș de cartier: „Hai, nu te duce!“. Probabil, el nu se simțea în stare sau, probabil, nu știu. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai avansată principiile și tendințele vremurilor actuale este acela al lui Meyerhold”. Contimporanul semnalează însă, oarecum ironic, și alte „evenimente artistice” din URSS: „la Moscova a fost executată o simfonie futuristă, cu ocazia aniversării revoluției, de către o orchestră compusă din tunuri, puști, sirene de vapor, fluiere de locomotivă și tot felul de sgomote din viața modernă” (nr. 59). În numărul 65 (15 martie 1926) al revistei, este recenzată traducerea franceză a volumului de „memorii” Voyage sentimental a lui Victor Șklovsky, reprezentant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acum e absolut sănătos. Am fost asigurați că se va juca forbal și rugby cu ceilalți copii, iar leziunile cerebrale sau de orice altă natură sînt complet excluse. După cum spunea medical nostru de familie de la Londra, Tom e iarăși sănătos tun. La naiba, poate chiar o să-i priască bucățelele de metal din picior. Cu toate astea, nu se poate susține același lucru și despre mine și Dan. De cîte ori mă uit la el, mi-l amintesc așa cum era În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oameni, da. Am băut până la fund paharul. Chiar dacă-mi vei spune din nou că am fost prudent cu viața mea... ― Știai, Galilei, că Ignațiu de Loyola a râvnit întîi gloria militară? A fost rănit la picior de o schijă de tun. Și, în loc să fie cavaler castilian, a devenit cavaler al lui Christos. Era unica armată în care se putea înrola chiar și șchiop. ― Și ce demonstrează asta? ― Că pentru unii, realmente, pământul nu se învîrtește. XXIX ― Aseară, umblam prin pădure, era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori, ologi, orbi, Roma pare Calcutta, Înainte nu era așa, ar trebui să-i arunce pe toți În mare, să-i scufunde cu tunurile. — De ce nu te Împaci cu el? se hazardă Valentina, și pentru o clipă speră că totul putea să se Îndrepte. De ce nu-i mai dai o șansă? Emma recunoscu cuvintele lui Antonio și tăcu pierdută. CIPRO. MUZEUL VATICANULUI. Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
M-am născut sub cămășile negre, spunea, și vreau să mor când președinte al consiliului va fi un comunist. Aproape c-a reușit, aproape. A murit cu o săptămână Înainte ca D’Alema să fi depus jurământul. Era sănătos, sănătos tun. Întotdeauna a fost norocos, tatăl meu. Și din nou se lăsă tăcerea. Sasha spuse că Începuse să scrie despre problemele sociale pentru un jurnal venețian, dar dăduse concurs pentru ocuparea postului În Învățământ ca să facă pe placul părinților, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt ca altădată. — Maja, dacă vrei, interveni serviabilă mama lui Lorenzo, pot să-ți recomand o Îngrijitoare din Eritreea, excepțională, a rămas fără loc de muncă, fiindcă bătrâna ei a murit pe neașteptate, infarct, imaginează-ți ce ghinion, era sănătoasă tun, e de Încredere, e sora Îngrijitoarei mele... — Din Eritreea? Întrebă Maja neîncrezătoare. Înțelege italiana? Eu și Elio vrem personal care să vorbească bine limba, deja o avem pe Sidonie, care Îi vorbește Camillei În franceză, și dacă nici femeia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știau cum să-l abordeze În primul an al despărțirii, care intra În viața lor ca o tornadă: Îi ducea la Zoo și pe tiribombele din Luna Park, la Pincio și la teatrul de păpuși, la Gianicolo pentru salvele de tun de la amiază, la Romanina, la raionul Toys’r’us, ca să-și aleagă jucăriile - vă cumpăr tot ce vreți, tot - și plătea și stătea tot timpul mut până În clipa În care se aprindea dintr-o dată și Începea să vomite injurii teribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul autobuzului și al lor. Cei din stația Emisferei îl zăresc de departe: strada e largă, pustie, dreaptă, dar farurile rotunde par că se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
moarte. Personal nu consider de succes oamenii care lucrează în aceste domenii. Când războiul a început să se apropie de sfârșit, Heinz și cu mine n-am mai putut să bem în cazemata noastră. În ea s-a instalat un tun de calibru 88 și au fost trimiși niște soldați în jur de cincisprezece-șaisprezece ani. Asta, da, poveste de succes pentru răposata soție a lui Heinz - niște băieți atât de tineri îmbrăcați în uniforme de adevărați bărbați și cu o capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe punctul de-a fi spulberată. Într-un desiș din prim-plan se afla o mică ceată veselă de confrați ai lui Robin Hood cu căști de oțel, ingineri a căror ultimă șotie era să mineze drumul și cu un tun anti-tanc și o mitralieră ușoară să traducă în fapt iminenta distracție. Erau așa de fericiți! Cum am ajuns la Wiesbaden? Am fost luat dintr-un mic lagăr pentru prizonierii de război al Armatei a Treia aflat lângă Ohrdruf, pe data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
niște prieteni cu care pozez pentru o fotografie. Nu mai mișca nimeni. Oamenii nu știau ce să facă, să se suie după ea, să tragă... Pisica a profitat de nehotărârea lor și, deodată, a făcut un salt chiar în gura tunului de pe tanc. Atunci parcă am luat-o razna toți. Eu și soldații ne-am repezit turbați la ofițer și i-am strigat să tragă o salvă. Ofițerul a îndrugat ceva și a dispărut în turelă. Ne-am dat cu toții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mulțumesc de apă. - Cu plăcere. - Aș vrea doar să vă urez sejur plăcut și să aveți grijă de reumatismul lui ăsta mic. Tata m-a ciufulit și pe urmă m-a apucat de ceafă. - Ăsta? N-are nimic, e sănătos tun. Așa, ți-ai luat fâș, bine. - Dacă nu-i spuneam eu..., spuse maică-mea. - Mi-e cald, am zis. - Lasă că mergem imediat sus. - Duceți-vă, duceți-vă, ne-a îndemnat Platon, am destulă apă, duceți-vă. - Bine. Mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scaunul de lângă soția lui. A privit iute împrejur. Imaginea atâtor femei gravide îi dădea o stare de nervozitate. Burțile femeilor păreau umflate peste limita maximă admisă. Parcă stăteau să explodeze din secundă-n secundă. Hugo și-a imaginat explozia unui tun uriaș: o salvă de douăzeci și unu. Lotti a zâmbit. Mă bucut să vă văd pe toți aici, astăseară. Sper că aceste ore vă vor fi de ajutor, nu doar pentru informațiile despre copil și naștere, dar și ca să vă faceți prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Titi. Acesta deveni mire și, ca să nu deștepte bănuieli, fu adus de întreaga lui familie, nu fără râsete, până în poarta casei. (Sohațchi privi chiar în casă, pe fereastră.) Titi, puțin amețit, spuse că a petrecut cu niște prieteni, și dormi tun prima lui noapte de soț. Nevasta și restul nuntașilor chefuiră fără mire și făcură glume pe care Titi nu le află niciodată. Socoteala adevărată a acestei farse nu putu fi lămurită bine. E posibil ca Ana să fi făcut înainte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
continuă doctorul, eu cred că domnul Simion arediabet, desigur un început de diabet. Rămâne de văzut ce fel de tip de diabet, dacă e unul pancreatic, sau numai unul renal. - Te-nșeli, protestă Simion, nu sunt bolnav deloc. Sunt sănătos tun. Cine se apropie de mine se molipsește de sănătate. Nu e așa, Despino? se adresă el Aurichii. - Vezi dumneata, încercă să demonstreze răbdător medicul, pentru care erorile de nume ale lui Simion erau nule și neavenite, fiindcă nu cunoștea onomastica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întîmplă la arteriosclerotici. Nu mi se pare grav. - Uite,-ți jur pe amintirea mamei mele, zise Stănică,reintrat în casă, că mi-a spus doctorul că n-ai nimic. Doctor excelent, face minuni! - Când îți spun eu că sunt sănătos tun! Dați-mi să mănânc. - Asta nu, protestă Aglae, ai auzit că trebuie sa ții dietă! - Dobitoc! rânji Simion și începu să se plimbe mai repedeprin odaie. - Dați-i, domnule, să mănânce, încurajă Stănică, convinscă asta ar putea agrava starea socrului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de persecutarea lui Dumnezeu în lume și alte de acestea, însă nu ducea niciodată divagația până acolo, încît să fie prins în delirare. Convorbirea obișnuită era normală, și toate actele vieții îndeplinite cu o relativă regularitate. Mânca vârtos și dormea tun. Felix își puse în cap să-l descoase, din interes psihologic. Simion fu încîntat de convorbire. -De ce te vaieți mereu, întrebă el, cine te supără? - N-ai văzut, scurtează hainele, bat lucrurile Domnului.Cînd le bate pe ele, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Dostoievski, care în abjecțiune mai au o licărire de conștiință morală. Atunci i s-ar fi sacrificat invers decât Otiliei, salvînd-o, ridicînd-o până la el, vindecînd-o trupește și sufletește. Așa, Georgeta îl irita puțin. Era încîntătoare de frumusețe și sănătoasă tun, imorală, dar cu luciditate, cu principii burgheze și bun-simț. Nu numai că n-avea nevoie de salvatori, dar îl privea pe Felix matern, îngrijorîndu-se de studiile și reputația lui, acordîndu-i favoruri din caritate. Raportul acesta era insuportabil, cu atât mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnul Robin, dacă ar fi trăit. Și într-un fel - Doamne! - chiar trăia, da, adică era prezent, babele nu mințiseră. Era chiar un concert la care urmau să ia parte cu toții. În vreme ce el își chițcăia pedalele acustice și-și regla tunurile de fum, cele două doamne tăiară sufrageria, împingînd la un soi de car alegoric, o imensă fotografie înrămată de-a lui Robin, jumătate pe jumătate de metru, fotografie pe care o urcară pe masă, proptind-o cu o prăjină. Deci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]