2,430 matches
-
care a fost autorul principal al morții lui Ștefan, «pustia Biserica, intrând prin case, târând bărbați și femei și aruncându-i în închisoare» (Fap 8,1-3). Însă, Sinagoga nu va putea să reziste puterii rugăciunii martirului, care invoca iertarea pentru ucigașii săi. Peste numai câteva zile a urmat Saul, chiar Saul, cel mai feroce exponent al Sinagogii persecutoare, care va fi transformat de harul lui Dumnezeu în Apostolul neamurilor. E imposibil să-l învingi pe Domnul. Sângele martirului a rodit la
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Curtea cu jurați. Un oarecare Logositopolu și-a ucis mama, tăind-o în bucăți cu cuțitul. În fața juraților, asasinul a avut un fel original de a se apăra, el a invocat înrâurirea eredității, spunând că scoboară dintr un neam de ucigași: tatăl său și-a omorât soția, un frate al său și-a omorât soția și copiii. Dar jurații l-au osândit și a primit pedeapsa muncii silnice pe viață. Plecând Brătianu la Congresul din Berlin, C.A. Rosetti este numit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
n-ar fi Întrebat de ce... Viața prostimii n-are nici un preț, dar tu n-ai de unde să știi asta. Oricum, moartea Domniei Tale trebuia să semene cu o Întâmplare nefericită a cărei vină o poartă acest dobitoc cuminte și nevinovat. Ucigașul, cine o fi el, cunoaște obiceiurile Bizanțului. Stăpână, caută-l printre cavalerii cruciați care s-au Întors de acolo și păzește-te. E un om primejdios și, dacă a Încercat o dată, va mai Încerca. Ți-a cumpărat slugile și știe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tor... Așa cum de dimineață calul domniței urma să poarte vina morții ei. Deci cel pe care-l așteptau era o persoană Însemnată, pe care Eglord voia s-o ucidă fără a putea fi bănuit. O a doua crimă În care ucigașii să nu fie descoperiți... Simeon se Înfioră. Asta era soarta lui! Nu numai că-l vor omorî, dar se vor și sluji de leșul lui. Îl vor azvârli la locul fărădelegii, astfel ca bănuiala să cadă asupra lui: un necunoscut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părea nălucirea unui creier bolnav. „și, Într-adevăr, tot ce-aș spune ar părea nălu cirea unei minți rătăcite. și cine era cel În primejdie?“ Nu, va rămâne pe loc. Va rămâne pe loc și va merge mai departe Împreună cu ucigașii. „Dacă e așa cum cred eu, nu mă vor ucide decât la locul crimei, odată cu cel pe care-l pândesc. Totul va trebui să arate ca și cum el m-a rănit pe mine și eu pe el... Treabă curată, cel mai iscusit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu băgare de seamă și stați În ascunzișuri până ce vă dau un semn. Trecură câteva clipe și tropotele se auziră din ce În ce mai aproape. Curând, după cotitură apărură două mogâldețe călărind pe asini scunzi. Ca și cum ar fi vrut să-i asigure pe ucigași că nu sunt cei așteptați, unul din ei Începu să cânte cu voce tremurată un Kyrie, Eleison. — Taci, Îi porunci celălalt. După vocea subțiratică și răgușită părea bătrân. Taci, frate, nu mai cânta noap tea În pădure. Vrei să stârnești
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În iad. Cei doi călugări se Îndepărtară ciondănindu-se, iar ucigașii Își băgară săbiile În teacă. — Grozav pândar mai ești, Hugo, nu poți să deosebești un cal de un măgar, murmură chiorul. Nu-s mâță să văd pe Întuneric. Dar am doi ochi și cu doi ochi vezi mai bine decât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că e omul nostru. Se ține bine În șa, mi-e teamă că treaba noastră n-o să fie tocmai ușoară. — Cu atât mai bine, murmură bătrânul. Mi-ar fi părut rău să tăbărâm patru bărbați Înarmați pe un moșneag neputincios. Ucigașii Își dezlegară caii și săriră În șa, scoțându-și săbiile, apoi se Îndreptară, fără să facă cel mai mic zgomot, către drumeag, doi de o parte și doi de cealaltă. Simeon scoase repede piatra cea ascuțită și tăie cu destulă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prea bine datoria. Omul se Înmuie ca o cârpă, prelingându-se din șa, fără să scoată un sunet. „Doamne, iartă-mă! Acum n-am timp de pocăință.“ Smulse din mâinile mortului sabia și se năpusti spre locul Încăierării. Ceilalți trei ucigași nu avură timp să vadă ce se petrecuse sub brad. Cu săbiile lucind, se năpus tiră asupra călărețului. Acesta se opri surprins și abia avu timp să scoată la rândul său din teacă sabia lui ușoară și Înco voiată, după
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din teacă sabia lui ușoară și Înco voiată, după moda arabă, atât de ageră Încât putea tăia un fulg În două, când fu Înconjurat de atacatori. Bodo era voinic și deprins să mânuiască cu măiestrie uneal ta primejdioasă, așa că sarcina ucigașilor se dovedi Într-ade văr mult mai grea decât crezuseră. Tânărul Îl doborî pe cel mai apropiat, când o arsură cumplită Îi fulgeră umărul drept. Își trecu cu iuțeală sabia În mâna stângă și continuă să lovească cu sete. Puterile Îl
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi fost indignați auzind de neasemuita fărădelege a uciderii unei fecioare nevinovate de sânge nobil. Nici Curtea Imperială n-ar fi aprobat o asemenea crimă, cu toate că nu-i iubea pe cei doi Zähringer. Otto nu era sigur că, până la urmă, ucigașii prințesei vor supraviețui. De aceea starețul din Schaffhausen se opri asupra bucății de iască aprinsă În urechea calului, metodă de care auzise mai de mult și care ar fi reușit fără Îndoială, dacă nu ar fi apărut străinul În ultimul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mi-e mai drag pe lumea aceasta?“ Întrebă el. „Unde-i dreptatea Ta?“ Când starețul Îl scoase cu blândețe din chilie, bogatul zürichez nu mai simțea decât o ură cumplită, așa cum nu-și Închipuise nicicând că poate simți. — Părinte Urban, ucigașii trebuie să plătească. Toată averea mea, toată influența, da, toată viața mi le dau pentru aceasta. — Consiliere, mai sunt aici și alții care doresc dreptate. Te voi duce la ei și ne vom sfătui. Îl așteptăm și pe pustnicul din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și bănuiesc că va face orice pentru asta. Dar nimeni altcineva nu trebuie să afle taina de la noi! N-aș vrea să apară alte primejdii care să-i amenințe viața. Are și așa dușmani destui! Vrei să ne pomenim cu ucigași plătiți de la Curtea lui Ludovic? Pe de altă parte, doresc să-mi păstrez viața singuratică de până acum și nu vreau să mi se cunoască numele! Nu-mi Îngreuna și mai mult păcatul pe care l-am săvârșit astăzi. Așa că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de friptură. Totul foarte repede și cu multă veselie... Pentru măritul domn au așternut scoarțe scumpe pe un trunchi uscat lângă foc. Friptura tocmai Începuse să sfârâie și oamenii Își treceau a doua oară urciorul de vin unul altuia, când ucigașii au năvălit peste ei și i-au măcelărit mișelește pe la spate. Nici n-au apucat să se apere, căci n-aveau armele pregătite... I-au Înjunghiat ca pe niște miei... — și ducele? — Măria sa a aruncat pocalul de argint pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din Molsheim a fost totdeauna un om pașnic și cinstit, spuse Hildebrand. N-am auzit niciodată de spre el să-și fi călcat cuvântul, sau să fie vinovat de sperjur și necredință! Cum de s-a putut el Înhăita cu ucigașii? — Poate nici nu s-a Înhăitat cu ei, spuse Conrad cu amărăciune. Poate că a fost de bună-credință când a Încuvi ințat ca Întâlnirea să se petreacă În casa lui. și ticăloșii au ales-o tocmai ca să nu avem nici o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
locul. Câțiva paznici care nu se așteptau la nici o vizită fură Înjunghiați. Nu vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și le slujesc ucigașilor și trădătorilor, așa că judecata lor va fi scurtă. Apoi, dintr-odată, izbucniră chiote de război. Facle se aprinseră și oșteni Înarmați până În dinți răsăriră de peste tot. Tânărul prinț Împreună cu ai săi traseră săbiile și se aruncară În luptă. Erau luptători
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tu cel care se laudă peste tot că vrea să se răzbune pe mine? N-o să-ți priască, ai să atârni de prima spânzurătoare, acolo unde ți-e locul. Un cavaler nu trage sabia Împotriva unui tâlhar la drumul mare! — Ucigaș blestemat, Îndrăznești să te numești cavaler, după toate fărădelegile pe care le-ai săvârșit? Tu, care ai necinstit-o pe fiica stăpânului tău, după ce ai adus nefericire În atâtea case? Nici de la uciderea mârșavă a domnului tău, căruia i-ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
duș manul său, Bertold! XVIII Între timp ajunse și Conrad cu Însoțitorii săi la cetatea de pe Stouff. Armata lui se Împuținase, căci mulți rămăseseră pe câmpul din Molsheim. Dar de la toate răspântiile veneau locuitorii satelor Învecinate, ca să se răzbune pe ucigașii lui Bertold. Vestea că În sfârșit cruzimile lui Eglord și ale lui Adalbrecht vor Înceta se răspândise În văile din jur și toți voiau să dea o mână de ajutor. În acelaș timp se alăturaseră asediatorilor, venind dinspre Sfântul Petru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Consiliu și nu În cele din urmă chiar domnia ta, ați judecat foarte bine starea gravă a lucrurilor. Din păcate trădătorii au și pus În aplicare o parte din planul lor. Domnul Bodo a fost grav rănit de o hoardă de ucigași plătiți și acum se luptă cu moartea sus la mânăstirea Sfântul Petru. De aceea a plecat și jupânul Urs așa de grabnic Într-acolo. Putem doar aș tep ta, rugându ne ca fiul său să se Însănătoșească. Vă veți mira
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
poziție în care își îngroapă morții anumite popoare. Cu ochiul stâng pe jumătate deschis privea acuzator spre zenit, în timp ce trupul său asista complet pasiv la ritualul propriei înmormântări, oficiate de bunica mea, care cumula în propria-i persoană întreita funcție de ucigaș, cioclu și Mare Arhiereu al Canidelor. Bunica s-a așezat pe prundiș, s-a lăsat pe spate, sprijinindu-se zdravăn de pământ cu palmele desfăcute, și a început să împingă gospodărește, cu tălpile, pământ peste mormântul lui Haiduc. Picioarele! N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui era plăcut, atrăgător. Corpul bine proporționat părea corpul unui atlet de performanță. Când îți da un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva era atât de crud, că distrugea totul în calea lui, ca un ucigaș feroce. Mai era apoi și de o inteligență ieșită din comun și cu o memorie formidabilă. Își aducea aminte de tot ceea ce declarase fiecare student în Pitești și Gherla. Era însă atât de satanizat că nu mai știai ce să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cei peste o mie de morți, inclusiv pentru mineriada din ’90 ? Le-a recoman‑ dat cineva asta ? I-a obligat cineva din țară sau din afară să tacă pentru a nu trezi fantomele trecutului ? Cui folo‑ sește tăinuirea adevărului în afara ucigașilor ? A.M.P. : Consensul a existat de foarte timpuriu. Noi am publicat dovezi în Expres, la nivelul anului ’92 sau ’93, că se luase decizia să nu se facă niciun fel de autopsie pe cele peste 900 de cadavre din București
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Venisem și eu la Congres,/ Cîntarea din suflete ruptă/ Prinsese un cald înțeles") de N.I. Pintilie, Sentința ("E timpul meu/ să iscălesc apelul.../ Condeiul/ Îl simt armă/ Armă-l vor toți cei ce-or ști dintr-însul să pornească/ spre ucigași/ un glonț ucigător") de Șt. Cazimir, Scrisoare poporului brav coreean ("Fii vultur, tu slovă și sboară departe,/ Fii iute la sbor ca scînteia,/ Iar aripa-ți tare prin zări să te poarte./ Din sufletu-mi limpede du astă carte/ Poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
public iertare". Articolul a fost scris în 1996. Au mai trecut încă șapte ani de atunci, timp în care unii torționari au fost decorați, alții avansați în grad etc., etc. și abia în această vară, după îndelungi lupte din partea familiei, ucigașii lui Gheorghe Ursu au fost condamnați la închisoare, dar, ce ironie, în absență, poliția nereușind să-i afle la domiciliu, spre a-i aresta ei continuă să fie în țară, dar nu li se dă de urmă (?!). Vituperează intelectualii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puțin! Trebuie să continue! La noi au judecat (după datele publicate) aproximativ treizeci de oameni. Pe noi ne preocupă ce se întîmplă dincolo de Oder și de Rin. Dar ce este în jurul Moscovei și la Soci, dincolo de gardurile verzi, faptul că ucigașii bărbaților și părinților noștri se plimbă pe străzile noastre și noi ne dăm la o parte să le facem loc asta nu ne frămîntă, nu ne atinge, asta înseamnă "să răscolim trecutul". Dacă cei optzeci și șase de mii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]