3,448 matches
-
tocmai ora aceasta fierbinte ? Și ce exagerare să te îmbraci așa ! Ce voit epatantă ținută de grădină : cu pălăria de pai veche și fusta puțin suflecată ! Nu cumva are și saboți în picioare ? Ai putea crede că a ieșit să ude florile, dar de ce să uzi florile pe zăpușeală ? Și un ageamiu știe că nu se face ! Că și-a pierdut capul, se vede prea bine, furtunul curge în neștire și a inundat aleile, niciodată n-a făcut grădinarul o asemenea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce exagerare să te îmbraci așa ! Ce voit epatantă ținută de grădină : cu pălăria de pai veche și fusta puțin suflecată ! Nu cumva are și saboți în picioare ? Ai putea crede că a ieșit să ude florile, dar de ce să uzi florile pe zăpușeală ? Și un ageamiu știe că nu se face ! Că și-a pierdut capul, se vede prea bine, furtunul curge în neștire și a inundat aleile, niciodată n-a făcut grădinarul o asemenea mocirlă ! Dar oare când o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vine, culegându-ți dimprejur, cu mâinile reci, lipicioase de sânge, măruntaiele, palpitând însângerate ; cu ochii înnegurați și tot neștiind ce s-a întâmplat, și tot nesimțind durerea, încerci grăbit să le vâri înapoi, împreună cu grunji uscați de pământ și fire ude de iarbă. Și ele alunecând afară, mereu... oh, blestematele discuții de la popotă ! Un efort ca să-ți dezlipești genele, închizi grijuliu caietul cu note secrete de pe genunchi, în care, în dimineața aceasta, ți-ai însemnat, prescurtat și cu inițiale, treburile zilei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne este dată ca să ne fie povară, ci bucurie, și, fiindcă eu așa cred, pot să-mi alung fără efort gândurile ce mă îngrijorează. Pentru că frunzele copacilor erau atât de prăfuite, am pus pe ele furtunul, o adevărată folie să uzi copacii în plină zi, și ce-i cu asta ? Viața nu este agreabilă dacă nu ți-o agrementezi cu mici folii, foarte ușor am putut să nu mă mai gândesc la nimic din ce nu voiam, chiar și nerușinata frază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ți-o agrementezi cu mici folii, foarte ușor am putut să nu mă mai gândesc la nimic din ce nu voiam, chiar și nerușinata frază îmi dispăruse din minte ; pusesem furtunul pe unul dintre puiandrii de măr și l-am udat, bucățică cu bucățică. Ascunse sub frunzele cu dosul catifelat și albicios - merișoarele lucii și crude : pur și simplu n-am putut să mă abțin, gura mi se umpluse brusc de salivă. M-am întins după merișorul de deasupra capului, mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stropi de noroi pe o manșetă de pantalon, într-o zi atât de secetoasă !... Stropi de noroi, pe manșeta de la pantaloni, două fotolii de răchită, puse față în față sub nuc, aleile pe care Sophie le-a inundat cu apă, udându-și fără rost trandafirii la o oră la care s-a auzit un inexplicabil țârâit de sonerie ? !... Ce confuzie ! Altceva își dorise decât această vânătoare de vorbe, altceva, un cât de mic amănunt concret, el îi stă sub ochi, tot atât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
foc, de ce-am văzut cu ochii mei, unii peste alții, în tren, grămadă, și jos, lângă șine, mulțime de disperați, că lăsase tot, vraiște, în urma lor, numa să fugă-n Moldova, și-acu n-avea cum să urce... Și uzi ciuciulete, vai de sufletu lor, și noi, pântre ei, de colo-colo, și-odată dăm d un tren de marfă, cu vagoanele deschise, și-n el, să vezi ce era ! Numa lucruri scumpe, că uite așa am rămas, cu gurile căscate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
In between sau in the middle? Scîrța-scîrța pe poteca melodramelor interioare, urmează ecranizarea propriei mele biografii, filmul se termină cu un cadru În care protagonistul dansează pe o stîncă deasupra unei mări agitate, vîntul Îi flutură hainele și ploaia Îi udă chipul Îndîrjit. În fundal se aude coloana sonoră, Împletită cu sunetul mării care se sparge de poala falezei Înalte - doar linia melodică, fără versuri. E ceva smintit În gesturile lui, se rotește și sare de pe un picior pe altul Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
flască În spate și mă pocnește cu un ziar făcut sul peste ceafă: — Pe loc repaus, răcane, strigă el rîzÎnd. După 5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se udă și informează-te. Alo? Ai pățit ceva? Te-a Împietrit Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui de haine, trântite claie peste grămadă pe podea. Acolo zăceau de obicei. Dar, în mod ciudat, acum erau ude leoarcă și îmbibate de noroi. George își aduse aminte. Nu fusese un vis. Totul se întâmplase aievea. Mașina se prăvălise în canal, cu Stella înăuntru. Deci Stella era moartă! Se îndreptă, fără grabă, spre ușa dormitorului și, de acolo, traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știe să înoate. Valerie și Nesta studiau sociologia la Școala Politehnică din Ennistone. În picioare pe trepte, cu gleznele muiate de undele bulbucate ale apei, se găsea un grup de fete în costume de baie foarte decoltate, părul lung și ud atârnându-le împletit în cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de înotul zilnic, afară, pe vreme de iarnă. Erau înalte și zvelte și satisfăcute de ele însele ca niște tinere spartane. Deasupra, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă bucur că v-am văzut. Făcu stânga împrejur și alergă spre ieșire. — Ce-ți închipui...? începu Diane. — Uite-o pe doamna, spuse Ruby. Uneori se referea la Alex în acest fel. Începuse să plouă. — Deschide-ți umbrela, că te uzi tot, îl sfătui Tom pe Emma. — Du-te tu și îmbracă-te, tremuri de frig. — Nu mi-e frig. — Mie mi se face numai cât mă uit la tine. — Asta-i bună, uite-l pe George! Emma, care își deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de diamant și sugerează cele două sexe. Aici luau sfârșit până și speculațiile. Era greu de crezut că mâna omenească le plasase cândva în acel loc, cu vreun scop. Stăteau acolo, în lumina palidă și umedă, ocupând un moment temporal, ude de ploaie, transcendând istoria, ignorând arta, rezistând înțelegerii, monștri de gândire impenetrabilă, încărcate de propria lor existență misterioasă, autoritară. Vântul sufla printre ierburile înalte de la poalele lor, iar dincolo și printre ele se puteau vedea dealurile domoale, pădurile și, ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se pornise ploaia și era prea târziu ca să se mai întoarcă să-și ia umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus, lipsit de ștaif și înfrigurat. Nu-i plăcea să-și simtă părul ud. Desigur, fetele, alertate de telefonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate și el vrea să înoate, în fond înota atât de bine și lui Adam îi plăcea colosal să-l vadă înotând. Îl purtă dincolo de spuma de la țărm și-l afundă ușurel în apă, privind cum blana albă, uscată, se udă și i se lipește de trupușor și bucurându-se să simtă în mâini căldura câinelui în apa rece. Îi dădu drumul și-l urmări cu bucurie cum vâslea din lăbuțe și își ținea capul și nasul mofturos mult deasupra apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Când Emma se duse să o aducă pe Pearl, Tom se privi în oglinda gravată cu fântâna de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia de-l putea ține întredeschis și era înconjurat de un cerc puhav, roșu. Părul i se udase de la potop, iar buclele lungi îi atârnau ca niște cozi de șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma o găsi pe Pearl în hol. Culesese rozele risipite și cioburile vasului mov, art déco, și acum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia de-l putea ține întredeschis și era înconjurat de un cerc puhav, roșu. Părul i se udase de la potop, iar buclele lungi îi atârnau ca niște cozi de șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma o găsi pe Pearl în hol. Culesese rozele risipite și cioburile vasului mov, art déco, și acum stătea în genunchi și ștergea apa, cu o cârpă pe care o storcea într-un lighean. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iar perna dispăruse. Cu un cu gest automat, obosit, George începu să șteargă picioarele patului și așternutul cu prosopul care acoperise tălpile lui John Robert și care nu-l însoțise în cădere. Căută perna și o găsi la marginea bazinului, udă leoarcă. Se căzni s-o stoarcă și, în cele din urmă, o lăsă pe jos, lângă pat. Covorul era pătat cu apă, de la urmele picioarelor lui. Luă un prosop curat de pe suportul din baie și își uscă brațele și pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era nimeni. Nici stolul de grauri zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie să discutăm de niște indivizi care n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
său și a deschiderii lui spre viața urbei. În rest însă... Lucian se întoarce de la tomberonul cimitirului aducând apă în găleata deșertată. Liliana a apucat deja să sădească șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian să le ude turnând apă direct din găleată, așa cum ar fi tentat, pentru ca șuvoiul, prea gros, să nu spele pământul afânat de la rădăcina florilor proaspăt sădite; îi cere să lase găleata jos și ia apă din ea folosindu-se de un pahar de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
noapte, un zdrahon își ținea cu greu cumpăna, înotând cu mers alignit prin mocirla drumului... S-a oprit pentru o clipă. Și-a rotit privirea încețoșată de jur-împrejur de parcă ar fi vrut să dibuie niscaiva urmăritori. Apoi, ștergându și fața udată de ploaie cu dosul palmei, a pornit mai departe... De nu l-ai fi știut, ai fi crezut că e un lunatic care a pornit pe ulița satului fără țintă, ca un strigoi. El însă știe că la ultima casă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gândeai? Să vezi ce îi iau la secerat cu automatul... Numai că - treabă anapoda - socoteala de acasă nu s-o potrivit cu cea din târg nici cât îi negru sub 24 unghie. Ia hai sus, domn’ sărjănt! Sus, părinte, că se udă cărțile! Tare mă tem însă că te-ai cam udat de adevăratelea când amărâtul ista de Trestie a strigat ca la nuntă: <mâinile sus!Ă Să știi, domn’ sărjănt că mi-o plăcut cum o strigat. Și ca nu cumva
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Numai că - treabă anapoda - socoteala de acasă nu s-o potrivit cu cea din târg nici cât îi negru sub 24 unghie. Ia hai sus, domn’ sărjănt! Sus, părinte, că se udă cărțile! Tare mă tem însă că te-ai cam udat de adevăratelea când amărâtul ista de Trestie a strigat ca la nuntă: <mâinile sus!Ă Să știi, domn’ sărjănt că mi-o plăcut cum o strigat. Și ca nu cumva - profitând de întuneric - s-o iei la sănătoasa, dă mâinile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Pe unde mi-ai umblat, vere? Ia povestește lui badea Prispă, că tot nu are mușterii așa de dimineață!” Înainte de a gusta din rachiu, i-a răspuns tot din priviri: „Întâi lasă-mă să-mi trag sufletul și să-mi ud buzele, că ți-oi spune și toaca-n cer!...” După ce a simțit în trup fiorul fierbinte al rachiului, Toaibă s-a așezat mai bine pe scaun și a pornit să vorbească: Matale ai avut dreptate. Mi-am găsit de lucru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cred că ar fi bine venit... - a lăsat bătrânul vorba în vânt, ridicând cu gest leneș șervetul de pe strachina cu gogoși alături de aceleași ulcele cu vin - să ne prindem sufletul și după aceea om mai vedea, fiule... Momentul de respiro, udat cu “Lacrima Cristi”, de astă dată a fost bine venit. Abia după aceea am prins glas: ― Sfințite, cred că o confirmare a măsurilor luate de Grigore Ghica vodă nu ar fi decât o repetare a acestora. ― Spune-mi măcar cine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]