KorAP: Find »[drukola/base=uimit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...116 >

2,898 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

eu, mijindu-mi ochii ca să văd cît e ceasul. O, Doamne, e 8.11. Tom sigur moare de foame. Nu-mi vine să cred că am dormit atît de mult. — Bună, eu sînt. Te-am trezit? După voce, Trish pare uimită. — Da, am dormit prea mult. — Îmi pare rău. Voiam numai să verific dacă totul e În regulă. Păreai destul de... Încordată seara trecută. Eram Îngrijorată În privința ta. — N-am nimic, zic. Dar... Cum le spui oamenilor despre una ca asta? Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și-i face și pe ei fericiți, decît să crească Într-un cămin În care ambii părinți, deși prezenți, se ceartă continuu și e clar că n-ar fi trebuit să mai rămînă Împreună. Are dreptate. Mă uit la ea uimită, dîndu-mi seama că sentimentul supărător de care nu am mai putut scăpa de cînd a plecat Dan e unul de culpă. Culpă față de Tom. Ce mi-a dat mie dreptul de a-l lipsi de prezența ambilor părinți, de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
va părăsi soția pentru mine și că, În fine, Îmi găsisem fericirea adevărată. — Lisa... Încep eu, vrînd să-i spun că nu am chef să aud nimic sau să mai discut despre asta, dar zăresc o lacrimă curgîndu-i pe obraz. Uimită să o văd pe Lisa atît de vulnerabilă, mă opresc locului și brusc realizez că nu e vorba despre trădarea față de mine. E vorba despre faptul că Lisa se Îndrăgostise și fusese rănită. Nu e vorba cîtuși de puțin despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

sfârșite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privință, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoșilor nu le pasă de descoperirile mele... Și, în clipa aceea, am înțeles, uimit, că, în loc să mă coboare, abjurarea m-a înălțat, poate... ― Cum așa? ― Înainte, eram convins că totul mi se cuvine și nu vedeam nici o limită a geniului meu. Cele întîmplate m-au scos din asta și m-au ridicat la calitatea

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

de la dreapta lui Faroald, un bărbat spătos, și-a șters mustățile cu dosul mâinii, și-a netezit barba și s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule, sunt un om liber. Numele meu e Stiliano Sirianul și sunt notar ducal. - Atunci, de ce te-mbraci și-ți ondulezi părul ca o curvă romană? Numai Rotari n-a râs. Ba chiar, surprinzător, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cascade, amestecată cu grindină, părând că vrea să smulgă ușile, să ia pe sus acoperișul. A durat mai puțin de o jumătate de oră și a încetat brusc, așa cum începuse. Am ieșit afară ca să vedem stricăciunile provocate și am rămas uimiți: peste tot, printre băltoacele în care deja strălucea soarele, erau crengi rupte și frunze smulse, dar nici curtea și nici casele familiei nu păreau să fi suferit pagube însemnate. Și nici măcar plantele, cu excepția stejarului sacru. Un fulger rupsese una dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și din șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra capriciilor lagunei. Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți, cu atât lumea din jurul nostru devenea mai numeroasă. Intra și ieșea din strada principală printr-o seamă de ulițe, roind într-un du-te-vino colorat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
împărtășise, în timp ce papa Martino dorea să-l nimicească. Așa că eu urmam calea pe care mă îndrumase duhovnicul meu, chiar dacă nedumerit, cu mari îndoieli și rămânând arian. Așa cum am spus, fiul meu a venit după mine la mănăstire. M-a privit uimit, și, când l-am întrebat de ce, mi-a spus: - Tată, ai încărunțit și mi se pare că ai slăbit. De ce ești îmbrăcat în haine de călugăr? De luni bune, ca să nu-i deranjez pe tovarășii mei de viață, începusem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

Cândva totul era atât de excitant cu ea, prima dată se Întâmplase Într-o garsonieră din strada Cortina d’Ampezzo. El Încă era căsătorit, iar Maja nu avusese Înaintea lui decât vreun student efemer. O, Elio, Îi spunea Încolăcindu-se uimită și Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa. Maja era pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase. Acum Însă e uscată, aproape abrazivă. Elio se ridică În șezut, Își puse picioarele desculțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Întinse pe podeaua acesteia, În timp ce Ago accelera. Prinse portiera voind să o Închidă, dar nu reuși, căci prietenul său demarase În trombă. Mabuse Îi linse mâna ce purta Încă urmele prafului de pușcă, iar Meri prinse câinele de după cap, exclamând uimită: — Hei, omule, ai reușit, chiar a făcut bum! Zero Îi răspunse laconic, fără a-și da prea multă importanță, că fusese simplu - atât de simplu, Încât orice idiot ar fi putut s-o facă, trebuia doar să dea un clic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
când o cunoscuse, proful Îi spusese că pare sora mai mare a Valentinei. Mulțumită prostește, dar neîncrezătoare din fire, mama Îl Întrebase dacă așa le spunea tuturor femeilor pe care le Întâlnea. Dacă o făcea din pură gentilețe. Iar proful, uimit, Îi răspunsese că era Într-adevăr așa. Mama ar fi fost În stare să se Îndrăgostească de prof. Valentina nu voia să devină așa, de fapt, ea nu flirta deloc cu băieții. În consecință, nici băieții nu flirtau cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
poșeta, Kevin poate lua masa la noi și poate veni la petrecere cu mine - oricum, după aceea vine și tata și garda de corp Îl poate aduce acasă. Vorbea cu o voce subțire, dar hotărâtă. Neașteptat de hotărâtă. Kevin răsuflă uimit. De când frecventa aceeași clasă cu ea, de pe vremea căminului, Camilla Fioravanti nu-i vorbise niciodată. Dimpotrivă. Era inamicul lui numărul unu. Poate de aceea Își dorea atât de mult ca el să meargă la petrecerea ei. Ce petrecere era aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
iar În serviciul de escortă nimeni nu alege Întâmplător să meargă. A-i proteja pe ceilalți este o vocație. Ca și politica. — Onorabile, spunea Buonocore, unde trebuie să vă ducem? Elio nu-și mai aducea aminte. Își verifică agenda. Rămase uimit, descoperind că astăzi, vineri, 4 mai, Sfântul Ciriac, episcop și martir al Ierusalimului, În penultima zi de vineri din campania electorală, pagina respectivă prevedea douăsprezece evenimente. Douăsprezece! Depunerea unei coroane de flori la locul În care un magistrat fusese asasinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cealaltă, dându-și seama de greșeala făcută. Aruncă păhărelul de plastic În coșul de gunoi și se grăbi la postul ei Înainte ca Emma să-i mai poată pune vre-o Întrebare. Mors tua, vita mea - aici așa funcționa. Emma, uimită, introduse moneda În aparat, și pentru că nu se Întâmpla nimic, trase un șut mașinii. Păhărelul Începu să se umple. Câteva picături negre cu aspect veninos Începură să se prelingă prin tub. Când operatoarea de la postul 13 trecu prin fața ei - impregnată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
prăbușește fără tine, eu mă prăbușesc, ajută-mă, Emma - Însă Îi spuse: — Ești atât de ocupată cu distracțiile că nu găsești o oră măcar pentru soțul tău? — Dumnezeule, n-o lua de la capăt, suspină Emma. Pentru o clipă Întâlni privirea uimită a vecinei sale de cabină, care se aplecase În spatele peretelui despărțitor. Toate telefoanele tăceau. În salonul call-center-ului domnea o tăcere de muzeu. — Ce ți-a spus psihologul? Întrebă bănuitoare. — M-a sfătuit și m-a convins să mai Încerc odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pauză și nici nu avea programare, o ignoră pe secretara ocupată cu capriciile unui fax și bătu la ușă, hotărâtă. Nu așteptă să fie invitată să intre. Șeful, care era la telefon cu logodnica lui, o săgetă cu o privire uimită. — Ce vrei? o apostrofă impertinent. Nu-și amintea numele operatoarei nr. 7. Poate nici nu-l știuse vreodată. — Trebuie să vă vorbesc, spuse Emma. În biroul șefului, inundat de lumina soarelui, un ficus luxuriant Își Întindea frunzele de un verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fiecare zi. Mergeam ca să visez. Tatăl meu lucra la căile ferate. Pauză de efect. Ochii lipiți de spectatori. — Credeați că a fost, știu eu, medic sau avocat? Nicidecum, era un simplu muncitor la căile ferate. Eram foarte săraci. Zero rămase uimit de convingerea cu care vorbea tatăl său, de sinceritatea Înflăcărată a vocii sale. Dacă n-ar fi știut că bunicul Fioravanti - care Încă se afla În bună stare - fusese un economist foarte respectat, l-ar fi crezut și el când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să i-l acorde, el oricum avea să și-l ia. Căci sigur nu avea să-și mai petreacă restul zilei cu onorabilul. Cu ea. Cu Emma, sau nimic. Îl prinse de mână pe golanul ăla murdar - și pentru că acesta, uimit, reacționă eliberându-se și Înjurând, Încercând să-l ajungă pe Fioravanti, Îl blocă prinzându-l de inelul pe care-l purta În nas și-l târî spre ieșirea de incendiu. — Ce vrei? Ești nebun? țipă Zero orbit de durere, temându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În aer odată cu el. Omul ăsta nu cunoștea Îndoiala - doar supunerea. Ar fi murit pentru tatăl lui. Și el nici măcar nu merita. Tatăl lui era o nulitate adorabilă. Îi fu milă de polițist. Secretarul lui Elio veni alergând. Era răvășit, uimit. Pentru a-l ajuta să se ridice, Îi Întinse mâna: lui Zero Îi părea că atinge o cârpă udă. Polițistul, nedumerit, ținea gheata sportivă de parcă ar fi fost propria lui armă. Părea scârbit - dar Zero nu putu să-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pe care Maja i le-ar fi putut respinge și a căror consecință ar fi fost inevitabila lor despărțire. Deși poate că ar fi fost mai bine. Ar fi fost ridicol să continue astfel. Băiatul e cu dumneavoastră? o Întrebă uimit agentul imobiliar când Aris se ivi În hol. Nu puteau fi Împreună. Ea, proaspăt restaurată de magul Michael, cu rochița de Prada cumpărată pentru petrecerea Camillei de la Palazzo Lancillotti, căci n-ar mai fi avut timp să se Întoarcă acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
succesele Loredanei Berté, Diana Ross, Celentano, Antonella Ruggiero - Încă pe bordul mașinii. Pe parbriz stăruia abțibildul lipit cu ani În urmă de Valentina: MAKE LOVE NOT WAR. În Tipo plutea un miros de chiștoace vechi și de sex. Emma rămase uimită, căci nu-și imaginase că Antonio are pe altcineva, dar poate că simțind nevoia de a fi Însoțit Își luase o târfă. Îi păru că ar putea fi un progres Încurajator. Când Antonio se așeză la volan, aruncându-i o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
E destul de dificil de explicat În două cuvinte, surâse americanca. — Crezi În Isus Cristos? spuse Antonio, care nu reușea să-și ia privirea de pe floarea de sânge care se ivea pe partea inferioară a coapsei fetei. — Bineînțeles, răspunse Sarah ușor uimită. — Și eu, răspunse Antonio. Isus Hristos e adevărul și viața. Nesfârșită este mila lui. Și deja bara de la parcarea din gara Termini se ridica, iar lumina verde anunța POSTURI DISPONIBILE. Apăsătorul acoperiș din ciment armat, boțit ca În urma unui seism, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
din nou Sarah. Îmi placi Într-adevăr, Antonio. Nu mă duc după primul care apare, chiar dacă asta ai crezut. — Am Încercat să-i tai gâtul soției mele, spuse Antonio așezându-i valiza În portbagajul situat deasupra scaunelor. Fata Îl privi uimită - căscând ochii ei mari și albaștri. Trebuia s-o spun cuiva, se scuză Antonio, altfel Înnebunesc. — Nu cred, spuse Sarah. Tu ești atât de bun. — Ce te face să crezi asta? râse Antonio amar. — Te cunosc, spuse ea. Eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cu ochelari părea nevasta neglijentă a lui Antonio și nu femeia care se amăgea singură că ar fi. Când Îl recunoscu, Îi surâse surprinsă. Un surâs atât de luminos - dezinvolt și În același timp curios de inocent -, Încât Sasha rămase uimit că-i era adresat și Își imagină că-l confundase cu altcineva. De altfel, era Îmbrăcat diferit față de momentele În care trebuia să fie - pentru puștii lui și pentru părinții acestora - timidul profesor de italiană, tânărul intelectual sacrificat pe altarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
colorându-se În roșu. Pentru Antonio era greu de crezut că unul dintre piticii aceia travestiți În pinguini era chiar fiul lui. Ce i-a făcut maică-sa? I-a pus bandaj la ochi! — Kevin! strigă. Pinguinul bandajat Îl privi, uimit - o umbră de spaimă Îi Întunecă zâmbetul. Și avea deja microfonul În mână, ținându-l cu ambele mâini Împreună cu o acadea roșie scârțâitoare - Camilla, probabil. Kevin Începu să cânte, ignorându-l. Nici un pic de respect pentru tatăl său. — Du-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]