130,170 matches
-
de pătimi și spirit revanșard, de războaie, atentate, crime: secolul XX. Întîmplarea, fericită pentru mine, a făcut să văd astă-primăvară și debutul acestui proiect. O lectură, de fapt, care m-a tulburat teribil și pe care n-am să o uit. În sala goală de la Act, a intrat banal, neutru Rodica Negrea. S-a așezat pe un scaun, la o masă pe care avea textul lui Martin Sherman, despre care auzisem. A început să-l citească. Simplu. Aproape alb, simulînd detașarea
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
cu o precizie în interpretare care m-au îmbogățit. Spectacolul Roșe care este acum în repertoriul Teatrului Act și pe care l-am văzut pe 28 noiembrie - ca să simt, încă o dată, cît de greu le-a fost unora și să uit de timpul meu și de încercările mele mărunte - spectacolul finit Roșe, în regia Lianei Ceterchi, mi s-a părut că a pierdut tocmai prin faptul că este mult prea elaborat acum. Prea jucat, dacă pot să spun așa. Se diminuează
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
cântă... În schimbul acestor sumulițe ce și le trag de o parte, ei dau de mâncare câtorva mii de muncitori - tot atâtea familii - adevăr ce-i ține departe de orice anchetă care i-ar lovi în demnitate - cum s-ar mai uita ei în ochii propriilor copii? -, le-ar întuneca încrederea în prieteni, le-ar risipi optimismul existențial. Altcum, ce pedeapsă ar fi de aplicat cuiva care a produs o pagubă, ce e drept mărișoară, însă strict întru bunăstarea lui și a
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
personalității călinesciene, armonia dintre psihologie și teorie. E stânjenit în 1947 când i se cer amintiri literare, pentru că, după cum declară, "întâi, nu sunt la vârsta când ștergi mobilele de praf" și apoi "a rememora e un fel de a te uita în oglindă și imaginea lumii depinde de calitatea cristalului". Își amintește că disprețuiește în principiu jurnalul și-și mai argumentează o dată convingerea: "Notația la modul subiectiv o consider un abuz și am impresia că foarte multe jurnale nu cuprind nimic
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
noi de parcă v-ați pregăti să-l primiți în vizită pe președintele Franței!" Nici nu știa cîtă dreptate avea. Numai că Mitterand a mai venit de încă trei ori, atît de mult i-a plăcut grădina mea. Nu pot să uit însă prima lui descindere cînd gărzile au scormonit peste tot, stăteau pe capul meu de dimineața pînă la opt seara și, întorcînd curtea și grădina pe dos, au dat peste acele cartușe. E curios că, deși m-a vizitat de
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
o mulțime de cărți, multe le citesc și nu pot să spun despre ele dacă vor rezista sau vor dispărea. Pot să declar sincer ce-mi place și ce nu. Față de literatura contemporană, îmi lipsește reculul, distanța, perspectiva. Dacă ne uităm la judecățile pe care unii scriitori le rosteau în urmă cu mai bine de 100 de ani asupra contemporanilor lor, rămînem stupefiați de prostiile debitate. Există critici celebri precum Sainte-Beuve care e consternant uneori: vorbește despre Baudelaire ca despre un
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
fapt cu Homer: Iliada reprezintă istoria, în schimb, Odiseea e geografia însăși. Mărturisesc sincer că ador Odiseea, o citesc cu regularitate, pe cînd Iliada mă plictisește de moarte. Revenind, îl consider pe Julien Gracq un imens peisagist și nu pot uita că toată viața, sub numele de Louis Poirier, el a fost profesor de geografie. Sînt convins că nimeni în lume nu știe să vorbească asemenea lui despre un munte, un fluviu, despre mare și despre cîmpii... E un peisagist miraculos
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
războiul din 1939. Francezii se instalează în Ardeni, pe frontieră, creîndu-și în pădure un mic paradis, cu cabane de lemn, cu focul care arde iarna în cămin de parcă ar fi Crăciun tot timpul. Într-un cuvînt, ei se simt fericiți uitînd că armata germană e la doi km, iar în luna mai �40, nemții atacă și-i ucid pe toți francezii. În cele din urmă, ce vor să spună toate astea? Este vorba de beatitudinea geografică distrusă de nenorocirea istorică. În
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Până într-o zi când, după ce îmi spusese că este nepoata lui Călinescu, tresărise deodată, privind fix, puțin speriată, pe unul din geamurile ei fără perdele, visavis, unde, la nici patru metri distanță se zărea un cap masiv ce se uita crunt pe fereastră spre noi, care discutam febril. Era, clar, Călinescu... Și, într-o zi, Ioana mă rugă încurcată să nu mai trec pe la ea, întrucât unchiul ei începuse să o spioneze, gelos, certând-o că primea în casă, băieți
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
care protagonistul s-ar simți vinovat; o întrebare ce vine în minte în secvențele următoare, privind trăirea autentică sau nu a vieții, conduce spre o lume de obiecte depozitare de timp, insinuând sentimentul abandonului și al singurătății - o veche umbrelă uitată într-un dulap, un vapor eșuat în inima orașului și dezafectat, tulburând grav ierarhiile dintre real și reverie, - ca să dăm doar câteva puncte de plecare din primele capitole. Al patrulea de pildă, ne spune explicit: "Cu ce există, suntem nevoiți
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
cu tot ceea ce aceasta comportă ca distrugere a ființei. Regret nespus că nu am văzut aceste spectacole care ne dezvăluie un alt Zholdak, artist marcat de teroarea exercitată de-a lungul secolului trecut de puterea totalitară sovietică. Zholdak nu poate uita cumplitul martiriu. S-ar părea că astăzi regizorul șovăie între cele două căi. Pe care dintre ele o va urma? Totul ne lasă să credem că, o dată cu trecerea timpului, traumatismul istoric va ceda locul libertății onirice. Zholdak procedează ca un
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
nu-mi mai amintesc numele său; o fi azi un vajnic profesor de democrație - care la un curs de socialism științific ne-a explicat că "dictatura lui De Gaulle este de tip fascist, dar nu fascistă"! Textual! Și să nu uităm că, în decembrie 1968, când studenții au manifestat cerând sărbătorirea Crăciunului, s-a lăsat cu arestări. Partidul nu putea tolera asemenea acțiuni neprincipiale. Nici în anii de relativă libertate partidul n-a vrut să-și recunoască marile crime împotriva poporului
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
că nu există autor clasic român care în edițiile publicate să nu aibe puncte de suspensie introduse de cenzură: cititorul acestor cărți se trezește ipostaziat în papirolog sau epigrafist, fiind obligat să încerce să completeze lacunele din text. Să nu uităm că au existat deținuți politici și după 1964 și îl amintesc aici doar pe Camil Demetrescu, fost director al cifrului la Ministerul de Externe în timpul războiului și omul de încredere al lui Maniu, care în anii șaptezeci a fost arestat
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
Ce folos că va fi cu un ins defăimat mai mult sau mai puțin, cînd ei în anale sînt zeci de mii? Omuleții nu vor descifra în veacul vecilor aceste liste pestrițe, kilometrice. Cum a spus un chinez: numai să uităm. A început sughițul; mă enervasem. Unul dintre cei tineri și puternici, un bărbos tipic (pesemne sculptor, ei au mîini zdravene!), s-a repezit imediat la mine. - Du-te. Du-te... Borăști și pe urmă te întorci. Mă împingea afară pe
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
fier se sprijină de acoperișul încuiat. Acolo, lîngă scară, poți într-adevăr căpăta, găsi un loc unde să stai jos și să bei relaxat. Urcam etaj după etaj. Bețivii își știu cuiburile. E greu de mers, picioarele nu mă ascultă. - Uite. Am ajuns. Eu răsuflam din greu. - O să ne îmbătă-ăăăm! a spus el exagerînd puțin. Ia te uită ce grozav, ce bine e aici. Nimerisem un loc și mai bun (și mai călduros) decît presupuneam în timp ce lipăiam greoi în sus, pe
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
să stai jos și să bei relaxat. Urcam etaj după etaj. Bețivii își știu cuiburile. E greu de mers, picioarele nu mă ascultă. - Uite. Am ajuns. Eu răsuflam din greu. - O să ne îmbătă-ăăăm! a spus el exagerînd puțin. Ia te uită ce grozav, ce bine e aici. Nimerisem un loc și mai bun (și mai călduros) decît presupuneam în timp ce lipăiam greoi în sus, pe urmele lui Ciubik. Acest semietaj de sub acoperiș, de deasupra etajului patru, era ticsit de vechituri și parcă
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
noi, pătrundeau doar răsfrîngeri. Puteam vorbi fără să șoptim. Kaghebiștii se pricep să aleagă și să găsească noaptea un asemenea loc, priceperea și experiența, ce să fie, dacă nu ele! Acum n-am mai putut rezista: am oftat în întuneric. Uite-așa. Deja e lîngă mine. Ne-am așezat pe o suprafață netedă, furniruită. Putea să fie ușa de la un dulap mare, străvechi. (Ca o jumătate de masă de ping-pong.) E timpul. Am eliberat, am slobozit în sfîrșit durerea mea comprimată
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
și feminitatea primejdioasă pe care le răspândește, menite să-ți diminueze spiritul critic. Însă chiar citite prin reviste, propozițiile sale au o pregnanță și o calitate indiscutabile. Totul emană echilibru, armonie interioară și - iată un cuvânt pe care l-am uitat! - bunătate. Marie-Rose Mociornița pare pogorâtă printre noi, într-un moment de ciumă a minții, pentru a ne reaminti că nu suntem neapărat fiare. Că există și altfel de relații umane decât cele dictate de mojicie și rapacitate. Discutând cu egală
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
pentru nimic în lume, liderul Partidului Noua Generație explică. Ăștia nu sunt buni de președinți de partid. Nu-i respectă subordonații lor, fiindcă sunt mai inteligenți decît ei. Subordonații. Băsescu e un acela care aduce voturi, dar Berceanu nu se uită la el. Stolojan? Se compară el cu Tăriceanu ca nivel de inteligență? Cine îi place lui Becali, la nivel de președinte de partid? Adrian Năstase. Jumătate din partid nu-l înghite, dar cealaltă jumătate îl idolatrizează, că e inteligent și
Cine ocoleste pe cine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12652_a_13977]
-
în partid și avantajeșle ce decurg din ea, de la impunitate la controlul a tot ce mișcă în zona fondurilor (nu le înșirui, le știe el mai bine!) La fel Hrebenciuc, Tărăcilă sau baronii trecuți momentan în adormire. Acești oameni au uitat gustul disciplinei de partid și nici deviza "partidul primează" nu le cade prea ușor la stomac. Prin colțurile unde i-a trimis Năstase Furioso (acest Orlando al ouălor de fermă), își rod unghiile, plini de mânie, gata să sară la
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
Adrian Năstase, viața a devenit de neconceput în afara stilului dictatorial. De aici i s-a tras mărirea, de aici i se va trage și pieirea. În clipa de față, el nu e decât cocoșul înfuriat pe care foștii susținători au uitat să-l aplaude. Într-adevăr, nu prea e nimic de aplaudat. Doar neputință și disperare.
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
măsură. Cotele violenței cresc năucitor, deciziile politice se cîntăresc în voturi. Interesant este cum toată tensiunea legată de Irak, de dictatura lui Saddam Husein și rigorile unei religii stîrnesc convulsii, opinii polemice și pe tărîmul culturii, al artei. Să nu uităm listele pro și contra intervenției americane în Irak, protestele unor mari personalități, vocile care aprobau sau, dimpotrivă, care condamnau războiul. Nu știu ce a însemnat Vietnamul decît din paginile istoriei. Cu Irak-ul m-am surprins contemporană. Am corespondat, puțin, cu cîțiva
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
splendidă, Cartea cu Apolodor a lui Gellu Naum, Ioana Pîrvulescu i-a dăruit un exemplar fiului meu, contînd pe admirația lui față de atrăgătorul pinguin din Labrador și, desigur, față de autorul uneia dintre cele mai minunate povești pentru copii. Nu pot uita serile copilăriei mele cu Apolodor, pinguinul care m-a plimbat prin toată lumea, personajul cu care am călătorit la Capul Nord, în Africa, în Connecticut și Saint.Louis, în Uruguay și Antarctica. M-am plimbat cu vaporul pe Mississippi și am
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
de altă parte, există și o glisare permanentă între acest motiv neidentificat încă, dar cu un potențial generativ extrem de puternic, și anumite elemente denotative care par a fi un fel de degradare, prin evoluție, a acestui motiv originar. Dacă ne uităm bine chiar la modul în care și-a pus pe perete lucrările se va vedea că și aici există modalități de manipulare a obiectului. Pe de o parte, e hârtia aproape neadministrată, pictată și prinsă în pioneze; un fel de
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
fi fondul,/ cerul și sfera, spațiul tău/ de manevră și antrenament./ Foarte activ și foarte leneș/ sufletul tău în lentoare./ Neștiut, nici măcar bănuit,/ între oglinzi, intri și ieși, ca dintre aripile îngerului/ în spațiul magic-ostil/ a propriei vieți./ Respiri și uiți să respiri/ uimită în dubla imagine/ ce se multiplică la infinit./ Intri ca să scrii/ și ieși ca să citești./ îngerul tău păzitor/ te ține strâns, nedureros,/ de mâna cu care scrii" (Spațiul de manevră). Figurînd o extremă frăgezime morală, înaripații divini
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]