4,112 matches
-
s-a dus repede spre Trandafir și, înainte să ne dăm noi seama ce face, l-a luat în mână. A țipat de durere, dar nu i-a dat drumul. Am văzut cum ochii i se măreau și i se umflau în cap. Apoi a dispărut. Trandafirul a rămas la locul lui, dar el jur că nu mai era. Dispăruse ușor și în tăcere. Câteva minute mai târziu a reapărut, zâmbind larg și clătinând din cap. — Minunat, a spus. Cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
James Rattray-Potter. Cred că nu mi-ai reținut numele mai devreme. Era înalt și lat, cu o alură clasică Sloane: părul negru și des deasupra unei figuri rozalii sănătoase, cu trăsături puternice, și un nas care deja începuse să se umfle ușor de la băutură. James Rattray-Potter mi s-a părut a fi unul dintre acei bărbați care nu se simt bine fiind tineri și care sunt ei înșiși pe la patruzeci de ani, când au deja la activ mai multe funcții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ei, asta a fost în ceea ce îi privește. Acum vând cu toții telefoane mobile. Era și timpul. Stricau imaginea orașului. Niște mitocani, sincer. —Așa e. James Rattray-Potter nu-mi plăcea deloc; ironia era că puteam să îmi dau seama după cum se umfla în pene ca un păun în călduri, după cum se încredea, zicându-și că mă dă gata. Deci ne mișcăm de aici? zise Belinda, bosumflându-se drăguț. Se fâțâia pe loc, atrăgând atenția asupra picioarelor ei, care, în dresurile pastelate, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
iritat. Aș aprecia dacă ai vorbi despre ea cu mai mult respect, tinere. Tu nu știi cine sunt eu? a spus Tony Muldoon, nevenindu-i a crede. Nu-ți permit să-mi vorbești așa. Venele de la gâtul lui Joe se umflară vizibil. Nu-mi pasă nici dacă ești Iisus Hristos, băiete. Ai să zbori afară într-un minut dacă mai continui cu chestii de genul ăsta. Am lăsat jos cana cu ceai și l-am bătut ușor pe mână pe Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-ți spun ceva, tinere, ascultă la mine. Mai bine ai fotografia-o pe fata asta drăguță decât bucata aia de metal, nu? Ei bine, vă las să continuați. Baftă la fotografiat! Dispăru de-a lungul balconului. Fața lui Tony se umflase apopleptic. Nenorocit pompos, a mormăit el, atârnând din nou peste balustradă și concentrându-se pe o anumită față a Planetei plutitoare. Cine se crede ăsta să-mi vorbească așa? Se pare că este viitorul președinte al băncii, am zis, aducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
genială. Ți-ar plăcea să tragi o linie? am spus, aducându-mi aminte că am jumătate de gram de cocaină în portofel. De obicei, cocaina îmi depășea bugetul, dar, cum am mai zis, comanda făcută de Mowbray Steiner mi-l umflase pentru un moment scurt și fericit. Am păstrat-o pentru o ocazie specială, iar seara de acum intra clar în categoria asta. Am cotrobăit prin geantă până am dat de ea. —Ce, acum? —De ce nu?! Îmi zâmbi pe neașteptate, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am ajuns la locul potrivit. În acest timp, una dintre lovituri mi-a aterizat pe coapsă, dar mulțumesc lui Dumnezeu că a fost pe cea stângă, cea slabă. Chiar și așa durea destul de tare. Jumătatea feței unde mă lovise se umflase, strângându-mi ochiul, așa că trebuia să privesc chiorâș ca să văd, și mai bine nu mă gândeam la ce pățiseră coastele mele. Îndepărtând orice gând, m-am concentrat cu totul asupra unui strop de agresivitate și i-am dat un șut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de nervi, umflată din cauza lacrimilor. Sebastian, în spatele meu, se lupta cu încuietoarea ușii din față. Belinda a încercat să mă zgârie, cu ochii plini de ură, și a trebuit să o blochez cu o mână. Nu aș fi fost surprinsă dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
făcuse tot ce putuse pentru a mă îngriji câteva zile și mă călca deja pe nervi. Părea îndatoritor, dar, mulțumesc lui Dumnezeu, nu a făcut din țânțar armăsar, doar m-a sărutat pe un colț al gurii care nu era umflat ca un balon și mi-a spus să-l sun în curând. Mă întrebam dacă o să fac asta. Am încuiat ușa în urma lor și m-am întors mulțumită la canapea. Era timpul să-mi iau calmantele. Le-am dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acasă, după tipic, votcă (alcool) cu suc de roșii. Era luni seara. M-am trezit joi dimineața, învelit cu covorul de lângă pat. Eram în pijama. Năuc, greoi, războlit, ca după un chin pustiitor. Nu mă simțeam prea rău. Picioarele se umflaseră și m-am încălțat cu o pereche de pantofi mai ușori, de vară. Era sfârșit de octombrie, plouase și până în stația mașinilor m-am și umplut de apă în încălțări. Am cumpărat ziarul, cu gestul reflex din fiecare dimineață. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini de carte. Mă plimb printre rânduri, cu pas târșit. Mă doare piciorul drept. Mi se umflă, se dezumflă, într-o joacă de semne. Probabil îmi vestește necazuri. Îmi plac acești tineri cuminți, tăcuți. Trec pe lângă o fată și privesc peste umărul ei. Un fel de atlas, cu poze strident colorate. Un fel de ape roșii, verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Carole Lombard, care pesemne că te așteaptă. Și Învelește-te, că afară e o noapte cîinească și te mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-am Întins alta lui Fermín. Am stins lumina și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mă duceam la serviciu cu părul strîns Într-un coc, nemachiată. În ciuda acestor tertipuri, Sanmartí continua să mă perie cu insinuările lui, Întotdeauna impregnate de acel zîmbet alunecos și cangrenat de dispreț, tipic eunucilor samavolnici care atîrnă ca niște cîrnați umflați din Înaltul statelor de funcții ale oricărei Întreprinderi. Am avut două sau trei Întrevederi În perspectiva altor locuri de muncă, Însă, pînă la urmă, dădeam peste o altă variantă de Sanmartí. Creșteau ca un puhoi de ciuperci cuibăritoare În bălegarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent de forțele de torsiune ce acționau asupra lor. În interiorul ridurilor, dar și În afara lor, se aflau peri neverosimil de groși, care-i Înțepau buricul degetelor. Simțurile Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din cauza tăriei, adevărurile ultime deveneau de nesuportat atât pentru unul, cât și pentru celălalt, și Lawrence și Bikinski erau nevoiți să le dilueze turnând tăria În halbele de bere abia aduse de la bar. Atunci, făcând impact Între ele, adevărurile se umflau, acoperindu-se de o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos, amestecându-se cu chiștoacele și scrumul de țigară căzut din belșug pe mozaic. Conversația le Înfierbânta chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o firmă de distribuție le făcea la un anumit tip de prezervative, Încât achiziționă a doua zi un Întreg set. Produsul s-a dovedit a fi de proastă calitate. Omuleții Gopo cu gust de căpșuni și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la pat la șifonierul ce stătea cu ușile larg deschise, Înlăuntrul căruia, umăr lângă umăr, se aflau cele o sută douăzeci de costume ale medicului, călcate și periate cu grijă, arătând ca niște soldați aliniați unul lângă altul, ce-și umflă pieptul și Își Îndreaptă spatele dinaintea comandantului, pregătindu-se să strige din toți rărunchii: „Ura!”. Nu era cazul. Acum comandantul (colonelul sau generalul Noimann) stătea În șezut cu picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îndreptă spre dulap să-și inspecteze „trupele”. Pauza de respiro durase prea mult. Costumele se aflau În dezordine. „Soldați, drepți!” făcu Noimann. După care le dădu un ordin ce se bătea cap În cap: „Pe loc repaus, marș!”. Costumele Își umflară pieptul, apoi se destinseră. După care Începură să mărșăluiască pe loc, mișcându-și umerii În sus și În jos. Mulțimea de pantofi aflați În debara le ținu isonul. Îmbărbătat de ordin, medicul Noimann se Îndreptă, Într-un marș triumfal, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu și-n buzunare. La Întoarcerea spre casă, cifrele țopăiau, mergând În fața lui. Nu știu cum se Întâmpla, dar abstracțiunilor li se umfla fundul, căpătând forme bombate, acoperite de câte o pereche de bikini. Nu aveai cum să nu fii atras de ele. Să fi fost de lemn și tot ai fi Încercat să le tragi din mers o palmă peste rotunjimi. Simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele sufereau o scurtă metamorfoză. Pe spatele lor, În locul crucilor, apăreau cadranele de ceas, ale căror minutare și secundare se Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un fel de clește. Cămașa, prinsă parcă de niște fire nevăzute, se ondula, plutind peste platouri. Noimann gemu și el, eliberându-se de Încă un sul de feșe, ce se rostogoliră până În colțul de miazăzi al Încăperii. Tot atunci cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de puternic, Încât geamurile zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă. „Tu, care ești Ieri”, rosti, privind spre Noimann, ciungul. „Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert, Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi făcut această glumă oarecum macabră, atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Lăpușneanu. Mulțimea saliva. O doamnă ce se oprise lângă galerii fu nevoită să se sprijine cu mâna de vitrină ca să nu leșine. „Iată ce ușor se poate propaga reflexul lui Pavlov În masă”, gândi Noimann, simțind cum buzele i se umflă de salivă. De altfel, atmosfera era atât de Încordată de așteptare, Încât aveai impresia că În curând clienții, laolaltă cu ospătarii, dar și cu mulțimea de pe stradă, se vor repezi asupra grămezii de carne ce se Înmulțea continuu. Și-ntr-adevăr, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă Înghesuiți”, surîse inginerul. „În curînd, dacă mai curge un pic de vreme, diferența dintre Adam și Eva se va atenua... În ce mă privește...” „În ce vă privește, dumneavoastră, cred, faceți o excepție... La Judecata de Apoi vă veți umfla mușchii pectorali...” „N-aș vrea să fiți În pielea mea”, răspunse Satanovski cu o voce tristă. „Nu cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]