3,608 matches
-
treptat într-un ritm de evlavie și exultă prezența harului pogorât peste lume. Confesiunea, mereu însoțită de candoare, sugerează truda căutării cucernice și transcrie satisfacția iluminării interioare, căci P. crede că ordinea divină asigură o mai lesnicioasă apropiere de bucuriile umile ale vieții. SCRIERI: Frigul și frica, Cluj-Napoca, 1992; Însoțiri în Turnul Babel, Craiova, 1996; Mormântul gol, Cluj-Napoca, 1999; Grădina lui Ion, pref. Adrian Popescu, Bistrița, 2000; Bucuria întrebării. Părintele Stăniloae în dialog cu Ioan Pintea, Bistrița, 2002; Admirații ortodoxe, postfață
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
care trec, iar dragostea aduce în final fericirea. Mai mult, se ivesc situații și personaje comice, realizate în special prin replică și automatisme de limbaj. P. a scris, în cele din urmă, niște romane populare, atât prin compasiunea pentru cei umili, nefericiți, neîmpliniți, cât și prin scriitura accesibilă. Un anumit spirit de observație culege de-a valma întâmplări, moduri de vorbire și comportament, dar acestea, nestructurate, rămân la nivelul unor simple constatări și încercări de vizualizare a acțiunii, verosimile, nu și
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
superstițiile magice ale maselor, cât și idolatriile intelectuale ale elitei. Prin urmare, numai universalitatea experienței liturgice a Bisericii poate inspira astăzi o viziune terapeutică asupra culturii, indicând atât foloasele, cât și insuficiențele ei. Critica teologică nu poate fi decât manifestul umil al sfințeniei celor care s-au lăsat „agonisiți de Dumnezeu” (I Petru 2, 9). Pentru împlinirea acestui program de viață, creștinii secolului XXI nu au la dispoziție rețete, dar se bucură de modele extraordinare. Orice mare artă - începând cu muzica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
omora pe propriii săi tovarăși. Acest spectacol înfiorător păru să smulgă turma din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri venite de departe, apoi lacul însuși începu să se umile și să se tălăzuiască ușor; camerele nupțiale și creșele submarine se mistuiră; balenele din cercurile mai centrale prinseră să înoate în rînduri mai strînse, pe orbite din ce în ce mai apropiate. Da, lunga acalmie luase sfîrșit. în curînd se auzi un vuiet surd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la Pequod. Capitolul C CARAFA înainte de a pierde din vedere corabia engleză, e cazul să spunem că venea din Londra și că purta numele răposatului Samuel Enderby, un neguțător londonez, fondator al celebrei întreprinderi baleniere „Enderby & fii“ - întreprindere care, după umila mea părere de vînător de balene, nu e mult mai prejos, din punct de vedere istoric, decît casele regale ale Tudorilor și Bourbonilor, luate la un loc. Din numeroasele mele documente nu reiese precis cu cît timp înainte de anul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca un miracol, de măreție și de suferință. Privește, însă, din același unghi, omenirea în masă: ea îți va apărea, în majoritatea ei, ca o gloată de duplicate inutile, atît în prezent, cît și în succesiunea generațiilor. Dar, oricît de umilă i-ar fi fost obîrșia, dulgherul de pe Pequod nu era un duplicat, deși era departe de a fi un exemplu de nobilă abstracțiune umană; de aceea, iată-l că-și face apariția pe scenă. . Ca toți dulgherii navali și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
faptele lor - n.n.), a recunoscut la Sinaia pentru prima oară primăvara adevărată: «În primăvara asta copacii au Îmbrăcat Pentru Întâia dată cămăși de clorofilă Și nu mai stau nici gârbovi cu gâtul aplecat Și nu mai au privirea pierdută și umilă» Dan Deșliu (Goarnele inimii - n.n.) găsește și el nu numai că primăvara Înnoiește natura, ceea ce știau să spună și poeții pastorali În versuri parfumate săltate În ritm de menuet - ci că vremea noastră a Înnoit primăvara: «că s-au iubit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sunt nu doar modele ale povestirilor, ci și personaje din lumea reală. Ei bine, în acestă lume, detectivul e omul revoltat. E pionul ce nu mai acceptă regula stabilită de cei puternici. El vine de undeva de jos, din straturile umile ale societății, dar aspirațiile sale sunt cât se poate de înalte. Formula însăși a literaturii pulp e una a sărăciei, a modestiei, a scrisului „ce n-a visat niciodată la posteritate”, cum avea să spună Raymond Chandler. Și totuși, singuratic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din 1911, până la eseurile, substanțiale, din ultimii ani ai vieții), obsesia scrisului, a preciziei exprimării, a acurateței stilistice e la fel de acută în primele, ca și în ultimele texte. Chandler nu acceptă pentru romanul detectivistic rolul de rudă săracă, de moștenitor umil al unei tradiții precare, pentru care mecanicitatea formulelor, reproducerea modelului eficient, dar inexpresiv, ocupă prim-planul scrisului. Format la școala postvictoriană a respectului față de cuvânt, el cere eleganță, precizie, expresivitate și, mai ales, o anumită respectabilitate științifică. Aceasta e conferită
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
niveluri multiple ale lecturii. Numai un scriitor dominat de orgoliu și aroganță ar renunța la plăcerea durabilă de a se ști urmat în adeseori inconfortabilele cotloane ale trudei și spaimelor sale. Firește că scriitorul nu poate fi redus la condiția umilă de bun samaritean. Dacă, într-o primă instanță, el știe că a-l face să „risipească o parte din ceață ajută stimei de sine a cititorului” (Ibidem), în a doua, e suficient de prudent să păstreze pentru sine ultima tușă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu sunt la fel de limpezi. Spre deosebire de alți autori, în scrisul cărora descifrezi simpatiile sau antipatiile (ale autorului sau ale protagonistului), la Chandler nu există partener privilegiat. Întreaga societate e căzută în ghearele viciului, violenței, minciunii sau asasinatului, chiar și cel mai umil dintre indivizii întâlniți. Agnes, vânzătoarea de la anticariatul lui Geiger, se dovedește complicea unui asasin fără scrupule, Harry Jones, fostul contrabandist cu alcool, devine un „vânzător de ponturi” lipsit de scrupule, până și servitorul familiei Sternwood, Norris, pare să fie depozitarul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unghiurile țării, de la Ploiești, Cluj, Tr. Severin, Brașov, Mizil, Cernăuți, Brăila, Oradea Mare, Arad, Chișinău, Sibiu, Alba-Iulia etc. Iar ziua de 1 Decembrie a fost prilej de sărbătorire pentru parlament cum și pentru toate orașele și satele, până la cel mai umil cătun. S-a dovedit că oricât patimile ca și greșelile politice, ne-ar despărți, chestiunea națională este în inima, în mintea și în sufletul tuturor românilor și că unitatea sufletească este mai desăvârșită decât se credea. S-a dovedit și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și a proxeneților („baronul” Lăzărică, Sbonghici, „un simbol social”), a peripateticienelor uzate, a bandiților (Gaetan, asasinul „monden”), a „candriilor” brutali și pitorești. Conform principiului că mizeria își are „subdiviziunile” ei, anchetele lui sociale au ca teme: Cum trăiesc oamenii, Meserii umile, Bursa hainelor vechi, Un azil de bătrâni (stație terminus pentru „vechituri umane”), Trustul cerșetorilor (demistificare ratată a antreprenorilor milei). În serialul Unde voi naște?, pericolul melodramei este contracarat de interogația vitriolantă la adresa societății. Reporter, prin excelență, al Bucureștiului, B.-F
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
uneori cu B. Fundoianu, versuri precum „Din staule dulci de-amintire / Vițeii ne cheamă cu muuu, / Copacii-și procură jobene / Și mor eleganți” etc. autorizând, ce-i drept, analogia, și, mai ales, cu Francis Jammes (poezia micilor viețuitoare, inofensive și umile, contemplate cu atenție binevoitoare, în cadru bucolic etc.). Pe de altă parte, se pot percepe și ecouri din M. Blecher, dar și din poezia „dinamitardă” a „generației războiului”, îndulcite însă, acestea din urmă, prin fixarea în derizoriu și parodie. Ca
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
să dea uneori substanță caricaturală adecvată unor chipuri, schematismul etic este evident, contrastele apăsate, didacticismul - obositor. Sunt tare obișnuite ale literaturii vremii, pe care romancierul nu le poate ocoli. Bunăoară, iubirii dintre un tânăr boier și o fată de proveniență umilă i se împotrivesc intrigi urzite monstruos, tenebrele pândesc pretutindeni, intervin mereu omoruri, răsturnări spectaculoase de situație, coincidențe fatale. Cu toate acestea, B. nu este un imitator, ca G. Baronzi și C. D. Aricescu. Prin sporul de originalitate, el face, în
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
domnului Răzvan Theodorescu, de un total dezinteres față de proiecte de anvergură În domeniul culturii. Vladimir Tismăneanu: Înțeleg că s-a inaugurat un nou sediu al acestui minister. Mircea Mihăieș: Da, lângă Muzeul Satului. S-a vorbit și de poziția absolut umilă a lui Răzvan Theodorescu față de premier, atunci când a fost vorba de Împărțirea fondurilor. Stabilirea bugetului pe ministere este un moment În care toți devin lei-paralei. Răzvan Theodorescu a fost de fiecare dată foarte mulțumit cu firimiturile care i s-au
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
din dorințe nepermise, el are un caracter amenințător, deranjant și dureros. De exemplu, impulsurile referitoare la moarte sunt în general refulate. Ostilitatea, agresivitatea, chiar și ura nu sunt exprimate deschis. Subiectul își reprimă strigătele, își controlează furia, afișează un zâmbet umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
piciorului, călcâiul are o semnificație de fragilitate și de vulnerabilitate. Imortalizat de mitul grec, revelează unicul punct slab al bravului Achile. Istoria ne spune că și un erou are slăbiciunile sale. Călcâiul îi amintește omului de necesitatea de a rămâne umil și conștient de limitele sale, de a nu se supraestima și de a nu fi orgolios. Îl invită să rămână cu picioarele pe pământ, funcție pe care o asigură călcâiul. Pasul este simbolul măsurii sacre. În religiile monoteiste, pasul este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
al prozei scurte, întâmplarea din text (adeseori, amuzantă) nu are decât menirea de a dezvălui o umilință mai veche, un complex bine ascuns până atunci. Toate prozele lui vorbesc, aproape fără excepție, despre sufletul omului mic și neimportant, un funcționar umil și alcoolic, care ascultă uluit tirada retorică a unui politician, cum îl prezintă entuziasmat asistenței: Iată acest om modest și fără pretenții, pe umerii căruia se sprijină demnitatea și rezistența poporului nostru, istoria milenară și zbuciumată a maicii noastre, Rusia
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
anchete și amenințări. Neatent, secretarul de redacție nu a observat cumplita eroare. Pe capul bulgarului fusese pusă o pălărie, dar pălăria din mâna lui nu era ștearsă. Pe scurt, șeful statului bulgar avea două pălării, subliniind și mai apăsat atitudinea umilă, de cerșetor. Legenda Cât de importante pot fi explicațiile la o fotografie? Oare imaginea în sine nu e suficientă? Înainte de a răspunde, să ne reamintim că există trei niveluri de lectură a unui ziar: ilustrația și legenda (explicația ei), elementele
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
răbdare. Încet, dar sigur, își va consolida un loc și o poziție în cadrul secției, al ziarului. Multe are de îndurat un tânăr (în afara cazului rarisim când este primit cu brațele deschise). Într-un singur punct nu are voie să facă umile concesii: atunci când e vorba de scrisul său. Una este să accepți sfaturi și sugestii de bună-credință și alta este ca cineva să-ți arunce disprețuitor textul la coș, punând sub semnul întrebării talentul și priceperea ta în ale scrisului. Cu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
disprețuim din ignoranță. Pe plan cultural, așa cum voi Încerca să arăt prin trei exemple, riscăm să pierdem Înțelesul Însuși al unei bune părți din Tradiția noastră transmisă liturgic, iconografic sau literar. Apocrifele marianice Biografia Maicii Domnului, În Noul Testament, se suprapune umil biografiei Mântuitorului. Ea apare În evanghelii odată cu Bunavestire și dispare după Înviere. Dogma fundamentală a creștinismului rămâne totuși dogma Întrupării lui Dumnezeu, a nașterii Lui dintr-o femeie neîntinată, fecioară ante partum, in partu și post partum. Maria joacă un
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
leagă trei elemente deodată: Domnul-Înțelepciunea-Pomul vieții. Nici Clement nu era străin de această interpretare (Stromata a V-a, 72,2). Aceste câteva cazuri inventariate vorbesc de la sine. Părinții Bisericii storceau la maximum sensurile Septuagintei, transformând cuvintele cele mai neînsemnate, mai umile, pe care uneori ne este lehamite să le traducem, În adevărate bijuterii spirituale. Până aici am citat versiunea sinodală ortodoxă din 1982, ale cărei vicii urcă Însă până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine În intenție). În 2001, Î.P.S.
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Întâmplări „tari” se petrec în decoruri pe măsură: cimitire, ruine, locuri tainice, stânci ascuțite, mări furioase, spații tensionate de voci și spirite misterioase. În altă categorie de povestiri autorul își recrutează personajele din zonele sumbre ale vieții, din rândurile celor umili, infirmi sau apăsați de nenorociri, convins că senzațională este însăși viețuirea la limita condiției umane. Principalele lui motive, atitudini și posibilități narative se regăsesc în romanul Cel din urmă erou (1943), care urmărește relevarea impactului dintre conștiința individuală (morală) și
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
agrest trimite încă, la B., discrete semnale, până la margini obscure, „viclene” de târg, la pragul căruia se poticnesc „ulița”, drumul („figură” ce revine în poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute și oarecum „obiectivate” în tonul epic, nesentimental și
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]