8,223 matches
-
te încerce cât mai târziu, dar există un timp pentru toate. Va veni o vreme când tu vei fi acela care ține predici. Când nu mai acționezi, vorbești. Fiecare vârstă cu năcăfalele ei... Nepotul: Așa o fi, că prea spui!? Unchiul: A fost o vreme când nu mă dădeam înapoi din fața niciunei aventuri. Acum nu mi-a mai rămas decât vorba. Într-un fel îți dau dreptate că nu mă înțelegi, dar atunci când vei ajunge la anii mei, cu siguranță îți
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352695_a_354024]
-
da seama că tot ceea ce ne rămâne este sfatul. A sfătui pe cei mai tineri mi se pare chiar o datorie . Și nu cred că este întâmplătoare zicala: « Cine n-are bătrân să-și cumpere ». Nepotul: Înțelepte vorbe ai grăit! Unchiul: Vei avea destulă vreme să le rumegi și, mai ales, să le transmiți mai departe. Pe vremuri oamenii se adunau la clacă și își povesteau unii altora pățaniile, grijile, necazurile. Comunicau unul cu altul, fiindcă omul este înainte de toate o
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352695_a_354024]
-
că timpul s-a comprimat, că pământul sau soarele s-ar fi deplasat cu nu știu câte grade. Teorii fără niciun fundament științific, desigur, care nu au alt rost decât acela de a inocula teama. Nepotul (cu ochii pe monitorul laptopului): Exact! Unchiul: Tu mă asculți sau citești altă gogomănie!? Doamne, ce minte bolnavă să fi fost aceea care a anunțat sfârșitul lumii în 2012 cu exactitate matematică!? Îți dai seama că trăim într-o lume lipsită total de mustrări de conștiință? Într-
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352695_a_354024]
-
întrerupe șirul gândurilor. - Sunt Ingrid, o aud, vorbind precipitat. Profit că sunt singură câteva minute. Nu încerca să mă vizitezi până nu te sun eu. Voquin mă urmărește pas cu pas și este foarte gelos pe tine. Ținem legătura prin unchiul meu! - Am înțeles. - Nu-ți mai spun că mă tachinează zilnic cu franțuzoaica ta. - Prostii! Nu i-am făcut decât o vizită! N-am nicio treabă cu ea. - Trebuie să închid, zice. Îi aud pașii pe punte! Somn ușor!
DRUMUL APELOR, 54 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352752_a_354081]
-
lor să ajungă la sufletele celor cărora le vor dărui în prag de primăvară. Maricel Apalaghiei (comuna Hulub - Dânceni, județul Botoșani), inginer mecanic, meșter popular, vicepreședintele Asociației Meșterilor Populari din Moldova, a învățat de copil arta crestării în lemn de la unchiul său Molocea Neculai. În 1997 împreună cu soția a înființat o întreprindere familială în care lucrează linguri, troițe, blidare, mobilier bisericesc, mărțișoare din lemn reprezentând crestături în lemn. Ne spune legenda mărțișorului așa cum este cunoscută la dumnealui în sat. Baba Dochia
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
locuri? Că prin alte județe știm cine. Tot mai mult. Observ cu satisfacție că și Justiția oarbă a cam început să vadă mafiile constituite în plan național, județean și local. Păcat că vede doar la indicațiile doamnei U.E. și ale Unchiului Sam! Cu ai noștri aleși, slabă nădejde! Ei, înșiși, umplu, încet-încet pușcăriile Halal, conducători ce-și pun, soțiile, copiii, neamurile în posturi grase! În Ardeal avem de-a face cu reaprinderea unor tăciuni. Iar serviciile noastre secrete asistă pasiv. Demisul
TABLETA DE WEEKEND (60): IGEN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353595_a_354924]
-
simplu, cu dinții și cu ghearele, căci arme nu mai aveau. Față de ăștia eu am învățat să-mi folosesc blândețea vorbei și fiorul privirii. Și cu acestea, încet-încet am ajuns să-i domin și să-i pun la respect chiar. Unchiul Neculai (n.p:bunelul meu, după mamă) ne-a învățat asta, aplicând în fața noastră această forță stranie pe animalele noastre. El culca așa, cu privirea doar, calul la pământ mai întâi, și apoi îl încăleca pentru prima dată fără nici
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
muzică populară , realizator de emisiuni Tv , nepoată a celui plecat din sat și revenit acum întru cele veșnice... Cu sufletul plin, mi-am amintit și eu , prilejuite de tatăl meu, care își venera vărul, momentele de întâlnire în vreme cu "unchiul Romon"sau "domnul Romone" cum îl numea bunica mea și mătușă a sa...Iată cum țăranul își prețuia pe cei plecați din neam ,la oraș ,spre a deveni "domni"... "Vinovat" de a-mi fi dăruit, încă din copilăria mea de
IN MEMORIAM ROMUL MUNTEANU (FRUMOŞII MICILOR ORAŞE I) de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354635_a_355964]
-
felul acesta au căzut capetele multor domni de valoare ai Principatelor Române. Uneori reclamangii erau chiar oamenii de casă ai domnilor respectivi. Ar fi destul să amintim că Sfântul Constantin cel Mare și fiii săi au fost decapitați datorită intrigilor unchiului său, Constantin Cantacuzino; Vlad Țepeș a fost detronat de fratele său și exemplele pot continua. În vremea noastră, „sultanul”, „țarul” sau „împăratul” este omul din popor, cetățeanul cu drept de vot. În fața acestuia, unii dintre candidați vin, se pleacă până la
ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA -BĂTAIA PE CAŞCAVAL de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347039_a_348368]
-
luaseră singurii mei bani dați de mama, o sută de lei albastră, care erau bani de urgență, sau forță majoră. Acest caz de forță majoră tocmai sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de pescuit. Când i-am povestit ce am pățit și m-a văzut în ce hal arăt, după descrierea pe care am făcut-o individului, mi-a spus că acela
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
în Domnești, județul Muscel, actualmente Argeș. În puținul timp rămas Ion Pena a scris, totuși, câteva sute de poezii și epigrame. Ca si cum parcă părinții nu ar fi suferit destul, prietenia să cu Gheorghe Sută, liderul Partidului Național Țărănesc din Domnești, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, participanta activă la „Rezistență anticomunista din Munții Făgăraș - Haiducii Muscelului", si apartenența să țărănista aveau să-i condamne familia la supravegherea miliției și securității după război, pana prin anii '70. Ion Pena n-a fost căsătorit
ION PENA de ION PENA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/347177_a_348506]
-
căreia trebuie să-i asigure și zestrea, numai o vie cu cramă în dealul Buliga, lângă Cerneți, o moară la Malovăț și alte câteva lucruri ce nu valorau nici 2000 lei (datoriile părintești treceau de 1200 lei)61. După moartea unchiului său hagi Gheorghe Cluceru Pleșoianu, mai moștenește două vii pe dealul Trestinicului și o prăvălie în Cerneți (tot împreună cu Dimitrie)62. Prin căsătorie cu Ecaterina Ceacâr primește ca zestre o prăvălie în târgul Cucului din București, alături cu casa și
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
tot împreună cu Dimitrie)62. Prin căsătorie cu Ecaterina Ceacâr primește ca zestre o prăvălie în târgul Cucului din București, alături cu casa și acareturi (septembrie 1832)63, mai avea o parte din moșia Pleșoianu - Romanați, veche moștenire a familiei prin unchiul său hagi Radu Pleșoianu 64. Mai târziu dobândește încă o prăvălie în București65și alte moșii prin țară. Între acestea Baloteasca (Morile) din județul Dâmbovița unde în anul 1848 înființa chiar un târg de vite, Belguni lângă Pleșoiu de Romanați, ambele
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
a învățat cum să-l perie mai bine pe spate, iar mânzul stătea nemișcat de atâta plăcere. Din când în când dădea din coamă, semn de mulțumire. Cam peste patru ani, băiatul se afla chiar în grajd, când a intrat unchiul său, Nicolae: Ce faci măi, Mitică? De mult nu te-am văzut! Ești harnic, văd că-l cureți pe Luminosul tău. Între timp l-a luat în brațe pe nepotul său, apoi s-a întors către mânz și începea să
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
a luat în brațe pe nepotul său, apoi s-a întors către mânz și începea să-l mângâie pe spate. Băiatul nu mai apuca să spună nimic că în acel moment crucial mânzul brusc l-a lovit cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din grajd. Măi, Luminosule, animal sălbatic, dar ce faci cu unchiul meu, striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu ai lovit pe nimeni! Între timp s-a
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
mai apuca să spună nimic că în acel moment crucial mânzul brusc l-a lovit cu piciorul pe unchiul său, direct în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din grajd. Măi, Luminosule, animal sălbatic, dar ce faci cu unchiul meu, striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu ai lovit pe nimeni! Între timp s-a dus la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, după ce și-a mai revenit un pic, s-a îndreptat către
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
în stomac. Nicolae a căzut pe loc, pe paiele din grajd. Măi, Luminosule, animal sălbatic, dar ce faci cu unchiul meu, striga disperat băiatul. Dar tu în viața ta nu ai lovit pe nimeni! Între timp s-a dus la unchiul său să-l ajute să se ridice. Nicolae, după ce și-a mai revenit un pic, s-a îndreptat către ușa grajdului, ținându-și mâna pe stomac, așezându-se pe banca din fața grajdului. Ce s-a întâmplat? - întreba Bunicul nedumerit, care
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
din fața grajdului. Ce s-a întâmplat? - întreba Bunicul nedumerit, care tocmai atunci a intrat pe poartă, îndrumând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba și vibra îngrijorarea în vocea sa, dar în locul băiatului, i-a răspuns nepotul: -Bunicule, pe unchiul l-a lovit mânzul cu piciorul, chiar în stomac... dar așa ceva nu a făcut Luminosul niciodată... oare ce s-a întâmplat chiar acum, bunicule? -Te-a lovit mânzul, chiar în stomac? Și tu nici nu poți vorbi și abia poți respira
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
să plângă, cum n-a plâns în viața lui. Nu-l vedea nimeni, nu trebuia să-i fie rușine. -Luminosule, ce păcat ai săvârșit?! Dragul meu mânz, tu ai un suflet așa de rău? ... nu aș fi crezut niciodată...săracul unchiul, dacă îl lovea pe cap, putea să moară... inima bătea alert, iar lacrimile îi murdăreau fața cum vroia să și-le șteargă cu mâinile murdare... sărăcuțul meu cal, ce bătaie ai primit de la bunicul, deși e om bun bunicul... nu știu ce
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
pus o farfurie mare în față cu o bucată de mămăligă aburind... mănâncă, dragul meu, ai să vezi că totul se rezolvă. -Unchiule, cum te simți? -Bine, acum mai bine, nu-ți mai face atâtea griji din cauza mea... îl liniștea unchiul binevoitor. Uită-te și tu la mine, vezi că-s bine! Mitică înghițea greu mămăliga, deși îi plăcea, dar acum i se părea anevoios... mai mult răscolea cu furculița mâncarea, fără s-o ducă la gură... Trebuie să ies afară
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
mână să-l curețe, poate chiar de păcate. -Măi, Luminosule, ce rău ai săvârșit azi. M-am supărat foarte rău pe tine, lacrimile i-au pornit din nou șiroaie. Cât te-am iubit măi, Luminosule... și tu să lovești pe unchiul meu !... de ce ai făcut Luminosule?... nici nu mai pot să-ți spun astfel... nu mai ești luminos... acum ești doar un cal obișnuit, pe care trebuie să-l iubim, dar dacă face ceva rău, trebuie să-l și pedepsim... S-
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
din cele patru zări întregul neam, lucru ce se întâmpla mai des pe când trăia mama, nu ca acum doar la nuntă, botez și înmormântare. Cu ocazia comemorării celor șapte ani de la plecarea ei în tărâmul sfinților, după Parastas, unul din unchi, frate cel mai mic al mamei mele, a adus în discuție personalitatea profesorului, amintindu-și de doi dintre dascălii care i-au marcat destinul: învățătoarea și soțul ei, profesor de matematică și fizică. Față de „isprăvile” pe care le tot făcea
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
îmbrățișat. Dar stupoare! Strângându-le pe rând mâna cu căldură, m-am cutremurat de ceeace mi-a fost dat să simt între palmele mele: Amândoi aveau palmele pline de bătături... Dar de ce? - i-am întrebat eu revoltat. Îl ascultam pe unchiul meu povestind și a început să mă răscolească cel mai amar sentiment în inimă, căci profesorii mei locuiau la bloc: Oare ei cum s-or descurca, căci n-au nici măcar o palmă de pământ cu care să-și poată completa
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
să se prezinte, de a ști cum să te primească și să te atragă repede și cu căldură de partea lor, pentru ca noi să ne putem depăși emoțiile. Și cum în mintea mea încă mai mocneau „tăciunii” aprinși de povestea unchiului meu, am început, când mi-a venit rândul: ─Tinerii din ziua de a zi au parcă prea mare interes pentru „hainele de firmă”, mașinile de lux, computerele astea care au început să încapă încă de pe-acuma doar într-un
PROFESORII NOŞTRII DE IERI!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357038_a_358367]
-
dădea mai multă atenție. După ce mami m-a îmbrăcat, ne-am așezat amândoi pe treptele scării de la intrare și fără să ne intereseze restul spectacolului, în compania Nuței și a Cameluței ne-am luat, într-un fel adio! -Plec la unchiul meu! mi-a spus Matei. -Sigur și definitiv? l-am întrebat. -Am să stau cu el! O să fie bine, pentru că este tractorist și mi-a spus că o să mă plimbe cu tractorul toată ziua. Ne-am uitat la el cu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]