6,525 matches
-
zice, eu iubesc oile, Ele nu mă iubesc pe mine, îmi este rușine Să o spun, istoria nu este dreapta cu mine, Spuneți-mi, de când umblă-n haită florile, Poate în Haiti, de când florile musca? Eu am văzut struguri brumați urlând la lună, Am tălpile subțiri că petalele, carnea mi se desface Ca miezul de nucă, atunci, what is the matter? Întreabă lupul, începe să plângă, Eu îl văd în lunca mare, parcă nu mai este fiara, Pare oarecum ok, or
LUPUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351328_a_352657]
-
de când Marx și Engels erau inițiați în „socialism” de Moses Hess? „Pierdut, pierdut. Timpul meu a trecut ca nimica. Orologiul s-a oprit, casa pigmeului s-a surpat. În curând voi strânge la pieptul meu veșnicia și în curând Voi urla proferând blesteme gigantice la adresa omenirii.” (“Ulanem”, poem scris de Karl Marx) Iată ce mai dorea Marx întregii omeniri: „Detest natura. Aș vrea să-i nimicesc această planetă, să-i blochez funcțiile și procesele, să opresc rotirea aștrilor, să dobor corpurile
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
Orizont > Selecții > RĂZVRĂTIRE Autor: Marius Adrian Porojnicu Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Doamne, de-as avea puterea -Fie doar și pentr' o noapte- Aș reinventă 'nvierea, Unui biet popor pe moarte ! Mi-aș urlă spre cer trăirea Celor care dau din mâini S' aș alimenta speranța, Înmulțind coșul cu pâini ! Aș lega, mâna de mână, Hora munților Carpați, Că speranța renăscuta, Să unească frați cu frați, Aș trimite'n Purgatoriu, Sigilând ,pe veșnicie, Tot
RAZVRATIRE de MARIUS ADRIAN POROJNICU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351502_a_352831]
-
ciorbă,Făcută de muma-batrana !... VI. RĂZVRĂTIRE, de Marius Adrian Porojnicu , publicat în Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011. Doamne, de-as avea puterea -Fie doar și pentr' o noapte- Aș reinventă 'nvierea, Unui biet popor pe moarte ! Mi-aș urlă spre cer trăirea Celor care dau din mâini S' aș alimenta speranța, Înmulțind coșul cu pâini ! Aș lega, mâna de mână, Hora munților Carpați, Că speranța renăscuta, Să unească frați cu frați, Aș trimite'n Purgatoriu, Sigilând ,pe veșnicie, Tot
MARIUS ADRIAN POROJNICU [Corola-blog/BlogPost/351507_a_352836]
-
Jur că n-ar rămâne 'n viața, Nici un pui din lege strâmba, Mama lor de stirpe hoata ! Citește mai mult Doamne, de-as avea puterea-Fie doar și pentr' o noapte-As reinventă 'nvierea,Unui biet popor pe moarte ! Mi-aș urlă spre cer traireaCelor care dau din mainiS' aș alimenta speranța,Înmulțind coșul cu pâini ! Aș lega, mâna de mână,Hora munților Carpați,Că speranța renăscuta,Să unească frați cu frați,Aș trimite'n Purgatoriu,Sigilând ,pe veșnicie,Tot ce e
MARIUS ADRIAN POROJNICU [Corola-blog/BlogPost/351507_a_352836]
-
Articolele Autorului Toamne cu primăveri târzii ninge viscolit cu jocuri dureri și mister în clinchet din clopoței- lăcrămioare scuturate de cer fulgi inocenți în dorul crăpat la voia întâmplării se aștern puri nemotivata absență lasă buzele arse jivinei pe moarte urlând în pustiu de explozia cuvântului ce îl ascund sub ruine înerbate de uitată cetate reîntregindu-te sub pleoape închise prin lumina din vis fără țintă alerg în surdina- mecanismului ticăind obosit de cleiul-rugină strângând împrăștiate rămășițe în drum către tine din
TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351541_a_352870]
-
Singur într-o celulă, neputincios între zidurile groase și pe deasupra condamnat la moarte; Condamnat la moarte printr-un nenorocit concurs de împrejurări și un șir de erori incredibile; Câte din acțiunile oamenilor sunt într-adevăr perfecte? Către cine să-și urle nevinovăția dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă? Somnul nu se mai atinge de el. Oamenilor, de ce vreți să îmi luați viața pe care mi-a dat-o Dumnezeu și eu n-am nici o vină?! Și punându-și
PALMA CONDAMNATULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350767_a_352096]
-
un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din adâncul sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici este marea nebunie ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet) Când am văzut ce am realizat, m-am cutremurat și eu. Omul țipă în fața Universului prin clepsidra universului. Sau prin posibilitatea lui de a fi, prin forma acestei posibilități. Clepsidra repetată, care este
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
a clepsidrei să se fi terminat. Ar începe o înălțare continuă a acelui Creier-materie, o evoluție la nesfârșit. (abătut) Hm! Până unde te poate duce gândul...(tace un timp. Apoi devine palid. Se clatină, își dă o palmă peste tâmplă. Urlă din toate puterile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (dramatică, înspăimântător) Aaaaaaaaaa ! (înălțându-și fața , urlând ) Doamneeeeee ! Doamneeeee ! (picioarele îi tremură. Se lasă palid pe un fel de pat, către care mai mult s-a târât. Îi tremură mâinile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dumnezeule, Dumnezeule! Cât
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
acelui Creier-materie, o evoluție la nesfârșit. (abătut) Hm! Până unde te poate duce gândul...(tace un timp. Apoi devine palid. Se clatină, își dă o palmă peste tâmplă. Urlă din toate puterile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (dramatică, înspăimântător) Aaaaaaaaaa ! (înălțându-și fața , urlând ) Doamneeeeee ! Doamneeeee ! (picioarele îi tremură. Se lasă palid pe un fel de pat, către care mai mult s-a târât. Îi tremură mâinile ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dumnezeule, Dumnezeule! Cât de cumplit este! Cum de nu m-am gândit (respiră greu, epuizat
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
adevăr oamenilor acelora, sau acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia stelară. (tare) Și le-a spus, revoltați-vă împotriva clepsidrei! (urlând) Opriți-o! ( speriat, gâfâind) Și ei chiar au încercat lucrul acesta, însă nu s-a putut. ( urlând ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (după câteva momente) Doamneee, cât de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că de
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia stelară. (tare) Și le-a spus, revoltați-vă împotriva clepsidrei! (urlând) Opriți-o! ( speriat, gâfâind) Și ei chiar au încercat lucrul acesta, însă nu s-a putut. ( urlând ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (după câteva momente) Doamneee, cât de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că de fiecare dată se întâmplă așa. (chipul îi arată înspăimântat) De fiecare dată între materia stelară și Creierul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
unei stafii și pleacă) Costache, Costache, m-ai uitat, Costache...Pierdut ești în gândurile tale și în negura timpului... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( care n-a auzit-o) De ce supraviețuiește Marele tot ? (se plimbă agitat prin atelier. Este de nerecunoscut) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (urlând) De ce supraviețuiște Marele Tot? (după un timp în care stă căzut în genunchi, mai liniștit) Dar oare Marele Tot, Creierul universal, căzând în haos, devenind materie stelară procreația începe iar ? (după un timp în care se gândește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI (răvășit
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
devine înspăimântat) Nu, nu, (înspăimântat) nu poate fi adevărat...! Clepsidra mai are mult până să se umple, și nici pe departe nu poate fi vorba de un creier universal. Nu, nu se poate! (tremură, e foarte speriat) Atunci trebuie distrusă! (urlă) Să distrug, să distrug! (arată ca un dement, barba îi zboară în vânt, ochii îi lucesc sălbatic, sudoarea îi curge pe față, se repede, pune mâna pe un ciocan și sparge câteva lucrări în culmea demenței. Face bucăți una din
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
dispariției, și a risipirii...(după un timp ) Sunt senin...Și bătrân...Să rămân senin în fața timpului și a universului.... Oare a fost ea cu adevărat ? (gândindu-se ) Mi-e teamă să nu mi se facă o dată dor de ea să urlu de durere... (ștergându-și transpirația) Acum îmi este mai bine... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (neliniștit deodată) De ce mi-e mai bine ? Îmi era dor de mama...am visat-o pe ea , și mi-a trecut. ( trist) Ce-o fi făcând mama acolo
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
peste mult timp și eu mă voi duce, mamă. Lasă că ne vom întâlni acolo, ne vom întâlni ca doi tovarăși. (își ia tâmplele în palme) Doamne, mama e moartă de mult, și ea pentru mine tot mama mea rămâne. (urlând de durere) De ce murim? Eu am luptat împotriva morții...Cu ce am luptat împotriva ei știu. (tace) Cu arta și cu geniul meu ! (țipetele pescărușilor se aud din ce în ce mai tare, tragice) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Sunt vinovat că am luptat singur? Sunt! Însă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
mândri că noi suntem fericiți, mamă ! Amândoi, și lucrul acesta ne leagă. Noi suntem printre puținii oameni fericiți ce au apărut și s-au perindat pe planeta aceasta, de la începutul tuturor începuturilor. (apoi, ca și cum s-ar trezi. Undeva un câine urlă a morțiu) Doamne, ce este cu mine ? (speriat deodată ) Prea mi-a slăbit atenția, și mă fură un fel de somn și de amintire. Nu cumva nu mai e mult ? SCENA III-a Același décor ca în scenele anterioare. Brâncuși
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
însemnat s-o scot din lumea ei. Iar acolo unde am lăsat-o, n-am lăsat-o pe drumuri, ci în neamul ei, care a avut să-i dea de toate, numai vederea fiului ei, nu. (un câine se aude urlând lung, a morțiu, în noapte) VOCEA : Asta trebuie să i-o dai tu...De aceea te învinuiesc și te pedepsesc. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Nu puteam, Doamne. Eu în fața pietrei de cioplit am fost un soldat plecat în război, luptându-se cu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
în țara mea, în neamul meu! (dă să se ridice. Sudorile morții îi curg pe pielea galbenă, zbârcită, de bătrân. Cade înapoi, sleit de puteri. Își întoarce fața ca și cum s-ar întoarce la perete) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamnee, îmi vine să urlu! De asta mă simțeam vinovat și nu știam de ce. Doamnee, ce ai de gând cu mine !? Ce ai făcut cu mine, Doamne? (urlând de durere) Cu mineee ! ( ca și cum ar jeli) Cu mineeeeee ! (trâmbițele cocoșilor se ridică parcă deasupra satului ca
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
de puteri. Își întoarce fața ca și cum s-ar întoarce la perete) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamnee, îmi vine să urlu! De asta mă simțeam vinovat și nu știam de ce. Doamnee, ce ai de gând cu mine !? Ce ai făcut cu mine, Doamne? (urlând de durere) Cu mineee ! ( ca și cum ar jeli) Cu mineeeeee ! (trâmbițele cocoșilor se ridică parcă deasupra satului ca de pe altă lume) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Trebuia înainte de a muri să merg acasă, mă gândisem și aveam în minte, să merg în țară și
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau la lucru, se năpustiră cu toată furia, orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe trecură doar și ursul ședea doborât la rădăcina copacului, cu botul umflat de înțepături, urlând de durere: - Nu mai pot, Iepurilă, fă ceva, căci nu mai văd nimic! Iepurașul își luă picioarele la spinare și pe-aci ți-e drumul! Îi fugea și pământul de sub picioare. În calea sa, îl întâlni însă pe arici: - Încotro
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
climatizoarele funcționau, ca de obicei, ireproșabil. Nu avu timp să bage de seamă nici duhoarea care părea să vină din pereți, deoarece la picioarele ei se prăvăli un fel de om îmbrăcat ca un cerșetor, plin de sânge și care urla și se ruga de cineva să-l cruțe, într-o germană arhaică, pe care doamna o cunoștea vag, din studiile de hermeneutică făcute cu ceva timp în urmă când lucra pe un post de specialist în Evul Mediu Timpuriu într-
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
crezul în divinitate atunci când anii cărunți le bat la ușă iar odată cu trecerea lor semnul crucii se îndesește și în obiceiurile zilnice, devenind tabieturi în lispa puterii pentru altceva. Ca și când anii trecuți și acțiunile de orice fel, dacă nu îți urlă veșnic în urechi, nu au existat vreodată, simțindu-te smerit în ultimul segment al vieții, dar luat ca cel mai înțelept. De ce ar fi viabilă înțelepciunea când vine prea târziu doar la stadiul de teorie și pleacă la fel de repede odată cu
ÎNTRE TIMP de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350878_a_352207]
-
paiele a trandafiri. Eram în celulă și era lună, numai Iisus nu era nicăiri... Am întins brațele, nimeni, tăcere. Am întrebat zidul: nici un răspuns! Doar razele reci, ascuțite-n unghere, cu sulița lor m-au străpuns... - Unde ești, Doamne? am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui... M-am pipăit... și pe mâinile mele, am găsit urmele cuielor Lui. Referință Bibliografică: Radu Gyr,IIsus în celulă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
Bate vântul și n-ai unde Să faci noaptea de planton! Suveran ai dat cu bâta, Suveran ai luat cu sila Că din toată pancea șila Un principiu ai, atât: Sporul veșnic de standard Te-ai întins cât ai cuprins Urlă fiara într-adins Pe drapel, stelele ard Toată lumea de nătângă Te-a lăsat să prinzi putere Și la putina cu miere Cine, să mai stea pe lângă?! Oh, jandarm ce n-ai decât Să-ntinzi mâna și să iei Ce dorești
UNCHIULE, de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350896_a_352225]