200,946 matches
-
Radu Ulmeanu Ceva fără nume Un vultur negru vine din când în când în picaj să-mi ciugulească sprâncenele și trage toți norii de pe cer după el lăsând în urmă o nebunie de stele Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Emil Brumaru Trăiesc mereu cu sufletul în pripă, Parcă m-alungă cineva din urmă, Fluturi vioi și răi roua mi-o scurmă, Simt în spinare zbaterea de-aripă A unui înger ce mă însoțește, Grăbit și dînsul să-și termine veghea, Să se-odihnească măcar cît clipește O rază lată-mprospătînd blînd stevea Și brusturii
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]
-
după mișcările ei l-ai lăsat să fluture, desenând orbitorul tipar într-o tablă de carne, într-o tablă de piatră. De pe umerii ei pânza s-a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot bănui pe care cărare s-a îndepărtat! Fire cu fire se-aleg din apă, pânză subțire, foșnitoare în adierea vântului, ia forma ei, înălțată din roua de pe iarbă și flori. Doamne
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
pe prispa copiilor patricizi! Adoarme-mă cu același cântec de leagăn! Despre sfânta În herghelie era un mânz murdar când tu plângeai. Nu știam dacă trebuie, mai întâi, să-i șterg lui nămolul din ochi sau ție lacrimile. și, până la urmă, ți-am șters ție ochii, el e mânz și tu ești mamă. Ești una dintre acele mame care-și fac copiii să dea de pomană după ce le-ai dat mâncare mestecată cu gura ta, cu saliva ta ca să nu se
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
găsesc mormântul după crucile proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un vâsc. E un dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un vâsc. E un dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
adus în casă un vâsc. E un dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de vâsc. Iarna tătarii au aruncat un ochi spre mare
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
deget uscat apăsând pupila albastră a unui ochi larg deschis ca să mă liniștesc mi-am apropiat scaunul de fereastră sub fereastră se înșiră prosoapele tuturor experiențelor noastre buretele care păstrează mirosul pielii mele ude fragmente de piele firme de cosmetice urme de mohair și sare cu alte cuvinte și tu te împrăștii pe toate lucrurile tale acesta este tremurul meu de seară în fața căruia nu spui nimic noaptea își ascunde gura ei roșie sub aripa dreaptă se culcă și ea cu
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
10 aproape de soare deschide-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului ai fost ieșirea noastră de incendiu dragă poetă Psalm Eu n-am liniște până când n-o să țâșnească Din tine lumina ca un smoc de vipere gata să îndure Beau un icetea în cinstea
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
niște poze. Atât. În tufiș nu mai e nimeni. Ce dovadă avem că era cineva? Doar pelicula fotografică nu înseamnă viață. E doar o relație, o transpunere. Și totuși, era cineva mort în boscheți. Nu, nu, nu era nimeni, nicio urmă", îmi spune inspectorul. "Nici o urmă. Memoria greșește. Pelicula greșește. E o altă dimensiune." Stăteam în locul acela, lângă boschetul parfumat. Dimineața era calmă, oamenii treceau complici mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși un pârâit de peliculă se
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
nu mai e nimeni. Ce dovadă avem că era cineva? Doar pelicula fotografică nu înseamnă viață. E doar o relație, o transpunere. Și totuși, era cineva mort în boscheți. Nu, nu, nu era nimeni, nicio urmă", îmi spune inspectorul. "Nici o urmă. Memoria greșește. Pelicula greșește. E o altă dimensiune." Stăteam în locul acela, lângă boschetul parfumat. Dimineața era calmă, oamenii treceau complici mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși un pârâit de peliculă se derula monoton undeva. Și în mijlocul
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
șeful efectiv al Uniunii Scriitorilor din URSS și-mi propune, la alegere, o călătorie în Cuba sau în Vietnam. Nu ascundea nicicum că e vorba de o răsplată pentru faptul că la congresul scriitoricesc din Moldova acceptasem în cele din urmă să rămân secretar pentru un nou termen (adică să nu mai pot scrie), iar lucrul acesta îi oferise ocazia lui G. Markov, președintele US, să raporteze "acolo sus lui Brejnev" că "a reușit să păstreze toate cadrele vechi, așa că situația
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
încep să mă gândesc la misiunea specială și secretă a lui N... Golful Mexic foșnește ca trestia în Deltă, pe vânt... Hotelul "Nacional". 29.I. Seara. La șapte sunt în hol. N. era deja acolo. Ca de obicei tăcut, nici urmă de jenă pentru ieri. Nici gând de vreo explicație. Mă întreabă doar cum am dormit. De la sine înțeles că bine. Enrique și Juan apar la opt și ceva. Enrique se interesează și el cum am dormit. Nici vorbă de scuze
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
ochi cu lumină la fiecare șapte secunde. Începi să te gândești la numărătoare... Hotelul "Nacional". 31.I. Noaptea. Ura! Primul caz de "mâine" s-a dovedit a fi cu acoperire: evenimentul atât de mult așteptat că nu mai dădea nici urmă de semn să se producă a avut, în sfârșit, loc: am fost chemați la UNEAC. O să descifrez ca să nu mă încurc mai târziu: "Uniunea scriitorilor și oamenilor de cultură din Cuba", un fel de toate uniunile noastre de creație adunate
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
bagă după câteva încercări biletul în buzunarul pantalonului și se îndreaptă spre ieșire. Cofino profită de ocazie ca să-și exprime deosebita satisfacție pentru onoarea ce-am acordat-o Cubei și lui personal cu vizita noastră și mă împinge ușurel pe urma lui N. Îl ajungem la mașină, îi tot împinge țidula lui Juan, care nu poate pricepe nimic, înteleg eu ce vrea și îl rog pe Enrique să ne ducă la una din adresele indicate în lista lui Cofino. E un
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
-și definitiva statutul... Pe la trei mă găsește (întâmplător, tocmai mă pregăteam de-o promenadă) Enrique și mă anunță cu glas tragic că suntem invitați, prin UNEAC, la ambasadă... Prepararea lui N. a durat vreo două ceasuri, dar în cele din urmă îl avem în picioare, cu ochii cam tulburii, dar deschiși, și, fenomenal! - pășind sigur. Singura hibă (sau poate noroc?) e că nu scoate o vorbă. Vizităm ambasada, la chemarea ei! - e după orele de program, ar fi trebuit să ne
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
tăcere și să-l încui în propria limbă, ca pe-un sipet adus de departe scrijelit fără știre de un scris de copil. 2. Cine face totdeauna dreptate și cuminecă somnul celor duși dintre noi? Cine alege care gesturi din urmă se vor cerne în firea copiilor noștri, care gânduri vor trece în aprigă luptă rostuindu-se-n voie pe buzele lor? 3. Tu și inconștienta blândețe netezindu-mi amarnic dunele pântecului - până la capătul lumii, unde sângele meu se transformă în
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
cum să mai ascunzi somnul în spatele pupilelor să-ți pipăi mintea ca pe-un obiect să lipești abțibilduri pe sclipirile muntelui nădăjduind să-l ascunzi să-ți dai obrazul la o parte ca o perdea ca să fie totuși pînă la urmă vizibilă Lumea. Semn de carte Îngălbenind cu anii cum pielea unui bătrîn oglinda. Vacanță Acest mers migălos țesut din furnici aceste lacrimi pentru care-n cele din urmă-ai fost plătit aceste nume ca un joc de aruncat la țintă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
obrazul la o parte ca o perdea ca să fie totuși pînă la urmă vizibilă Lumea. Semn de carte Îngălbenind cu anii cum pielea unui bătrîn oglinda. Vacanță Acest mers migălos țesut din furnici aceste lacrimi pentru care-n cele din urmă-ai fost plătit aceste nume ca un joc de aruncat la țintă această pădure pașnică alcătuită din hălci de carne crudă acest celular plin de fraze ce se-agită se întretaie dar nu vor să vorbească acest punct ce roșește
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
iubirea și orbii se-mbracă-n furouri n-au nicio șansă afară când îmi stai în stomac și mă privești în ochi un montagne russe îți ridică adrenalina piața mare urlă ca un radar pe traiectorii frenetice amprenta beethoveniană - (până la urmă tot o să iasă ceva) - fruntea mea pe ușa bisericii pe grilajul fântânii lampadare vitrine - ce simfonie!... implant pe peron dintr-o dată capul mi-e de scrum trenul ți-a smuls chipul ca pe măseaua singura sănătoasă cu care mărunțeam dimineți
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în umezeala înaltă până la brâu zbătându-se să mai simtă ceva - inima căzând grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide precum gurițele pisicilor încă orbi dâra fosforescentă din urmă poate-ți va arăta vreodată drumul spre casă trebuia să mă salvezi te-ai salvat pe tine în schimb ești fericit scrisoare în vid (ii) nu știu să flirtez la naiba mă jucam cu păpușile și erau fericite unde să
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
perfect, încât poți face obiecte din el. Eu mi-am făcut o cameră Întreagă. Un pat dublu de praf, un șifonier în care am agățat o sumedenie de rochii de praf, și chiloței de praf. Pantofii mei de praf lasă urme de praf, pe noptieră am mărgelele cu elefănței din praf, cu pete prăfuite de pantere. Sub abajurul de praf, mama coase cu praf tot ce îi desenez eu în praf și bem amândouă cafeaua de praf. Măndița scutură harnic, în
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
tăblii și vrând să zboare. Străzile toate par doar coridoare de ape tulburi care împing din vâsle paturi evadate, fără colace de salvare. Aterizezi în altă parte, alte piste, gări deșănțate, aeroporturi reci, aseptizate și vezi cum te ajung din urmă dormezele nebune, iubitoare, fotolii desfundate, fantomele de canapele, paturi strategice, paturi chilie, paturi cruci, paturi de fier din închisori și din spitale, sicrie căptușite cu căldură, paturi goale. La graniță la vamă "Hai să trăiți - Domn' Colonel, am prins-o
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
și ghiarele sfâșiindu-mi carnea mâinii drepte. Picuri mari de sânge cădeau pe iarbă și dispăreau în pământ. Ochii corbului se făceau tot mai mari, tot mai mari și deodată mi-am amintit... * ...într-o vară, cu mulți ani în urmă, eram copil, stăteam pe malul râului umflat de o ploaie torențială și priveam apa învolburată care aducea cu ea cotețe cu găini, porci, ba chiar și mobilier prădat de prin colnițele oamenilor. Deasupra capului meu se învârtea agitat un stol
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
mai mor deși plină e numai de moarte nu-i mai cer nimic nici ea nu-mi dă vreo iluzie în care să adast om fără noroc ca Ungaretti apă sunt trecută prin balast și făcut să fiu lăsat în urmă deși urma nu mi-a fost lăsată pe nisipul trupului uitat într-un schit cu umerii de piatră m-am zidit al nimănui să fiu deși fost am fost să fiu odată trist copil al unui lut sălciu plămădit de
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]