4,445 matches
-
Romanul cu ajutoare, RL, 1993, 7; Ulici, Lit. rom., I, 409-410; Vlad Pohilă, O cronică tulburătoare a durerilor noastre, „Mesagerul” (Chișinău), 1997, 42; D. Micu, Dramatica literatură a vieții, L, 1997, 43-44; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 308; Simion Bărbulescu, O utopie romanescă, LCF, 1998, 41; Aureliu Goci, Dizolvarea satului tradițional și eșecul proprietății, „Ecart”, 2001, 157; Geo Vasile, „Destrămarea” vs. „Desfășurarea”, CNT, 2002, 11; Petre Isachi, Anatolie Paniș despre o nouă comedie a destrămării și a supunerii, „13 plus” (Bacău), 2002
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
undă de simpatie, ea devine acum indiferentă, dacă nu chiar sarcastică, dramoletele eroilor fiind privite cu răceală sau chiar cu satisfacție sadică. În aceste condiții, cele două cărți (îndeosebi Micelii) se îndepărtează de simpla notație realistă, situându-se în vecinătatea utopiei negative. Viziunea sadic- pamfletară atinge apogeul în romanul Capricii (1983), probabil cea mai bună carte a lui P. Eufemismul din titlu își relevă în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se demască aici o umanitate larvară și
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
bază un libret de operă rock SF pe muzica lui Csaszar Constantin, scrisă în colaborare cu Alexandru Pecican, fratele lui P., se dorește un „roman care explorează dintr-un unghi science-fiction tema reîncarnării și mântuirii”. Interviurile incluse în volumul O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban (1994) trasează un dialog viu, în care P. știe să țină ritmul vivace și imprevizibil al dificilului său interlocutor. Darul acestei veri (2001) este o culegere de „texte”de factură parabolică și cu o vădită
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
roman, care aparține personajului și în care e vorba de un criminal în serie, nu puteau trece, în anii ’80, de „exigențele” Consiliului Culturii Socialiste. SCRIERI: Eu și maimuța mea, Cluj-Napoca, 1990; Un român în lagărele sovietice, Arad, 1991; O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban, București, 1994; Europa - o idee în mers, Cluj-Napoca, 1997; Lumea lui Simion Dascălul, Cluj-Napoca, 1998; Troia, Veneția, Roma, Cluj-Napoca, 1998; Razzar (în colaborare cu Alexandru Pecican), București, 1999; Clipuri, Cluj-Napoca, 2001; Darul acestei veri, Cluj-Napoca
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
Concepției biologice evoluționiste a lui C. Darwin îi corespunde un discurs sociologic centrat pe progresul legic (Comte, Marx), care, uneori, e formulat în termenii programatici ai soluționării conflictelor sau crizelor în vederea eliberării forțelor creative, pentru ca alteori să ia forma unor „utopii realiste” (de gen marxist) sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează construcția socială într-un viitor indefinit al marilor promisiuni sau al unor distopii de tip nihilist
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
conservarea „păcii sociale”. Cealaltă a luat, mai ales în secolul al XIX-lea, dar cu surse ce ajung în secolele al XV-lea și al XVI-lea, forma dublă a contestării modului capitalist de organizare socială și a construcției de utopii comuniste alternative. Secolul XX a oferit șansa aplicării acestei alternative sub forma „socialismului de stat” prin substituirea pieței cu planul unic centralizat și a „societății civile” cu statul - partid unic de tip totalitar. După o supraviețuire de ceva mai mult
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în numele întoarcerii într-o lume tradițională de mult pierdută, cele de conservare a modernității cu tradițiile proprii, cele de reconstrucție a modernității viciate de propriul hubris sau cele care cer lepădarea de modernitate pentru a plonja într-un fel de utopie a postmodernității. Să lăsăm deocamdată de-o parte astfel de dispute, pentru a ne întoarce la paradigma dominantă clasică a analizei sociologice a tranziției și la relevanța ei pentru lumea contemporană. Vom observa de îndată că aceasta și-a pierdut
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar configura-o. Varianta aceasta de inginerie socială, care-i teleologică în orientare și pretins omniscientă în abordare și acțiune, s-a dovedit deja a fi falimentară în perioada societății industriale și numai în virtutea unei naivități sau a unei noi „utopii realiste” ar mai fi de susținut astăzi. Prin a treia presupoziție, admit că logica socială a construcției corespunzătoare modernității reflexive este una ce implică multiple combinații impredictibile de consecințe intenționate și neintenționate, de planuri sau programe raționale și de „efecte
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și promovat. Kibutzul israelian este un astfel de cadru al vieții colective în care familia este o simplă formă a reproducerii subordonată integral obiectivelor economice și sociale transindividuale. Copiii au o îngrijire colectivă, proprietatea, distribuția și consumul sunt colective etc. Utopiile inițiate în timpul și după Renaștere au oferit și alte forme, iar comunismul se prezenta ca forma ideală a economiei și societății colective. Totuși, kibutzul continuă să rămână o „curiozitate” izolată, iar comunismul o ideologie utopică profund repudiată. În cadrul societății bazate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se susține prin texte precum Găuri în hartă. Cartografii culturale central-est europene (Europa actuală ca „gol”, „vârsta de tinichea a Occidentului”, „sistemul colonial de evaziune-în-viziune”, europenismul ca iluzie în care românii se complac de peste o sută cincizeci de ani etc.), Utopia română (text curajos, scris în 1987, a cărui idee centrală este „Trăim într-o utopie personală și nerealistă”) sau Generația cu năut, pagini pertinente despre generația optzecistă. SCRIERI: Fiction Updated. Theories of Fictionality, Narratology and Poetics (în colaborare), Toronto, 1996
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
gol”, „vârsta de tinichea a Occidentului”, „sistemul colonial de evaziune-în-viziune”, europenismul ca iluzie în care românii se complac de peste o sută cincizeci de ani etc.), Utopia română (text curajos, scris în 1987, a cărui idee centrală este „Trăim într-o utopie personală și nerealistă”) sau Generația cu năut, pagini pertinente despre generația optzecistă. SCRIERI: Fiction Updated. Theories of Fictionality, Narratology and Poetics (în colaborare), Toronto, 1996; 16-17. Renaștere, manierism, baroc, tr. autorului în colaborare cu Corina Tiron și Mihnea Gafița, București
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
Oradea, 1999; Între noi, vorbele, Craiova, 2002. Traduceri: Eugen Jebeleanu, Hannibal, București, 1981, Sol av snö [Soare de zăpadă], București, 1987; Kyssens Port [Poarta sărutului], Eslöv, 1987; E.M. Cioran, Bitterhetens syllogismer [ Silogismele amărăciunii], Stockholm, 1989, Historia och utopi [Istorie și utopie], Stockholm, 1992; Mihai Eminescu, Över höjderna [Peste vîrfuri], Stockholm, 1989; Nio rumänska poeter [Nouă poeți români], Stockholm, 1989; Geo Bogza, Det symfoniska trådet [Copacul simfonic], Stockholm, 1990; Marin Sorescu, Ödet och alfabet [Destinul și alfabetul], Stockholm, 1990, Tre böker [Trei
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
în urmă de trauma experienței totalitare, care atârnă foarte greu pe lângă toate celelalte crize ale Bisericii în modernitate. Din acest motiv, am suplimentat subtitlul cărții cu sintagma „Insomnii teologice în România postcomunistă”. Ca mulți alți contemporani trecuți prin experiența unei utopii barbare, am experimentat, la propriu și la figurat, insomnia, niciodată lipsită de riscuri. M-am străduit ca aceste insomnii să capete un caracter teologic, trăind într-o lume care s-a pus „la adăpost de veșnicie” (Ana Blandiana). Ce pot
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
copilării traumatice. Când nu este o rampă pentru cei cu înclinații suicidale, tradiția devine o mină de aur pentru toți cei gata să comercializeze imaginea trecutului. Ca și în cazul lui Walter Benjamin (1892-1940), subiectivismul estetic are totuși ultimul cuvânt. Utopie și kitschtc "Utopie și kitsch" În modernitate, tradiția devine, dintr-un vehicul robust, un simplu palimpsest. Valorile trecutului a fost șterse, nu însă fără urme. Modernitatea nu poate respira calm în relația cu propria memorie. Această prezență reziduală a tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu este o rampă pentru cei cu înclinații suicidale, tradiția devine o mină de aur pentru toți cei gata să comercializeze imaginea trecutului. Ca și în cazul lui Walter Benjamin (1892-1940), subiectivismul estetic are totuși ultimul cuvânt. Utopie și kitschtc "Utopie și kitsch" În modernitate, tradiția devine, dintr-un vehicul robust, un simplu palimpsest. Valorile trecutului a fost șterse, nu însă fără urme. Modernitatea nu poate respira calm în relația cu propria memorie. Această prezență reziduală a tradiției a condus și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Valorile trecutului a fost șterse, nu însă fără urme. Modernitatea nu poate respira calm în relația cu propria memorie. Această prezență reziduală a tradiției a condus și la fenomene patologice. Între produsele acestei gestații, două sunt flagrante: fenomenul kitsch și utopia. Anticipat deja de exasperarea formalizării în moda barocului, kitsch-ul începe și se termină cu o pervertire a dorinței de reconstrucție a trecutului. Ca un diapazon fals, kitsch-ul pornește mereu pe picior greșit. Rezultat al unui decupaj istoric forțat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cultura religioasă, ține de un prost negoț cu originile. Parțial amnezie, parțial aroganță, kitsch-ul este un defect în arta interpretării. Istoria artei francmasonice rămâne cel mai bun exemplu în acest sens. Dacă kitsch-ul ilustrează incertitudinile relației cu trecutul, utopia se naște dintr-o profundă angoasă în fața viitorului imediat. Erudiții au văzut în utopie un simplu camuflaj ideologic al ereziilor gnostice din vechime. Prezentul apare ca un scenariu avortat al unui Trickster inuman. Ulcerată de resentimente și ispitită de reverii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-ul este un defect în arta interpretării. Istoria artei francmasonice rămâne cel mai bun exemplu în acest sens. Dacă kitsch-ul ilustrează incertitudinile relației cu trecutul, utopia se naște dintr-o profundă angoasă în fața viitorului imediat. Erudiții au văzut în utopie un simplu camuflaj ideologic al ereziilor gnostice din vechime. Prezentul apare ca un scenariu avortat al unui Trickster inuman. Ulcerată de resentimente și ispitită de reverii adamice, utopia a încercat - de la Campanella până la Marx - să proiecteze promisiunea edenică într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
naște dintr-o profundă angoasă în fața viitorului imediat. Erudiții au văzut în utopie un simplu camuflaj ideologic al ereziilor gnostice din vechime. Prezentul apare ca un scenariu avortat al unui Trickster inuman. Ulcerată de resentimente și ispitită de reverii adamice, utopia a încercat - de la Campanella până la Marx - să proiecteze promisiunea edenică într-o istorie naturaliter entropică. Într-o lume industrială și tehnicizată (supremația „insistentei cereri de livrare”, în terminologia lui Heidegger: die Herausforderung), incapabilă de gândire poetică și imaginație simbolică, utopia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
utopia a încercat - de la Campanella până la Marx - să proiecteze promisiunea edenică într-o istorie naturaliter entropică. Într-o lume industrială și tehnicizată (supremația „insistentei cereri de livrare”, în terminologia lui Heidegger: die Herausforderung), incapabilă de gândire poetică și imaginație simbolică, utopia este o escapadă cu pretenții de rigoare științifică. Totalitarismele de culoare brună și roșie au escaladat acest delir al utopiei într-un proiect de inginerie socială fără precedent. Promisiunea imanentă a unui ev țesut din reconcilierea săracilor și bogaților a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și tehnicizată (supremația „insistentei cereri de livrare”, în terminologia lui Heidegger: die Herausforderung), incapabilă de gândire poetică și imaginație simbolică, utopia este o escapadă cu pretenții de rigoare științifică. Totalitarismele de culoare brună și roșie au escaladat acest delir al utopiei într-un proiect de inginerie socială fără precedent. Promisiunea imanentă a unui ev țesut din reconcilierea săracilor și bogaților a fascinat mai ales ideologia comunistă, care a transformat politica de stat într-o religie de mase. Prețul plătit a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de cetățeni, chemați să se lepede de orice trecut reacționar în scopul eticii revoluționare a Partidului pus în locul Bisericii, Liderul Suprem - sacerdot și profet, deopotrivă - a înlocuit figura Mesiei, iar organele de securitate și control au jucat rolul îngerilor păzitori. Utopia secolului XX a pavat drumul către infern. Chiar și în formele lor atenuate, kitsch-ul și utopia rămân o fatalitate pentru modernii lipsiți de rădăcini organice în trecutul tradiției și de garanția transcendentă a unui viitor. În cazul totalitarismelor, utopia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în locul Bisericii, Liderul Suprem - sacerdot și profet, deopotrivă - a înlocuit figura Mesiei, iar organele de securitate și control au jucat rolul îngerilor păzitori. Utopia secolului XX a pavat drumul către infern. Chiar și în formele lor atenuate, kitsch-ul și utopia rămân o fatalitate pentru modernii lipsiți de rădăcini organice în trecutul tradiției și de garanția transcendentă a unui viitor. În cazul totalitarismelor, utopia hrănește kitsch-ul și exprimă mereu o anumită panică claustrofobică. Nu întâmplător, criza de timp („cincinalul”) și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Utopia secolului XX a pavat drumul către infern. Chiar și în formele lor atenuate, kitsch-ul și utopia rămân o fatalitate pentru modernii lipsiți de rădăcini organice în trecutul tradiției și de garanția transcendentă a unui viitor. În cazul totalitarismelor, utopia hrănește kitsch-ul și exprimă mereu o anumită panică claustrofobică. Nu întâmplător, criza de timp („cincinalul”) și spațiu („sistematizarea orașelor”) devine una din bolile cronice pentru dictaturile moderne. Viteza de schimbare a aparențelor vieții sociale întărește încrederea nu atât în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
devine una din bolile cronice pentru dictaturile moderne. Viteza de schimbare a aparențelor vieții sociale întărește încrederea nu atât în creativitatea minții omului liber, cât în puterea mașinilor de a constrânge în condiții de maximă precaritate. Necesitatea prejudecățilortc " Necesitatea prejudecăților" Utopia anulării oricărei ancore a tradiției și revitalizarea kitsch-ului modern s-au coalizat în geneza limbajului neomarxist, „corect din punct de vedere politic”. Ele văd în aderarea la tradiție o periculoasă supunere față de logica „prejudecăților”. Tradiția este, între altele, fondul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]