2,023 matches
-
Philomachus pugnax"), lopătar ("Platalea leucorodia"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), cresteț cenușiu ("Porzana parva"), cresteț pestriț ("Porzana porzana"), resteluț pitic ("Porzana pusilla"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), privighetoare-de-baltă ("Acrocephalus melanopogon"), chirighiță neagră ("Chlidonias niger"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), erete alb ("Circus macrourus"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), lebădă mică ("Cygnus columbianus bewickii"), șoim dunărean ("Falco cherrug"), șoim călător ("Falco peregrinus"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), cufundar polar ("Gavia arctica"), cufundar mic ("Gavia stellata"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), pescărușul
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
1552, după căderea cetății Timișoarei, pasă Casîm, restabilește fortificațiile cetății, cu locuitori prinși în satele românești și duși cu forța, printre care și izvinenți. Locuitorii satelor se refugiau prin păduri și pe țărmul apelor, unde se ocupau cu creșterea vitelor, vânătul și pescuitul. Din cetatea Timișoarei cete înarmate dădeau lovituri în satele din jurul cetății, luând oamenilor tot ce era mai de preț. După eliberarea Banatului de către austrieci, în timpuri mai liniștite, în timpul guvernării contelui Mercy (1720), se spune, după o tradiție
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
Glis glis) și chițcanul (Crocidura), cârtița și în prezent guzganul sau șobolanul cenușiu (Rathus norvegicus) și șoarecele de casă (Mus musculus). Dintre păsările migratoare mai vin, însa din ce în ce mai puține, rândunica și privighetoarea cenușie. Ca păsări sedentare pot fi amintite cioara vânătă, stăncuța, coțofana, pițigoiul, vrabia, guguștiucul. Bineînțeles, există și păsări domestice.
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
Merișani este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Borlești, Brăteasca, Capu Piscului, Crâmpotani, Dobrogostea, Malu Vânăt, Merișani (reședința), Vărzaru și Vâlcelele. Comuna se află în zona vestică a județului, pe malurile Argeșului, acolo unde acesta primește apele afluentului său Vâlsan și formează lacul de acumulare Vâlcele. Este străbătută de șoseaua națională DN7C, care leagă Piteștiul de
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
93%), cu o minoritate de penticostali (1,07%). Pentru 5,32% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Pitești a județului Argeș și era formată din satele Țiganca, Malu Vânăt, Priba și Valea Boierească, având în total 640 de locuitori și o biserică. La vremea aceea, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în aceeași plasă, și comunele Borlești-Vărzari și Vâlcelele. Prima era compusă din satele Borlești și Vărzari, cu
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
se păstra făina,etc., - țoale - haine, - urzeală - pentru țesut la război, - vălău - jgheab alungit cu lungimea maximă de 2-3 m, construit din lemn, metal sau ciment, pentru pus mâncarea la animale, - vânări - curelușă de piele pentru legat indispensabilii sub genunchi, - vânăt - albastru, - vârtelniță - sucală, - etc. Turcu Petru Ponoran descrie în „Jurnalul" lui un eveniment demn de semnalat în istoria satului, povestit de socrul său Unguraș Lascu (fapt relatat și de un alt vecin Petru Unguraș, ambii bătrâni). Ei povesteau că în
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
coadă-de-rândunică ("Papilio machaon"), tăunul ("Tabanus autumnalis L."), calul-dracului ("Libellula quadrimaculata"). În apele râului Prut trăiesc o serie de pești cum ar fi: crapul ("Cyprinus carpio"), cleanul ("Leuciscus cephalus"), știuca ("Esox lucius L."), plătica ("Abramis brama"), somnul ("Silurus glanis L."), mreana vânătă ("Barbus meridionalis"), șalăul ("Stizostedion lucioperca L."), bibanul ("Perca fluviatilis L."), chișcarul ("Eudontomyzon danfordi Regan"). Tot aici mai putem găsi scoica de râu ("Unio pictorum"), racul de râu ("Astacus astacus"). Din clasa amfibii se întâlnesc în bălți și iazuri buhaiul de
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
goroni (43%), carpeni (20%), rășinoase - brad și molid -(1%), paltini (9%), jugastri, cireși și subarborete (păducel, alun, etc. ). Vegetația ierboasă este formată din plante comune cu valoare economică, medicală sau estetică și din buruieni: mac, păpădii, rostopască, cicoare, pir, scai vânăt trestie, urzici ș. a. Varietatea formelor de relief, suprafețele mari ocupate de păduri, Someșul, favorizează existența unei faune bogate și variate, inclusiv cu valoare cinegetică: căpriori, mistreți, vulpi, iepuri. Nu lipsesc rozătoarele mărunte, păsările comune, insectele, reptilele, melcii, batracienii, peștii. Incidental
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
1956 și 1960 - a descoperit, la peste 3600 de metri adâncime, o extremitate a bogatului bazin de țiței de la "Tatomirești - Brădești - Coțofeni". Partea nordică a Platoului Tatomireștean - cea dinspre Meteu - are și câteva notabile depozite de marmură. "Argilele" - galbenă și vânătă - sunt bune pentru cărămidă / teracotă. Solul - atât cel dinspre pădurea de foioase de pe culmea din nordul satului, cât și cel dintre zăvoaiele din câmpia / lunca Jiului - a permis - și mai poate îngădui - bogate / diversificate "ramuri agro-zootehnice" (preponderente fiind: "cultivarea grâului
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
poienăresc. Ornamentațiile sunt executate cu lânică și mătase colorată. Negrul domină în cusăturile dispuse în special pe piept. Poalele, lucrate din pânză albă, învrâstată din loc în loc, sunt lungi până aproape de glezne. Ele sunt acoperite în față cu o cătrință "vânătă" numită șurț, iar în spate cu una roșie. Șurțul este țesut din lână neagră ori albastră, în patru ițe cu "ochișori". Cele două foi sunt cusute între ele printr-o cheiță. În partea de jos, șurțul are o vargă cusută
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
are o vargă cusută cu mătase colorată, ori aleasă în război. Marginea de jos se termină se cu ciucuri a căror lungime variază între 6-10 cm. Cătrința avea fondul negru, ornamentația constând în dungi orizontale de culoare roșie, verde sau vânătă. Marginea cătrinței era împodobită cu ciucuri colorați, asemănători cu o dantelă. Datorită numărului mare, dominant, de vărgi roșii, cătrința este cunoscută sub numele de "cătrință roșie". În ultima vreme, a fost definitiv scoasă din uz, folosită fiind doar în spectacolele
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
se declarau de origine georgiană. Colonizarea a declanșat protestele armenilor din provincia Samtshe-Javaheti. Azerbaidjanul a acceptat pe teritoriul său un număr de turci mesheți, însă, fiind nevoit să facă față și problemelor refugiaților din Nagorno-Karabah, guvernul a limitat numărul nou veniților. Turcia, văzută de mulți mesheți ca "adevărata lor patrie", a început un program de colonizare a emigranților în regiunile cu populație majoritară kurdă din estul țării. Colonizarea mesheților în ținutul Krasnodar din Rusia a făcut să alimenteze resentimentele antiturce ale
Mesheți () [Corola-website/Science/299930_a_301259]
-
Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea. A doua mențiune documentară este la 1394, odată cu împărțire administrativă a țării, realizată în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, când așezarea devine reședința județului Teleorman, statut de care orașul se va bucura mai bine de 400 de ani
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
desprind trei grupuri distincte: galatii ce se așează în Asia Mică în provincia Galatia, alții, sub conducerea lui Comontirius, s-au așezat pe locul fostului regat odrid, pe Valea Măritei, cu capitala la Tylis. Bizantion a fost terorizata de nou veniții și a trebuit sa plateasca tributuri uriașe. În 218 i.en., regatul de la Tylis s-a prăbușit în urmă răscoalei tracilor. Conform unei inscripții găsite la Histria, ce datează din secolul al III-lea i.en., solii histrieni au reușit
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
campioni; în schimb, cucerește Cupa României, după 4-0 cu Minerul Baia Mare. La Dinamo mai vin jucători precum: Varga, Szakács, Feodot, Bükkössy, Cosma, însă sezoanele următoare n-au fost pe măsură. În 1961, dinamoviștii obțin locul 2 și cu contribuția nou veniților: Nunweiller IV, Panait, Ivan, Stoenescu, Ene II, Țîrcovnicu, Eftimie, Sasu, Selymes, David (antrenori Traian Ionescu și Nicolae Nicușor Dumitru). Dinamo obține al doilea titlu de campioană în 1962, când, în lot, mai apar Datcu, Ștefan, Unguroiu (antrenori Nicușor Dumitru și
FC Dinamo București () [Corola-website/Science/298479_a_299808]
-
și depășea numai cu 200 de m vârfurile înconjurătoare, de care era ascuns. Locuitorii băștinași „aeta” (sau „negrito”) au trăit mai multe secole la poalele și pe versanții vulcanului, unde s-au refugiat din fața coloniștilor spanioli. Ocupația lor principală fiind vânătul și culesul de fructe și plante sălbatice care le asigurau și o mobilitate, prin care se explică faptul că au reușit să supraviețuiască. Pe versanții vulcanului înainte de erupția (1991) care este considerată ca o catastrofă naturală istorică, au trăit în
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
0,2 Ceapă 5 0,5 0,2 Hașmă 5 0,5 0,2 Ceapă de primăvară 3 Altele 0,02* 0,05* 0,02* (iii) LEGUME-FRUCTE (a) Solanacee 0,1* 5 0,5 2 Tomate 0,5 3 Ardei Vinete Altele 0,02* 2 (b) Cucurbitacee cu coaja comestibilă 0,1* 0,2 2 0,1 1 Castraveți 0,5 Cornișoni 2 Dovlecei 2 Altele 0,05* (c) Cucurbitacee cu coaja necomestibilă 0,1* 0,5 0,1 1 Pepeni
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88861_a_89648]
-
o lună după prinderea lui Horea și Cloșca a fost capturat și Crișan, al treilea conducător al răscoalei tărănești. În continuare prezentarea continuă cu veștmintele lui Horea, care arată că era îmbrăcat cu suman negru, împodobit pe margini cu cusături vinete, și cioareci strâmți, cojoc de piele de oaie și căciulă neagră. Horea și Cloșca au fost întemnițați în cetatea Alba Iulia și supuși interogatoriilor, în special pentru că nobilii maghiari doreau să afle cum s-a propagat răscoala atât de repede
Vasile Ursu Nicola () [Corola-website/Science/302708_a_304037]
-
evreilor cetățeni români, în România a scăzut sub 7.000 astfel încât această minoritate națională poate fi considerată astăzi ca fiind pe cale de dispariție. Cei circa 400.000 de evrei originari din România, emigrați în Israel, a treia grupă - numeric - față de veniții din alte țări, au devenit o punte de bune relații între Israel și România. Ei au păstrat limba, obiceiurile, cultura românească, au publicat ziare, reviste și cărți în limba română - există o secție de limba română a Uniunii Scriitorilor din
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Anemone nemorosa"), lalea pestriță ("Fritillaria meleagris"), nemțișor de stâncă ("Consolida regalis"), obsigă ("Bromus barcensis"), omag galben ("Aconitum anthora"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), flămânzică ("Draba nemerosa"), clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), vinariță ("Asperula odorata"), steliță vânătă ("Aster amellus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), sânziene albe ("Galium mollugo"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"). Specii faunistice: porc mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), veveriță ("Sciurus
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
Spineni este o comună în județul Olt, Muntenia, România, formată din satele Alunișu (reședința), Cuza Vodă, Davidești, Optășani, Profa, Spineni și Vineți. Comuna este situată pe paralela de 44ș și 40' latitudine nordică și pe meridianul 25ș și 34' longitudine estică având ca vecini comunele Făgețelu la nord, Tătulești la sud, Bărăști și Vedea la est și Poboru și Leleasca la vest
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
fost aduse de ape. Totuși, săpături arheologice sau cercetări amănunțite nu au fost întreprinse până astăzi, astfel încât nu poate fi precizată cu exactitate proveniența acestor unelte. În 1990 se fac cercetări arheologice sumare în punctul "Moara lui Iovescu", în satul Vineți și sunt găsite urme de locuințe pe două nivele de locuire: din secolul al IV-lea și secolele al VI-lea și al VII-lea. Din nefericire, lucrările nu au continuat și în anii următori, deoarece terenul a fost parcelat
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
1964, București), reputat profesor de drept, membru al "Societății Regale de Geografie" și al Societății "Histoire du Droit" din Paris, conferențiar de înaltă ținută și autor a circa 20 de lucrări de specialitate. Ion Marin Iovescu (n. 6 august 1912, Vineți, j. Olt - d. 9 august 1977, Bughea de Sus, j. Argeș, prozator și nuvelist numit de Eugen Lovinescu "Creangă al Munteniei", debutează în 1936 cu romanul de factură realistă "Nuntă cu bucluc", urmat de alte două romane în aceeași manieră
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
este pentru fabricarea rachiului, uneori fiind și depozitat în butoaie fabricate din lemnul acestuia. Fructele sale imature sunt uneori întrebuințate în combinație cu murături. Crește în zone de înaltă fertilitate, preferabil deluroase. Soiurile sale cele mai rezistente sunt: ciorești, corcodane, vinete și grase (denumiri regionale). Trunchiul său are un duramen (miez) foarte dur, rezistent la apă, de culoare roșu-maroniu, învelit de un alburn de culoare deschisă prin care circulă seva. Arderea sa degajă o putere calorică superioară celei a fagului, cărbunele
Prun () [Corola-website/Science/303930_a_305259]
-
mai sunt în picioare. Deasupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie micacee, denumită Piatra de Altar. Toată construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]