2,208 matches
-
însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la pușcărie? Legea ce zice despre bărbații care-și abandonează femeile însărcinate? Stați cu mâinile în sân, alergați tinerii prin baruri și când se comite o crimă ca asta ce faceți? Ă? - Doamnă... - Nici o doamnă! Nu mai sunt doamnă! Sunt văduvă, aia sunt! Copilul meu o să se nască fără tată. Și când o să crească, o să afle că poliția a stat cu mâinile în sân. Atunci să vă văd! - Doamnă, noi facem tot ce putem. Excelentă cafeaua! O să ne ajute și Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Înfiripă, Încet-Încet, un Îndelung dialog. Aflară, nu prea târziu, unul despre celălalt, cam tot ce se poate afla, dincoace de intimități. El - profesor și scriitor, tată a doi copii, căsătoriți, bunic, deocamdată, cu un nepot, rămas, de vreo doi ani, văduv. Moment trist. Marcat de lacrimi. Și de o parte și de alta. Ea - cu un soț, mierea și pâinea lui Dumnezeu, și cu un fiu, de opt ani, leit taică-său, la Înfățișare, la mers, la zâmbet, la Gabriela Cinteză
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
își creșteau copiii în cinste și dragoste de țară și erau cele mai respectate în sat. Vasea Zaharov se străduia din răsputeri să mă învețe arta băutului. Stătea cu tot cu cei 27 de ani pe care îi avea la o cărciumăreasă văduvă. Pe vremea aceea, în Basarabia, cetățenii nu aveau voie să facă rachiu sau țuică, monopolul fiind concesionat de un oarecare Radomâlki, fabricant de rachiu dulce la sticle de 250 grame. Sticla se numea șkalic și era cu dop de plută
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Titi Matei: Tinerețe, tinerețe, tu te duci ca valul mării! Peste tine se așterne zilnic pulberea uitării... Luca Guțaga n-a fost cu noi. Plecase să facă Anul Nou și toată vacanța la Pocrovca Nouă unde se afla mama sa, văduvă . Dar după cum spune zicătoarea "sărace bine, mult rău te mai așteaptă", iată c-a venit și timpul suferințelor. După cum am spus nici eu și nici Luca nu aveam examenul de capacitate, deci nu aveam diploma de învățător așa că puteam fi
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Volcov, bulgar. Și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată de la vârsta de doi ani, cu o mamă văduvă și un bunic pe post de tată, bunul dar și săracul preot Petre Istrati din Lupești, Covurlui. O a doua căsătorie a mamei, o nouă încercare pentru toate sufletele fragede ale fami liei, de acum trei, și iarăși acasă, la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o altă ipoteză. Și anume că Satanovski ar practica acolo, cu distinsa doamnă, trecută de mult de a doua tinerețe, un anumit joc erotic care s-ar reduce, În esență, la următorul fapt: inginerul pune pe masă În fața distinsei doamne, văduvă de ofițer, o grămăjoară de bile, Înăuntrul cărora se află Înscrise niște cifre, și alături o alta de bancnote. În fapt, prestația doamnei, judecată dintr-un punct de vedere stric profesional, nu are nimic magic. Făcându-și vânt cu evantaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vânătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe câmpurile de luptă europene, bidonul din mânuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întâlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fâlfâit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cântul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în parte din înclinație, Gauss se însoară din nou, la 4 august 1810, cu Minna Waldek, fata unui jurist din Göttingen. Și de la aceasta are trei copii: Eugen, Wilhelm și Theresa. La 12 septembrie 1831 rămâne pentru a doua oară văduv. Copiii, afară de Joseph și Theresa, i-au adus puține bucurii. Băieții n-au prea învățat. Joseph se face ofițer și devine, după ce demisionează din armată, unul din directorii administrației căilor ferate din Hanovra. Eugen, în urma unor memorabile scandaluri care au
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oprit să mă întrebe de ce plâng și dacă am nevoie de ceva. „Dă-mi jumătate din batista dumitale, s-o folosesc cinstit“, i-am spus mutându-mi fruntea pe umerii lui, „pentru că mă duc să-mi văd familia, o mamă văduvă și poate muribundă și o tânără oligofrenă, soră-mea mai mare“. Bătrânelul m-a privit speriat, s-a tras înapoi și a șters-o cât a putut mai repede cu toate că îi spusesem numai adevăruri. Era un joc frumos și necesar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
el la spital. Livia fiind fiica lui tanti Aurica în vârstă de 19 ani, ajutată fiind foarte mult de Ramona cu îmbrăcăminte și alte lucruri care îi erau necesare. Livia era cel de-al doilea copil al lui tanti Aurica, văduvă și ea de 3 ani. Ea nu a reușit să termine liceul agricol și a muncit ca șef de echipa într-o fermă viticolă. Ori de câte ori avea probleme la serviciu sau în altă parte se confesa Ramonei, pe care o iubește
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fost Toni Cabestany, editorul. Îți vorbesc de acum douăzeci de ani, cînd Încă exista editura. Întotdeauna cînd se Întorcea din călătoriile lui la Londra, Paris ori Viena, Cabestany trăgea cîte-o fuguță pe aici și stăteam oleacă la taclale. Amîndoi rămăsesem văduvi, iar el se plîngea că acum eram căsătoriți cu cărțile, eu cu cele vechi, iar el cu cele de contabilitate. Eram prieteni buni. Într-una din vizitele lui, mi-a povestit că tocmai achiziționase pe o nimica toată drepturile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
plăteam în lei și de-acolo luam în dolari. Și încercam să scot bine. Și oricum, era bine, dar o perioadă nu a mai mers și în viața mea a intervenit o schimbare care m-a speriat. Mama a devenit văduvă, soțul ei a murit și fiica lui, una dintre fiicele lui, a reușit s-o determine să cedeze partea care-i revenea din moștenire și mama a ajuns pe drumuri. Și-atuncea a venit să locuiască cu noi și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ca să n-o impun nimănui. Nu vroiam nici dădăceală, nici alintări. Vroiam doar să mă fac bine. Și, dacă se putea, fără să fiu silită să dau lămuriri. Așa s-a întîmplat și când m-am mutat singură. Mama era văduvă și într-o zi m-a anunțat că se va remărita. M-a luat prin surprindere și nu știam ce să spun, deși de fapt o înțelegeam. Era dreptul ei la viață. Tata a murit când eu eram mică, iar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre, iar iepurii, eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară nu a fost de tot oarbă. Chiar a dezvăluit o nebănuită delicatețe. Copiii Doctorului, văduv, au fost luați sub protecție publică. Toți patru, numai băieți, au primit dulciuri și jucării din magazinele devastate; în zilele următoare, vor fi înfiați de familii oneste, unde vor fi crescuți în spiritul noii ordini ce prinde să se înfiripe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fără sticlă, inunda prispa, o altă hemoragie, ca un fir de izvor izgonit în rădăcini, ca un șarpe, aluneca sub temelia casei. Pe cel mic nu l-a dorit: Doamne, nu o să am cu ce hrăni trei guri, mâine-poimâine rămân văduvă, cine o să mă ajute? Înfășurat într-un cearșaf plin de sânge, pruncul nu scotea un sunet, de parcă voia să convingă că va fi cuminte, că va trăi numai cu aer și că își va purta singur de grijă în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și se duse la fișier, de unde se Întoarse cu fișa suspectă. Nu exista nici o Îndoială, numele corespundea cu cel de pe plic, adresa la fel, profesia era cea de violoncelist, starea civilă era În alb, semn că nu era căsătorit, nici văduv, nici divorțat, căci În fișierele morții nu apare niciodată starea de necăsătorit, ajunge să te gândești ce prostie ar fi să se nască un copil, să i se facă fișa și să se scrie, nu profesia, pentru că Încă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
e fiul meu, și ca mamă îl iubesc nespus, dar e un prost care nu pricepe deloc chestiunile pragmatice. Bănuiesc că indiferent cine e cel care mă șantajează, posedă o abilă cunoaștere a psihologiei umane. Înțelege ce simte o mamă văduvă pentru unicul ei fiu - mai ales o mamă bogată și foarte singură ca mine. În al doilea rând, cunosc eu însămi câteva lucruri despre lumea homosexualilor. Răposatul doctor Magnus Hirschfeld a scris mai multe cărți pe această temă, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Sandule, nevasta simte când te lovește energia negativă, ascultă tu la mine... Are un simț suplimentar, simțul nevestei. Sandu Își permite să râdă. Da, și nevastă-ta a simțit bine de tot atunci când săreai gardu’ noaptea la aia blondă și văduvă, da’ să nu zici că tot bombardamentul energetic a fost de vină că ți pun vinu-n cap. Erai rătutit, aia era, se vedea de la o poștă că umblai pe sub fuste străine... Gore face pe Îmbufnatul și Își pune mâinile la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de-a rîndul, ca În ziua Înfemeierii. Om nestăpînit, soțul o Învățase multe, Îi răscolise de tot simțurile, chiar ea, deseori, Îl Împingea pe neașteptate În pat, tăbărînd pe el. Încercaseră tot, trăiseră un deceniu - cel puțin - dominat de sex. Văduvă la patruzeci și unu de ani, găsise pe la patruzeci și trei pe cineva, un tip comun, se vedeau de cîteva ori pe săptămînă. Apoi, cu trecerea vremii, tot mai rar; dorința ei mereu mai puțină să fi fost motivul sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe brizbrizuri. Jilțurile, cu o intimitate de bunici copilăriți de trecerea anilor, își deschideau brațele. Era tot acolo scrumiera cu scrumul de la ultima havană pe care-o isprăvise tatăl său. Și, pe perete, portretul amândurora, al tatălui și-al mamei, văduvă acum, făcut chiar în ziua când se căsătoriseră. El, înalt fiind, ședea, picior peste picior, lăsând să i se vadă limba ghetei, iar ea, scunduță, în picioare, alături de el și rezemându-și mâna, o mână fină ce nu părea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de față l-a luat de pe jos pe bietul meu Pichín, care-a căzut pe stradă, și-a avut bunătatea să mi-l aducă. Și dumneavoastră - adăugă ea întorcându-se către Augusto -, cine sunteți?... — Doamnă, sunt Augusto Pérez, fiul răposatei văduve a lui Pérez Rovira, pe care s-ar putea să o fi cunoscut. — Fiul doñei Soledad? — Chiar așa, al doñei Soledad. — Cum să nu, am cunoscut-o bine pe admirabila doamnă. A fost o văduvă și-o mamă exemplară. Felicitările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
crezând tu, fetițo. Eu însă îți spun că unchiul tău există, și încă cum! — Brute, brute toți, toți brute. Nu știi ce i-a spus sălbaticul ăla de Martín Rubio bietului don Emeterio la câteva zile după ce acesta a rămas văduv? — Nu, cred că n-am auzit. — Păi să vezi; a fost când cu epidemia aia, știi doar. Toată lumea era foarte alarmată, pe mine nu m-ați lăsat să ies din casă câteva zile bune și mă puneați să beau apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
casă câteva zile bune și mă puneați să beau apă fiartă. Toți fugeau unii de alții și dacă-l vedeai pe cineva în doliu, parcă ar fi fost ciumat. Ei bine: la vreo cinci, șase zile după ce-a rămas văduv, bietul don Emeterio a trebuit să iasă din casă, în doliu, desigur, și s-a-ntâlnit nas în nas cu bădăranul ăla de Martín. Ăsta, văzându-l în doliu, a rămas la o distanță prudentă de el, de frică să nu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca pe Rogelio al ei, iar a doua oară după un sergent de jandarmi, care, când a murit, i-a lăsat un mic capital ce-i aduce o pesetă pe zi. Și iată că, aflându-se în casa acestei doamne văduve, don Eloíno al meu cade la pat, foarte bolnav, atât de bolnav, încât părea să nu mai aibă leac, era pe moarte. Au fost chemați să-l consulte mai întâi don José, iar apoi don Valentín. Și omul trăgea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]