2,196 matches
-
motivare mai puternică. El rămâne totuși președinte al Ligii Românilor Liberi până la dizolvarea acesteia în 1960, deși în perioada de după 1956, Liga, lipsită de fonduri, nu are practic nicio activitate. În 1955 Mihail Fărcășanu s-a recăsătorit cu Louise Gunther, văduva lui Franklin Mott Gunther, care fusese ministru plenipotențiar al Statelor Unite în România în anii dinaintea celui de al doilea război mondial. Louise Gunther îl sprijinise în susținerea cauzei românești în cercurile politice americane. În 1960 Mihail Fărcășanu și soția sa
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
s-au instalat cu toții în Crimeea. Acest mariaj însă tot n-a avut succes. Tânăra femeie i-a provocat lui Pallas multă suferință și nu a vrut să meargă în Berlin cu el. Împreună cu Pallas au plecat în Germania Albertina, văduvă în acel moment, și fiul acesteia Volodea (de la "Vladimir"). Acolo fratele mai mare al lui Peter, August, se număra încă printre cei vii. În numeroasele lui lucrări tipărite (în total peste 170), Pallas juca rolul unui călător, zoolog, botanist, paleontolog
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
și nu pe baza scrierilor și a descoperirii uneltelor medicale. De când creștinismul a devenit religie de stat, sănătății i s-a acordat o mai mare atenție. Sinodul I Ecumenic de la Niceea a decis ca biserica să ajute persoanele sărmane, bolnave, văduve sau străine. A ordonat construirea de spitale în fiecare oraș-catedrală. Mai târziu au fost construite mănăstiri în apropierea spitalelor, astfel încât preotul să poată oficia slujbe și masluri. Pentru leproși era repartizată o secție aparte. Cel mai vechi spital islamic medieval
Spital () [Corola-website/Science/311922_a_313251]
-
de a face opoziție unui uzurpator: în revoluția din 963 el se arătase foarte decotat lui Phokas și atitudinea lui nu contribuise putin la caderea lui Bringas și la succesul rivalului său. Dar, în numele canoanelor, el credea intolerabilă căsătoria basileului văduv cu o prințesă tot văduvă; și hotărât, atunci când în Sfânta Sofia, Nichiphor voi, conform privilegiului său imperial, să intre în încăperea sfântă a iconostasului spre a primi împărtășania, prelatul îl îndepărtă de la masa sfântă și ca pedeapsă pentru a doua
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
uzurpator: în revoluția din 963 el se arătase foarte decotat lui Phokas și atitudinea lui nu contribuise putin la caderea lui Bringas și la succesul rivalului său. Dar, în numele canoanelor, el credea intolerabilă căsătoria basileului văduv cu o prințesă tot văduvă; și hotărât, atunci când în Sfânta Sofia, Nichiphor voi, conform privilegiului său imperial, să intre în încăperea sfântă a iconostasului spre a primi împărtășania, prelatul îl îndepărtă de la masa sfântă și ca pedeapsă pentru a doua căsătorie îi interzise intrarea pentru
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
popor, iar curtezanii o primesc bine. Faptele războinice a lui Cesare poartă faima familiei la apogeu, insuflând teamă, ceea ce face ca și Lucreția să fie luată mai mult în considerare de familia d'Este. Din moment ce ducele Ercole (socrul său) e văduv, începe să fie numită ducesă și să ocupe posturi reprezentative la celebrările oficiale. Datorită dragostei sale pentru cultură face din curtea de Ferrara un centru cultural. Printre literați se numără și Ercole Strozzi, pe care-l ia sub protecția ei
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
care l-a adus în conflict cu interveționistul secretar de externe, Lordul Palmerston. William a sprijinit independența belgiană și, după ce candidații prezentați olandezi și francezi i s-au părut inacceptabili, l-a favorizat pe Prințul Leopold de Saxa-Coburg și Gotha, văduvul nepoatei sale, Charlotte, ca un candidat pentru noul tron belgian. Deși a avut o reputație pentru indelicatețe și bufonerie, William putea fi subtil și diplomatic. El a prevăzut că o potențială construcție a unui canal la Suez ar îmbunătății relația
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
s-a ascuns în Ghiladul natal, hrănit de corbi, la pârâul Chirit, apoi s-a refugiat în Fenicia, lângă Sidon, într-un loc numit "Sarepta" (în ebraică "Țarfat"). Acolo el face un miracol: readuce la viață fiul îmbolnăvit al unei văduve idolatre milostive, care îl ajutase. În cele din urmă, Ilie se întoarce în Israel și se înfățișează cu îndrăzneală în fața regelui Ahab, care nu știa cum să facă față secetei și foametei ce devastau țara. Pe muntele Carmel, Ilie îi
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
loc între Saladin și Regatul Ierusalimului pe 25 noiembrie 1177. În 1177, regatul cruciat se afla în fața unei crize de succesiune. Regele Balduin al IV-lea era un lepros și nu putea lăsa un moștenitor. Sora lui, Sibila, era lăsată văduvă și gravidă de către William de Montferrat, iar nobilii regatului începuseră să caute un alt soț potrivit. În același timp, Filip de Alsacia, conte de Flandra, sosise în pelerinaj și ceruse ca Sibila să fie măritată cu unul dintre vasalii săi
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
A inițiat publicarea revistei "Curierul parohial al Bisericii Amzei". A reprezentat Biserica Ortodoxă Română la diferite întruniri cu caracter ecumenic din străinătate, dintre care menționăm Congresul Alianței universale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică (Praga, 1928). În anul 1936 a rămas văduv, în urma decesului soției sale, Anastasia. S-a închinoviat în același an la Mănăstirea Sinaia, sub numele de Irineu, fiind apoi ridicat la rangul de arhimandrit. Ales în anul 1936 ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de "Târgovișteanul", a fost
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
Mary-Helen Lefaucheux. Alții și-au urmat partenerii de viață în arest, au suferit torturi, moartea sau deportarea. A rămas celebru convoiul din 24 ianuarie 1943, format la Auschwitz din luptătoare ale Rezistenței franceze, (cu toate neevreice și în majoritate comuniste), văduve ale unor luptători executați, precum Maïa Politzer, soția lui Georges Politzer, sau Hélène Solomon, fiica savantului Paul Langevin și soție a scriitorului Jacques Solomon. Înțelegerile de armistițiu limitaseră efectivele armatei guvernului de la Vichy la 100.000 de soldați, staționați exclusiv
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
umbră pe celelalte femei de la curte (regina Maria Leszczyńska murise în 1768, cu doi ani înainte de sosirea Mariei Antoaneta). Delfina a început să se împrietenească cu diferite doamne din suita ei. Cel mai mult s-au remarcat sensibila și „pura” văduvă prințesa de Lamballe pe care a numit-o superintendent al casei sale și iubitoarea de distracții ducesă de Polignac care în cele din urmă a format piatra de temelie a cercului intim de prieteni ai reginei ("Société Particulière de la Reine
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
dintre cele mai bogate femei din orașul Lugoj. Filmul începe cu următoarea mărturisire a acestuia: "„De câte ori mă întorc în acest oraș și trec pe podul de peste Timiș retrăiesc povestea unei femei: povestea mamei mele”". Păuna Varlam (Draga Olteanu-Matei) a rămas văduvă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trebuind să-și întrețină singură cei doi copii: Sever și Sabina (Mariana Buruiană), care urmau pe atunci cursurile școlare. În anii de criză economică de după război, ea se luptă cu sărăcia și este
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
fie prea bătrâni, fie nu vor să se încurce cu o femeie cu doi copii de crescut. Cu prilejul unei serbări școlare a fiicei sale, organizate pe scena teatrului orășenesc, Păuna îl cunoaște pe meșterul cojocar Dionisie Popovici (Vasile Cosma), văduv și fără copii. Bărbatul era proprietarul unui atelier de tăbăcărie și fusese președinte al Corporației Meșteșugarilor și al Micilor Meseriași din localitate. Dorind să le asigure celor doi copii un trai mai bun, Păuna acceptă să se căsătorească cu Dionisie
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
câștige mai multe procese cu debitorii săi. Căsătoria din interes atrage mai multe nemulțumiri: cei doi copii se simt părăsiți de mama lor, calfa Tie (Emanoil Petruț), un nepot de văr al lui Dionisie care făcuse o pasiune pentru tânăra văduvă, este gelos pe unchiul său, iar sora maistrului cojocar o acuză pe Păuna că este o „hienă” și își blesteamă fratele. Dându-și seama că este considerat o povară, Sever părăsește casa părintească și se angajează ca muncitor la depoul
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
devenit soția cneazului rus Vladimir Monomah. Prin descendenții acestei uniuni anglo-ruse, Harold este strămoșul monarhilor de mai târziu ai Rusiei. În preajma lunii Ianuarie a anului 1064, Harold s-a însurat cu Aldith (sau Aldgyth), fiica Ælfgar, Earl de Mercia, și văduvă a prințului galez Gruffydd ap Llywelyn. Aldith a avut doi fii — posibil gemeni — numiți Harold and Ulf (născuți în perioada Noiembrie 1066). Amândoi au supraviețuit cuceririi normande și probabil și-au sfârșit viața în exil. După moartea lui Harold, regina
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
Spania, cu zestrea ei, bijuteriile și garderoba dacă el va muri. Înainte de căsătorie, Anna a renunțat la drepturile ei succesorale și ale descendenților ei cu Ludovic cu o dispoziție prin care și-ar fi reluat drepturile dacă ar fi rămas văduvă fără copii. Nunta a avut loc la 18 octombrie 1615, la Burgos. În aceeași zi, la Bordeaux, Elisabeta, sora lui Ludovic al XIII-lea s-a căsătorit cu infantele Filip, fratele Anei, viitorul Filip al IV-lea al Spaniei. În
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
a rămas în umbră. Samuel Pepys a spus că în onoarea ei s-au dat doar trei jocuri de artificii și că la acea epocă "nu era decât o femeie bătrână normală". Henrietta a trăit ca "regină mamă" și "regină văduvă" la Somerset House, la Londra și problemele sale financiare s-au rezolvat cu o pensie generoasă. În 1661 s-a întors la Paris pentru a organiza nunta fiicei sale Henrietta Anne cu Filip I, Duce de Orléans, fratele mai mic
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
cererea să, paroh la Ocna Sibiului, între 1931-1933, din nou administrator protopopesc în Odorhei, între 1933-1940, preot refugiat în Viștea de Jos (județul Făgăraș), până în 1945, când ajunge paroh și protopop de Satu Mare. În vremea păstoririi de la Ocna Sibiului rămâne văduv. A construit biserici și școli la Crăciunești, Vulcan și Odorhei (în ultimele două localități - catedrale) și a condus societăți culturale. La Odorhei a fost profesor de religie la Liceul de Băieți „Ștefan O. Iosif”, iar la Vistea a condus un
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
comisarul său, Ladislau Csányi n-au ținut cont de aceasta și l-au arestat în 21 aprilie 1849, fiind condamnat la moarte prin împușcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj, pentru „înaltă trădare”, deși ajunsese de curând doar, văduv cu cinci copii minori. Sentința a fost executată la trei ore după pronunțare. În scrisoarea adresată copiilor săi, în ziua execuției (11 mai 1849) menționa "„Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
va căsători cu verișoara lui primară, Eleonora de Habsburg, fiica cea mare a lui Filip cel Frumos de Austria-Burgundia și a Ioanei de Castilia, dar până la urmă ea s-a căsătorit cu tatăl lui Ioan, regele Manuel I, care rămăsese văduv. Ioan s-a simțit profund ofensat : cronicarii au notat că de atunci a devenit melancolic, și nu a mai fost ca înainte. Unii istorici pretind că acesta a fost unul din motivele principale care aveau să-l determine pe Ioan
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
Franța. Hotărât să-și aleagă singur miniștrii, George care îl ura pe William Pitt, l-a impus pe Lordul Bute, om cinstit, integru, dar prea puțin făcut pentru a guverna și despre care se zvonea că ar fi amantul prințesei văduve de Wales. Pacea de la Paris semnată în 1763 dădea Angliei Canada, Saint-Vincent, Dominica, Tobago și Senegal; Franța se obliga să evacueze Hanovra, Prusia și să demilitarizeze Dunkerque. Anglia îi restituia Belle-Isle, Guadelupa, Martinica, Maria-Galanta, Santa-Lucia, comptuarele comerciale franceze din India
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
botez Alexandru Mironescu) s-a născut la data de 12 august 1856, în comuna Trohan (jud. Vaslui), în familia unui preot. După studii la Seminarul “Veniamin Costachi" de la Socola (1870-1877), a fost hirotonit preot pentru satul natal (1879-1881), dar rămânând văduv s-a înscris la Facultatea de Teologie din București (1881-1882), apoi la cea din Cernăuți (1882-1886), unde a obținut doctoratul în teologie. Mitropolitul primat Atanasie Mironescu a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române (25 mai 1909). Este numit
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
fost numit și confesor al cercetașilor din Râmnicu Vâlcea, iar din anul 1936 și catehet al premilitarilor din oraș. La vârsta de 34 ani a suferit pierderea soției, decedată la 18 noiembrie 1935, în vârstă de 27 de ani. Rămas văduv, nu se recăsătorește, crescându-și singur cei doi copii ai săi, Silvia și Ovidiu. La 25 august 1939 preotul Ioan Marina a fost mutat de la direcția seminarului la conducerea tipografiei eparhiale. În numai opt luni a reușit să achite toate
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Irineu solicită Ministerului Cultelor să înființeze un al doilea post de arhiereu-vicar la Mitropolia Moldovei. Aprobându-se cererea, mitropolitul Irineu, în calitate de episcop al locului, propune alegerea în acest post a preotului Ioan Marina, de la biserica "Sf. Gheorghe" din Râmnicu Vâlcea, văduv prin decesul soției de aproape zece ani, pe care-l cunoștea bine de când l-a avut student și din timpul cât a păstorit ca locotenent de episcop la Râmnic și apoi de mitropolit la Craiova. La propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]