3,613 matches
-
din 14 august 2014 Toate Articolele Autorului Gândul luminează peste pragul verii (Rar se așază-n golul din timpul uitat), Fructe răcoroase, umbre limpezite, Sunetul din merii risipiți în August Pe-un fior de frunze ușor legănat ... Polei pastelat din văzduh coboară, Cade în livada cu surâs de aur. Ca-n timpurile de odinioară Ramurile cântă pe verde de laur. Blând, mirosul dulce aiurează-n sus, Dorul curge-n vară, ora în ceasornic, Miere e-n lumina lunecând spre-apus ... Peisaju-i vis
GÂNDUL LUMINEAZÂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372182_a_373511]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului ÎNAINTE DE PLOAIE Întâi norii, apoi vântul, S-a întunecat pământul, În vârtejuri paie zboară, Păsările se-nfioară. Speriate de furtună, Vrăbiile-n pod se-adună; În văzduh, pentru o clipă, Cârduri de prigorii țipă. Și-apoi tună iar și iar, Făcând totu-n jur bizar. Dar pe prispă, mofturoase, Patru gâște rușinoase Se roagă în gând să vină, Și discret, discret se-nchină, Ploaia, să se răcorească
ÎNAINTE DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372240_a_373569]
-
le-a îndrăgit ca pe bijuterii și fără de care anii toți ai Majestății Sale nu ar avea miezul temerității și pasiunii celei mai fascinante, dar e și inima Națiunii. Desenată de către piloți, semnifică inimile de jos, urcate o clipă în văzduh, pentru Rege. Ce mulți oameni frumoși și buni are România! Unii dintre ei sunt pe 10 Mai la Palatul Elisabeta, iar inimile altora, de acasă sau de oriunde, bat pe cer în inima cea mare, albă, a iubirii pentru Rege
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
copil și stăteam de vorbă cu Tine. Tu, cu siguranță mă auzeai și la fel de sigur îmi și răspundeai, dar eu fiind prea ocupată cu ale vieții, uitam să îți citesc răspunsul. Demult îmi doream ,,aripi ca să mă înalț’’, nu în văzduh așa cum fac păsările sau îngerii tăi, ci în sufletele oamenilor. Îmi doream cărți ca să pot citi cât mai mult și gânduri de lumină pe care să le așez în păr. Visam să pot așterne pe pagini albe toate frământările care
SCRISOARE CǍTRE DUMNEZEU de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372264_a_373593]
-
dar nu flori de grădină sau de câmp, ci flori create din fapte. Știam că Tu îmi rostuiai drumul meu, înainte să spun binețe vieții și pe care aveam să umblu. Credeam că voi rămâne cu aceste vise neînălțate în văzduh întreaga mea viață. De ce atâta deznădejde în sufletul meu? Pentru că nu îndrăzneam să cred, nu în Tine, ci în mine! Eu copilul timid care doar visa cu gândurile sprijinite de cer. Nutresc astăzi gând de recunoșință față de Tine pentru că mi-
SCRISOARE CǍTRE DUMNEZEU de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372264_a_373593]
-
Acasa > Strofe > Timp > PLOAIA Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O tresărire la primul tunet. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Frunzele atârnau în copaci într-o neclintită așteptare. Văzduhul era de un cenușiu plumburiu. Un fulger brăzdă cerul. Al doilea bubuit de tunet se auzi din depărtare. Dar nu ploua. Tună din nou. O picătură de ploaie îmi căzu pe mână, dar nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
cei prezenți dr. Elena Armenescu, director al Senatului ADR, dorindu-i drum în lumină a rostit: „ Te du suflete! în liniștea eternă, în lumea ta de Duh Vibrațiile sunetelor de aici, din Ținutul de Mijloc Rătăcesc în jurul Pământului, în clarul văzduh Revin ades triumfătoare, sfîrșit e-al vieții joc!” Doamna Marioara Godeanu a fost un distins biolog, eminent cercetător și profesor, are studii si realizări de valoare internațională, recunoscute și premiate de mari foruri științifice ale lumii: un dulap plin cu
COMUNICAT: MĂRIOARA GODEANU – O FEMEIE CERCETĂTOARE ŞTIINŢIFICĂ A URCAT LA CELE VEŞNICE de FUNDAŢIA ACADEMICĂ DACOROMÂNĂ în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376283_a_377612]
-
respect față de public, nimeni altcineva! S-a deschis, cu acest concert al formației Smokie un drum în prelungirea iubirii și dorului publicului român de muzica rock a anilor șaizeci! E greșit a gândi că muzica aceasta, interpretată mai sus de văzduh de către Smokie strivește contemplativismul romantic prin forța universului sonor audibil la altitudini care tind dincolo de univers. Nu! Smokie emite o muzică asociată contemplației romantice! Din toate timpurile există un mod de a scufunda în răcnet muzica, dar ceea ce cântă Smokie
PEPINO POPESCU A READUS LA BUCUREŞTI FORMAŢIA SMOKIE, ÎN PRELUNGIREA IUBIRII ŞI DORULUI DE ROCK de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379637_a_380966]
-
încât ne contopim cu nimicul din noi. Copleșiți de goliciunea celor din jur, uităm de propria nimicnicie și-n avântul obștesc pierdem războiul cu noi înșine. Ah! Ce plin e de sine ochiul celui care nu vede dincolo de propriul văzduh și ce gol, sufletul ... Citește mai mult Ne naștem goi,goi de... conținut,lipsiți uneori și de formă,susceptibili de transfigurări colosale,ne tăvălim în mocirlă numităcivilizațieaspirând ineluctabil la mai mult,mereu... mai mult,pana ne micimîntr-atât încât ne contopimcu
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
ne place și nouă să fim ocrotiți de proria divină, cerească. Închei cu poemul : Pământul nostru vrea iubire! Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară Spre mari, oceane, văzduhul le-mpresoară! Dar, dragul de cunoaștere ne-a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim în poluare. Mor peștii -n apă și se despart de viață Pământul are
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
neincriminată în codurile de legi. Dimpotrivă, mai toți s-ar lăsa răpiți de bunăvoie de acei ochi! Este Steliana Sima, artist și om frumos la chip, răpitor de frumos, frumos la spirit, contemplativ de frumos! Umbra aripilor unui serafim din văzduhul ei sufletesc i-au albăstrit ochii, iar umbra macului câmpiei folclorului românesc i-a îmbujorat obrajii, pe când umbrele gândului i-au subțiat conștiința în trandafir cu o inflorescență multicoloră, aromitoare, împrospătată de soare, frăgezită de rouă, al cântecelor oltenești, mirabil
STELIANA SIMA. VÂRSTA ARTIŞTILOR FRUMOŞI NU ARE ANI! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379699_a_381028]
-
chemeși mama lui l-a auzit.Apăru deodată-n stradă... XXVIII. PLATA TRĂDĂRII, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016. Plata trădării Ascultă în noapte, Ascultă străine, Sunt zvonuri și șoapte Și sunt pentru tine. Văzduhul e plin De-ale neamului legi, Dar tu ești străin Și nu le-nțelegi. Veniți din afară Cu flamuri în vânt, Mulți ne călcară Al țării pământ, Cu urlet de fiară Și plini de avânt, Curând își aflară Sub brazdă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
de fiară Și plini de avânt, Curând își aflară Sub brazdă mormânt. Străbunii luptară ‘Nfruntând suferinți Iubita lor țară N-au dato pe-arginți. Citește mai mult Plata trădăriiAscultă în noapte,Ascultă străine,Sunt zvonuri și șoapteși sunt pentru tine.Văzduhul e plinDe-ale neamului legi,Dar tu ești străinși nu le-nțelegi.Veniți din afarăCu flamuri în vânt,Mulți ne călcarăAl țării pământ,Cu urlet de fiarăși plini de avânt,Curând își aflarăSub brazdă mormânt.Străbunii luptară‘Nfruntând suferințiIubita lor țarăN
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate. Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline de cireșe
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
trezește la viață. Un vânt rece se certa cu fumul ce ieșea pe hornul caselor vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate.Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline de cireșe
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Generoasă, plină de bunătate și cumpănită fără două înțelesuri. Așa cum se cuvine oamenilor serioși și credincioși, așa cum se țin unii. Și sunt, până la proba contrarie. Cei ce au viață din Dumnezeu, nu trăiesc “după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează în fiii neascultării”... după poftele firii pământești și ale gândurilor proprii, ca și “copii ai mâniei”. Ci ascultând și împlinind legile și poruncile lui Dumnezeu. Și vorbesc din prisosul unei inimi sincere și pline de empatie
DESPRE SUBIECTELE NOASTRE DE DISCUŢIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374714_a_376043]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OGLINDA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt o oglindă pentru tăcerea vreascurilor. Au ars mistuite de focul rătăcit în carnea văzduhului, în hohotul prafului. Au urlat peste vântul schimbării cu trupul sfâșiat de rana destrămărilor. Acum, spre surprinderea frunzelor, cântă în ritmul îndrăgostirii de rod. Sunt cânt. Spre surprinderea zborului, mi-au crescut aripi în orizontul contopirilor . Nu mai căuta să
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
atmosferă specifică locului și momentului descris. Natura e zugrăvită în nuanțe cromatice, sonore, vibrante. „În spice mari, grâul s-a copt -/i pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.//” (În vară) „Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când se-nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.//” (Splendoarea Carpaților) Secvențe ale naturii sunt surprinse și în Imensitate, Munții Caraiman, Noiembrie dezvăluind farmecul și bucuriile simple care ne înconjoară. „Suna
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
grăbeau la horă sau la bal de Anul Nou! Flăcăul să-i ducă noră mamei sale, drept cadou! Timpul a trecut în grabă. Obiceiuri s-au schimbat. Tineri se-adună grămadă la discoteca din sat! Decembrie 2014 IARNA CENUȘĂREASĂ Din văzduh cerne ninsoare, o iarnă cenușăreasă. Aerul de sărbătoare să ducă-n suflet și casă. Micșorează depărtarea cu steluțe căzătoare. Feerică face zarea în zăpadă plutitoare. Pe fulgii jucăuși în zbor pun a visării iubire. Cu șirul amintirilor să-și ia
POEME I MAGIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374734_a_376063]
-
mi-aș doriPărul a-i netezi.... XXIX. VULCAN LATENT, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015. Vulcan latent... Are neliniști iarăși ramul gol... Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea, Văzduhul clar așteaptă boarea, Verdeața va erupe iarăși din pământ, Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt, Miresme dulci vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va trezi, fluid, la viață, Iar sabia
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în mine viață, Precum vulcanul de verdeață... Citește mai mult Vulcan latent...Are neliniști iarăși ramul gol...Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea,Văzduhul clar așteaptă boarea,Verdeața va erupe iarăși din pământ,Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt,Miresme dulci vor izbucni spre soareși el o să le-adauge valoare,Pârâul cel înmărmurit în gheațăSe va trezi, fluid, la viață,Iar sabia fragilă-a
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
ai făcut, poem sub cer! Te strângeam la piept fierbinte Ca pe-un abur ireal, Fată dragă și cuminte, Vine vara din Ardeal, Vine vara pe coline, Totdeauna ca un duh Versul meu e lângă tine Și te umple de văzduh... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Cântec de vară... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CÂNTEC DE VARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371731_a_373060]
-
Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Aici se aud doar suspine Mă scald în păcate cu tine, Pe plaja durerilor mari, Aici se aud doar suspine Desprinse din versul ce-l sari. În brațe ne poartă văzduhul, Cu îngeri de foc grămădiți, Săraci ne-arătăm cu tot duhul Și trupuri purtăm vlăguiți. Aripile parcă sunt strânse, În pofte hapsâne de fel, Din palme durerile plânse, Își scutură lutul nințel. Să scriem poema pe-o coală, Că zău
AICI SE AUD DOAR SUSPINE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375636_a_376965]
-
lacrimile să-i mângâie rănile ancestrale, simbolul adânc al cruzimii umane. M-am contopit cu divinul, am răscolit dimensiunile tainice ale lumii, le-am cunoscut frontierele și le-am încălcat cu pioșenie și frică, tremurând ca o frunză purtată prin văzduhul limpede de vântul năzdrăvan al primăverii. Am căutat capacități pierdute de a înțelege, de a vedea, de a ierta și de a iubi pe cei ce mi-au demolat armonia, ce mi-au furat și murdărit dreptul de mamă și
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
voie. Nu simțiți deja că puterile o părăsesc? Nu auziți mânia ei deznădăjduită cum se consumă printre pletele stejarilor? Primăvara e aproape, și învinge mereu, mai devreme sau mai târziu. Cu o reverență elegantă, cele două mierle se înălțară în văzduhul străveziu, lăsând cele două ramuri aducătoare de speranțe să cadă într-o plutire lină și grațioasă, peste mulțimea fascinată. Referință Bibliografică: Legendele primăverii / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]