3,233 matches
-
agonic, se prăvăli la podea. Strichen se Împletici pe mijlocul podelei cabanei. Încruntându-se, Își șterse sângele de pe față. Apoi, dintr-o mișcare, Îl apucă pe Jamie McCreath cu o mână de partea din față a costumului său pentru zăpadă, valiza cu cealaltă și fugi afară În zăpadă. Logan se trase În genunchi. Rămase acolo o clipă, clătinându-se, Încercând să-și țină mațele să nu-i cadă. În cele din urmă, reuși să se ridice-n picioare și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
facă rău! Strichen deja plângea, iar scâncetele sale pufăiau nori albi În Întuneric. Așa cum a făcut el. Cum a făcut Cleaver! — Haide, Martin, s-a terminat... Micuțul Jamie McCreath se zvârcolea și lovea, urlând cât Îl țineau plămânii. Strichen aruncă valiza ca să-l prindă mai bine, dar Jamie Îi alunecă din mâini și căzu În zăpadă. Logan se repezi Înainte. Strichen scoase un cuțit. Logan se opri brusc. Lama sclipea În noaptea Întunecată și ceva se strânse În jurul intestinelor lui Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să plec din strada Lisabonei. A. s-a aruncat În brațele mele, toată udă de lacrimi. Ne-am iubit violent ca În Manon Lescaut; a fost fericită, s-a liniștit. Apoi, În tăcere, am Început să-mi pun cărțile În valize; ea plângea mai departe În hohote. Din dragoste, m-a lăsat să iau din casă orice cărți am vrut eu. Când a sunat taximetristul la intrare, a fugit sus răvășită; am plecat fără să ne luăm rămas-bun. Mă simțeam voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de la Început asupra mea, m-au luat În stăpânire ferm, fără să mă mai părăsească. Ea s-a apropiat de mine la un pas, m-a privit cu ochii aceia tandri de mongoloidă, s-a aplecat atentă, mi-a luat valiza și cu cealaltă mână m-a prins de braț și-am Început să mergem unul lângă altul ca să trecem strada. Chiar și acum când scriu și povestesc acest vis, simt același curent magnetic ce mă zguduie cu intensitate din Încheieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei. Chrissy aruncă o privire în spatele ei, prin ușa întredeschisă. Văzu oameni care se plimbau de ici până colo. Auzi vocea calmă a polițistului din Carolina de Nord, tatăl celor doi băieți pe care îi va cunoaște cândva. Mama aduse valiza din dormitor. Avea acea expresie nefericită a ei și le spunea: - E o nebunie. De ce nu-l puteți găsi? E un singur om. Voi sunteți sute. Nu pricep. Chrissy se așeză, desfăcu ambalajul și mâncă încet batonul. La final, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mijlocie îi strânse mâna. Făcură conversație despre numărul său din seara precedentă, despre alți iluzioniști care vor veni să țină spectacole în oraș... genul de pălăvrăgeală la care se dedau artiștii de pretutindeni. În cele din urmă, omul își luă valiza. Se îndrepta către aeroportul Kennedy ca să prindă zborul spre casă și se întorsese la magazin să restituie articolele pe care le împrumutase. Îl îmbrățișă pe Balzac, o salută din cap pe Kara și ieși din magazin. - Ai întârziat, o certă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fusese la fața locului. Găsise scrum provenit de la o țigară făcută dintr-un sortiment de tutun ce nu se găsea în baza de date federală sau statală, urme dintr-o plantă care nu era caracteristică zonei metropolitană și urma unei valize grele, care fusese așezată și, se pare, deschisă, lângă victime, după ce acestea fuseseră împușcate. Iar cel mai ciudat era că ambilor bărbați le lipsea pantoful drept. Nu fuseseră găsiți nicăieri. - Ambilor, pantoful drept, Sachs, spuse Rhyme, analizând dovezile de pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o iau la goană cu ceva de-al ei și m-am trezit că plec din sufragerie și urc scările spre dormitor fără să fi luat măcar o decizie. În mod prostesc, nu mă gândisem să iau cu mine vreo valiză sau un cufăr, astfel încât eram conștient că și dacă aș putea să iau câteva decizii raționale privind lucrurile de luat va trebui să trec prin calvarul de a încerca să aleg o valiză ce ar fi putut fi de drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă gândisem să iau cu mine vreo valiză sau un cufăr, astfel încât eram conștient că și dacă aș putea să iau câteva decizii raționale privind lucrurile de luat va trebui să trec prin calvarul de a încerca să aleg o valiză ce ar fi putut fi de drept considerată a mea. Dat fiind că majoritatea muncii mele se desfășura în Londra, călătoream rareori singur - Judy era cea care trebuia din când în când să se miște prin țară la inspecții sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atât de lipsit de importanță - preferam să amân până în momentul despre care eram sigur că va veni, când împărțirea avea să fie inevitabilă. Crezi c-aș putea să-mprumut o pungă de gunoi sau ceva? Adică, nu mi-am adus valiză și din astea, deci îmi va trebui ceva în care să-mi pot lua lucrurile. Deci câte plănuiești să iei? — Păi, nu prea multe, am zis degajat, scărpinându-mi bărbia într-o parte pentru a alina o mâncărime inexistentă. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
situația ei. — Uite ce e, Judy, ce-ar fi să mă întorc eu altă dată, am spus cât am putut de blând, închizând ușile de la dulap și întorcându-mă către ea. — De ce? — Sincer să fiu, e imposibil. Nu am nici o valiză; nu-ndrăznesc să cer una dintre ale noastre în caz că pretinzi tu că e a ta și, chiar dacă m-aș putea gândi la o modalitate de a transporta niște lucruri, nu pot să iau nici o decizie cu tine ținându-te după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ci lăsă jos pila și se ridică. Trase scaunul la dulapul din perete de pe partea cealaltă a patului și se urcă pe el ca să poată ajunge la dulapurile cele mici de deasupra. Deschise una dintre uși și scoase o mică valiză albastră, cea ieftină care se afla în partea din față a dulapului. — Sally, te rog, ține asta o clipă, mi-a spus, iar eu am sărit să i-o iau. Pune-o oriunde, a continuat, nu contează. O folosesc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
HÎrtiile arse se Înălțau deasupra Bundului și se amestecau cu fumul coșurilor nerăbdătoare ale ultimelor vapoare cu aburi care părăseau Shanghai-ul. Pasagerii se Îngrămădeau pe pasarele, eurasiatici, chinezi și europeni luptîndu-se să se urce la bord cu boccelele și valizele lor, gata să riște atacul submarinelor germane care așteptau În estuarul rîului Yangtze. Multe focuri se Înălțau de pe acoperișurile blocurilor de birouri din cartierul financiar, urmărite prin binocluri de ofițerii japonezi, care stăteau pe cazematele lor din beton, de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
religia, mai ales acum că era ateu, și se bucura Întotdeauna cînd primea tradiționala calificare de la reverendul Matthews („Primul și cel mai păgîn din grup...“ ). Jim așteaptă pe locul din față al Packard-ului, În timp ce părinții lui Își schimbară Îmbrăcămintea și valizele fură Încărcate În portbagaj. CÎnd ieșiră pe poartă, se uită În jos la figura nemișcată a cerșetorului de pe salteaua lui mototolită. Putea vedea urma modelului de pe cauciucurile Firestone ale Packard-ului pe piciorul stîng al bătrînului. Frunze și petice de ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
declanșase războiul. De Îndată ce părinții lui se Îmbrăcară, Încercară să iasă din hotel. O mulțime de americani și europeni Înconjurau ascensoarele. Refuzînd să meargă pe scări, loveau cu pumnii În grilajele de fier și strigau În jos, În casa liftului. Cărau valize și Își puseseră pălăriile și paltoanele, de parcă erau gata să ia primul vapor spre Hong Kong. Mama sa li se alătură, dar tata o prinse de braț și Își făcură drum spre scară. Cu genunchii moi din cauza efortului, Jim ajunse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de-a lungul Bundului, tancul japonez ajunsese la hotelul Palace. În jurul acestuiase adunaseră toți cei care voiau să fugă, băieții de serviciu chinezi În uniformele lor americane, chelneri cu tunici albe și oaspeți europeni ținîndu-și strîns În mînă pălăriile și valizele. Doi motocicliști japonezi, fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de apă din jurul frigiderului și intră În holul pustiu. Pe cînd urcă scările spre dormitorul mamei sale, simți că aerul era Închis, cu un miros de sudoare străin. Hainele mamei sale erau răspîndite pe patul nefăcut, iar pe jos zăceau valize deschise. Cineva măturase periile de păr și sticluțele ei de parfum de pe măsuța de toaletă, iar pudra de talc acoperea parchetul lustruit. Se vedeau zeci de urme de pași, tălpile goale ale mamei lui amestecate cu urmele clare ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domnului Maxted, aruncată pe jos. Aceeași furtună care răvășise și dormitorul mamei sale de pe Amherst Avenue, măturase fiecare cameră din apartamentul familiei Maxted. Sertare pline de Îmbrăcăminte fuseseră aruncate pe paturi, ușile șifonierelor răvășite atîrnau deasupra, grămezilor de pantofi, iar valize erau trîntite peste tot, de parcă o duzină de familii Maxted nu fuseseră În stare să se hotărască ce anume să Împacheteze În cinci minute. — Patrick... Jim ezită să intre În camera lui Patrick fără să bată la ușă. Salteaua fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Da, văd asta. Domnul Guerevici urmări un convoi de camioane trecînd repede pe lîngă ei. Soldați japonezi, cu baionete la armă, stăteau lîngă marginile remorcilor. În spatele lor, rezemîndu-și capetele unele pe umerii celorlalte, erau englezoaice cu copiii lor, Îngrămădiți peste valizele ieftine și pilotele kaki. Jim Își zise că erau familiile militarilor britanici capturați. — Băiete! Ia-ți bicicleta! Domnul Guerevici Îl Împingea de umăr pe Jim. — Du-te după ei! — Dar, domnule Guerevici... Bagajele sărăcăcioase Îl nelinișteau pe Jim tot atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
decedate dispărură din capul lui Jim. În sfîrșit avea să plece spre lagărele de la țară, din jurul Shanghai-ului. Strecurîndu-se pe lîngă cei doi băieți, Jim trecu printre gardieni și alergă pe trepte. Se alinie lîngă ceilalți deținuți - domnul Partridge cu valiza soției lui, de parcă voia să-și ia amintirile legate de ea Într-o lungă călătorie, Paul și David, olandeza și tatăl ei și cîțiva dintre bătrînii misionari. Basie stătea În spatele lor, cu obrajii albi ascunși după gulerul hainei de marinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim Înțelese că În curînd vor fi gamele suplimentare. Cu masca de bumbac pe față, sergentul Uchida Începu să aleagă deținuții care aveau să fie transportați În lagăre. Clătină din cap spre domnul Partridge și lovi exasperat cu piciorul În valiză. Arătă spre olandeză și tatăl ei, spre Paul și David și spre două perechi mai În vîrstă de misionari. Jim Își linse degetele și Își șterse funinginea de pe obraji. Sergentul Îi făcu semn lui Basie spre camion. Fără să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
grijă să nu se oprească din mears... Zeci de muște se Înfruptau pe fața doctorului Ransome, hrănindu-se din rana din jurul ochiului. LÎngă el, zăceau Basie cu Paul și David, doamna Hug și tatăl ei. Doar perechea de englezi, cu valiza lor de nuiele plină de pantofi, ședeau lîngă soldat În partea din spate a camionului. Jim Își Îndreptă haina, cînd un caporal japonez se cățără peste parapetul din spate. Avea ghetele ude, și urlă furios comenzi soldaților care Împingeau camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mult entuziasm; acum erau mai multe guri de hrănit din rațiile lor și așa reduse. Jim se ridică În șezut, pe cînd camionul se Îndreptă spre poartă. Doctorul Ransome căzu pe podea și fu ajutat de perechea de englezi cu valiza de nuiele să se așeze pe o bancă. Jim Îi zîmbi femeii care mergea pe lîngă gard. CÎnd aceasta Întinse o mînă spre el, se Întrebă dacă nu era cumva vreo prietenă de-a mamei lui. Lagărul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În camion și se așeză pe podea, lîngă Jim. Efortul de a sta În picioare Îl epuizase și se lăsă pe spate, cu mîna la rană, În timp ce muștele se luptau printre degetele lui. Doamna Hug și perechea de englezi cu valiza de nuiele așteptaseră tăcuți cît timp duraseră discuțiile. După ce soldații japonezi se Întoarseră În lagăr și Închiseră poarta, doamna Hug zise: — Nu vor să ne primească. Conducătorii britanici ai lagărului... Jim Îi privi pe deținuții care se Învîrteau dincolo de porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ransome dezaproba jefuirea cadavrelor, deși știa că Jim schimba curelele și bretelele pe mîncare. Totuși, se gîndi Jim liniștit, doctorul Ransome avea propriile lui surse de aprovizionare. Spre deosebire de majoritatea deținuților din Lunghua, cărora li se permisese să-și Împacheze o valiză Înainte de a fi internați, doctorul Ransome intrase În lagăr doar cu o cămașă, cu șortul și cu sandalele de piele, fără nimic altceva. Totuși, cămăruța lui din Blocul D conținea un impresionant inventar de lucruri - un schimb complet de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]