3,120 matches
-
vinete, nici rouă neevaporată. Ce vrei, de fapt, să-mi dai să Încerc? — Vă rog să ghiciți, stăpâne. Sunt un vasal nevrednic și meritele mele sunt neglijabile, dar m-ați avansat de la rangul de simplu fermier până la cel al unui vasal care deține un domeniu de două sute douăzeci de mii de banițe. Și totuși, bătrâna mea mamă nu uită niciodată să ia săpăliga cu mâinile ei, să ude legumele și să pună balegă pe lângă tigve și vinete. În fiecare zi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
luciul pielii rumen-Închise arătau că avea o mare vitalitate interioară. — Și pe tine ne-au Încântat vinetele de casă ale mamei lui Hideyoshi, Kanbei? Întrebă Nobunaga, râzând, după care, redeveni serios și făcu prezentările: Kuroda Kanbei, fiul lui Kuroda Mototaka, vasal principal al lui Odera Masamoto din Harima. Auzind aceasta, Hideyoshi nu reuși să-și ascundă surpriza. Kuroda Kanbei era un nume pe care-l auzea Încontinuu. Mai mult, Îi văzuse adesea scrisorile. — Pe toți zeii! Deci, ești Kuroda Kanbei. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
petreceau. Kanbei avea cu nouă ani mai puțin decât Hideyoshi, dar nu-i era câtuși de puțin inferior În Înțelegerea sa asupra curentului vremurilor sau În intuiția despre cine avea să acapareze puterea supremă În țară. Nu era decât fiul vasalului unui clan influent din Harima, dar avea un mic castel În Himeji și nutrise o mare ambiție, Încă de la o vârstă fragedă. Mai mult, dintre toți locuitorii provinciilor de la apus, era singurul care apreciase destul de clar tendința timpurilor pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Era atât de entuziasmat și plin de recunoștință, Încât nu putu răspunde imediat. — Accept, spuse el, Într-un târziu, cu adâncă emoție. Se Întâmpla abia a doua oară ca Nobunaga să adune trei armate și să Încredințeze comanda unuia dintre vasalii lui. Prima oară o făcuse când Îl Însărcinase pe Katsuie cu campania din provinciile de miazănoapte. Dar, fiind atât de importantă și de dificilă, o invazie a provinciilor de la apus nu se putea compara cu campania din miazănoapte. Hideyoshi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a lui Nobunaga și stăpânea peste o provincie de peste trei sute de mii de banițe. În sfârșit, când Katsuie era comandant suprem al campaniei de la miazănoapte, Hideyoshi Îi nesocotise ordinele și se Înapoiase, pe nepregătite, la Nagahama. În calitatea sa de vasal superior, Katsuie făcea acum o mulțime de manevre politice pentru a pune În umbră invazia provinciilor din apus. Călare pe cal, În drum spre provinciile apusene, Hideyoshi chicotea necontenit În sinea lui. Aceste lucruri Îi veniră În minte pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe Kuroda Kanbei. Nu, nu-l cunosc, dar, de mult timp, Îi aud numele. — E un om al vremurilor prezentului. Când ai să-l cunoști, cred că vă veți Împrieteni repede. Am auzit mai multe despre el. — Este fiul unui vasal superior al clanului Odera și abia a trecut de treizeci de ani. — Campania asta n-a fost concepută cumva de Seniorul Kanbei? — Ba da. E un om inteligent, cu ochi ageri. Îl cunoașteți bine, stăpâne? — Îl cunoscusem din scrisori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de el, zâmbitor. Kanbei Înaintă și el, cu un strigăt de bun venit și mâinile Întinse. Salutându-se ca doi prieteni care se cunoșteau de ani de zile, inttară În castel, iar Kanbei Îi prezentă lui Hideyoshi pe noii săi vasali. Fiecare Își rosti numele și depuse un jurământ de credință față de Hideyoshi. Printre ei se afla și un om care părea să aibă un caracter deosebit. — Sunt Yamanaka Shikanosuke, se prezentă el, unul dintre puținii supraviețuitori În viață ai clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
bine această lecție. Deși primise responsabilitatea de comandant suprem al campaniei, nu lua niciodată decizii majore de capul lui. Astfel, cerea sfaturi prin depeșe lui Nobunaga, deși ar fi putut părea că solicita instrucțiuni de la Azuchi pentru orice fleac. Expedia vasalii de Încredere ca emisari, pentru a prezenta rapoarte detaliate asupra situației, astfel ca Nobunaga să Înțeleagă cât mai clar ce se petrecea. Hotărându-se În maniera sa obișnuită, Nobunaga comandă imediat să se facă pregătiri de plecare. Ceilalți generali, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu-i așa? Aveți o intuiție excelentă, stăpâne, lăsă Hideyoshi capul În piept, cu chipul obosit de lupte Înroșindu-i-se. — Poate că a fost o responsabilitate prea mare pentru inferiorul lor, Hideyoshi. Cu siguranță, Nobunaga Întrezărea subtilele intrigi ale vasalilor vârstnici și felul cum Îl Împiedicaseră să intre el Însuși În luptă. Chiar dacă marea armată a clanului Mori n-ar fi prezentat motive de Îngrijorare, trebuia să fie conștient de pericolul reprezentat de proprii lui aliați. — Iată ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Înainte de a părăsi Muntele Takakura. Takenaka Hanbei, care știa exact ce avea Hideyoshi În minte, privi Înapoi spre Castelul Kozuki, ca și cum nu ar fi vrut să plece. Încă nu s-a Întors? Întrebă, din nou, Hideyoshi. Shigenori era unul dintre vasalii lui. Cu două nopți În urmă, primise de la Hideyoshi instrucțiuni să se ducă singur la Castelul Kozuki, ca mesager. Acum, Hideyoshi era neliniștit și se tot Întreba dacă mesagerul său s-o fi putut strecura printre liniile dușmane. Ce-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tot moartea. Până și neîmblânzitul Shikanosuke era năucit. Nu avea idee ce să facă. — Nimeni nu e de vină, Îi spusese el lui Shigenori. Nu-i putem purta pică decât cerului. După ce discută problema cu Amako Katsuhisa și cu ceilalți vasali, Shikanosuke Îi dădu lui Shigenori răspunsul: — În pofida generoasei oferte a Seniorului Hideyoshi, e de neconceput ca această trupă mică și obosită să poată răzbi afară cu forța, pentru a i se alătura. Trebuie să căutăm cumva un alt plan. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Numai un singur lucru i-ar fi satisfăcut. — Deschideți porțile, spuseră ei, și aduceți-ne capul lui Katsuhisa. Era o nebunie să ceri milă atunci când erai nevoit să capitulezi. Înghițindu-și lacrimile de mâhnire, Shikanosuke se prosternă În fața lui Katsuhisa. — Vasalul dumneavoastră nu poate face mai mult de-atât. Mare păcat că nu v-a ocolit ghinionul de a avea un vasal nevrednic ca mine. Este inevitabil, stăpâne, să vă pregătiți pentru moarte. Nu, Shikanosuke, răspunse Katsuhisa, Întorcând capul În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să ceri milă atunci când erai nevoit să capitulezi. Înghițindu-și lacrimile de mâhnire, Shikanosuke se prosternă În fața lui Katsuhisa. — Vasalul dumneavoastră nu poate face mai mult de-atât. Mare păcat că nu v-a ocolit ghinionul de a avea un vasal nevrednic ca mine. Este inevitabil, stăpâne, să vă pregătiți pentru moarte. Nu, Shikanosuke, răspunse Katsuhisa, Întorcând capul În altă parte. Dacă situația a ajuns În acest impas, nu e fiindcă oamenii mei ar fi fost lipsiți de calități. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
altă parte. Dacă situația a ajuns În acest impas, nu e fiindcă oamenii mei ar fi fost lipsiți de calități. Dar nici Seniorului Nobunaga nu-i putem purta pică. Mai degrabă, este o mare, mare bucurie că am avut devotamentul vasalilor mei și că am fost conducător al unui clan de samurai. Tu ești cel care mi-a redat voința de a redobândi cinstea obrazului pentru clanul nostru și mi-ai oferit șansa de a-i hărțui pe dușmanii noștri neîmpăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ajunsese În punctul fără Întoarcere, nu putuse să nu-și dea arama pe față. Dar aceiași critici aveau să audă ceva și mai neașteptat peste câteva zile, o veste care urma să-i lase dezgustați și neîncrezători. Yamanaka Shikanosuke devenise vasal al clanului Mori și primise un castel din Suo, În schimbul loialității sale viitoare. Ce câine infam! Individul ăsta nu se cade să socotească În rândul samurailor! Curând, numele lui Yamanaka Shikanosuke ajunse să nu mai valoreze decât dispreț. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lăsaseră amăgiți atât de amarnic. Ura lor era egală cu faima anterioară a lui Shikanosuke. În partea cea mai fierbinte din Luna a Șaptea, Shikanosuke - care părea să nu dea nici o atenție gurii lumii - fu condus, Împreună cu familia și cu vasalii lui, În noul său castel din Suo. Îi escortau câteva sute de soldați ai clanului Mori, care acționau, oficial, ca ghizi, dar, În realitate, nu erau decât gărzi. Shikanosuke era ca un tigru capturat, care Încă mai putea oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Shikanosuke se mulțumi doar să dea din cap. În ultima vreme, devenise foarte reticent, nedorind să vorbească În plus. Kii merse spre debarcader și le strigă ceva oamenilor de pe malul râului. Nu erau decât vreo două bărci. Soția, fiul și vasalii lui Shikanosuke se Înghesuiră unii după alții, până când bărcile părură să se umple cu niște mici munți, pornind spre țărmul opus. Privind barca, Shikanosuke Își șterse sudoarea de pe față și-i ceru slujitorului său să Înmoaie o cârpă În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atât de naiv Încât să-l Întâlnească personal, ci Îi dăduse, politicos, un castel și-l trimisese la drum. Acum, Shikanosuke era nefericit, Întrebându-se când avea să i se mai ivească cazia. Barca În care se aflau rudele și vasalii săi acostă la malul opus. Un moment, atenția Îi fu atrasă de imaginea familiei lui debarcând, În mijlocul unei mari mulțimi. Fără un sunet, un tăiș dezgolit răsări În spatele lui Shikanosuke și-l lovi În umăr. În același timp, o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se surmena. „Cum adică?“ replicase, nepăsător, Hanbei și Îl urmase pe câmpul de luptă. Hideyoshi se simțea mai liniștit avându-l pe Hanbei alături. Era o forță atât vizibilă, cât și invizibilă - relația dintre ei era aceea dintre senior și vasal, dar, În adâncul inimii, Hideyoshi Îl privea pe Hanbei ca pe un maestru. Acum, mai ales, se confrunta cu dificila sarcină a campaniei de la apus, războiul se prelungea și mulți dintre generalii, camarazi cu el, Îl invidiau. Se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
numai de lumina lunii: așa cum se temuse Hideyoshi, culoarea feței lui Hanbei avea ceva nu tocmai bine. Când simți preocuparea lui Hideyoshi și a lui Kanbei, Hanbei schimbă subiectul. — Kanbei, conform veștii pe care am primit-o ieri de la un vasal din provincia mea natală, fiul tău, Shojumaru, e bine sănătos și, În sfârșit, s-a obișnuit cu noua lume din jur. — Din moment ce Shojumaru e În provincia ta de baștină, Hanbei, nu-mi fac nici o grijă. Aproape că nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mare armată dimineața, nu știe dacă seara va mai fi viu. Dar dacă nutrești o mare ambiție - oricât de mare ai fi ca om - trebuie să trăiești mult pentru a o duce la Îndeplinire. Au existat mulți eroi glorioși și vasali loiali care și-au lăsat numele Întipărite În veșnicie și ale căror vieți au fost scurte, dar dacă ar fi trăit mai mult timp? E cel mai firesc lucru să-ți pară rău pentru scurtimea vieții. Distrugerile care Însoțesc Înlăturarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se Întoarcă cu mâna goală. Oare Hanbei Își dorea, de fapt, să moară? Fie că sfârșea răpus de boală, fie că era ucis de inamic, nu putea muri decât o dată. Atunci, Kanbei expuse un alt plan. Avea câteva cunoștințe printre vasalii lui Ukita Naoie. În timp ce Hanbei aborda clanul Akashi, el se putea adresa vasalilor superiori ai clanului Ukita. Când auzi această idee, Hideyoshi se simți, deodată, mai Încurajat. Era posibil să atragă la ei Întregul clan Ukita. De când Începuse invazia provinciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Fie că sfârșea răpus de boală, fie că era ucis de inamic, nu putea muri decât o dată. Atunci, Kanbei expuse un alt plan. Avea câteva cunoștințe printre vasalii lui Ukita Naoie. În timp ce Hanbei aborda clanul Akashi, el se putea adresa vasalilor superiori ai clanului Ukita. Când auzi această idee, Hideyoshi se simți, deodată, mai Încurajat. Era posibil să atragă la ei Întregul clan Ukita. De când Începuse invazia provinciilor apusene, Ukita stătuse În expectativă, așteptând să vadă de partea cărei tabere Înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Deținând provinciile Bizen și Mimasaka, clanul Ukita era prins Între Oda și Mori. Astfel, n-ar fi fost o exagerare să se spună că viitorul provinciilor de apus depindea, În Întregime, de atitudinea sa. Ukita Naoie urma sfaturile a patru vasali superiori: Osafune Kii, Togawa Higo, Oka Echizen și Hanabusa Sukebei. Dintre aceștia, Hanabusa Îl cunoștea, superficial, pe Kuroda Kanbei. Iar lui Hanabusa i se adresă Kanbei mai Întâi. Vorbi toată noaptea, discutând despre prezentul și despre viitorul țării. Descrise aspirațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fii ai mei Își vor Întâmpina, moartea, cu bucurie ca ostatici pe teritoriu inamic. Dacă reușesc să protejez acest domeniu și să salvez mii de vieți, rugăciunile mele vor fi Împlinite. Aceste cuvinte ale lui Naoie puseră capăt discuției dintre vasali. Întrunirea luă sfârșit și Hikoemon primi o scrisoare prin care clanul Ukita se angajară să coopereze, pe care o aduse la Muntele Hirai. Astfel, Hideyoshi câștigă o victorie În ariergarda armatei fără a pierde nici un om. Cele două provincii, Bizen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]