2,333 matches
-
obișnuit cu excelentele condiții din închisori, au devenit pensionari ai acestora și au renunțat definitiv la viața în libertate. Savoare O ceașcă de cafea capătă alt farmec dacă este savurată concomitent cu o țigară și asezonată cu o bârfă împreună cu vecina sau prietena. Sărac Sărac cu duhul înseamnă minte puțină, nu sărăcie sufletească. Timpul În copilărie și adolescență trăim senzația că timpul se scurge lent ca mersul melcului. În perioada tinereții, inclusiv a maturității anii trec cu repeziciune și aproape fără
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mele. O reținere nejustificată, pentru că eu sunt aceeași persoană, dar transformată în mod pozitiv. {i ceea ce am învățat, nu intenționez să țin doar pentru mine într-un egoism tacit, doar pozitivitatea, sănătatea și fericirea mea actuală face diferența dintre Eu (vecina, colega de muncă, soția, verișoara, mătușa, etc) și eu psiholog. E același lucru, doar am mai adăugat un pic de pasiune și fericire vieții, eu sunt și voi fi aceeași persoană, cu valorile mele sentimentale, cu afectele și iubirea mea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
haotic neînțelegând ce vrem de fapt. Din două cuvinte spuse de cineva, noi creăm un adevărat roman de dragoste sau de război, în funcție de cuvintele auzite. Ne supunem mintea la o muncă inutilă, încercând să anticipăm ce-a vrut să spună vecina sau prietena la un anumit timp și dacă azi nu ne-a spus nimeni nimic, ne ducem cu mintea la ieri și tot așa. Căutăm mereu subînțelesuri și forțăm mintea să facă muncă voluntară. Cam așa se întâmplă mereu cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și niște șlapi, am făcut o colivă, aveam două unguente în casă pentru dureri reumatismale, o sticlă cu vin și le-am dus de pomană, hainele pentru o mamă săracă cu patru copii. Când am ajuns acasă, a venit o vecină și a văzut pe masă, pe o farfurie mai mică, o colivă ce o lăsasem pentru copii. M-a rugat să i dau și ei că-i place foarte mult apoi m-a rugat să-i dau ceva pentru dureri
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
un pic nesuferit. Ți-o fi foame. Merceditas ne-a lăsat niște supă din aia pe care a făcut-o pentru mama ei. Fata asta e o comoară. Ne-am așezat la masă pentru a degusta pomana lui Merceditas, fata vecinei de la trei, care după știrea tuturor era cuminte ca o sfîntă, Însă pe care eu o văzusem de vreo cîteva ori asfixiindu-l În sărutări pe un marinar cu mîini iscusite care uneori o Însoțea pînă la intrare. — În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și perspectiva de a o revedea pe Clara În acea după-amiază mă convinseră că viziunea nu fusese decît o Întîmplare. Poate că acea neașteptată izbucnire de imaginație febrilă era doar presimțirea promisei și mult doritei creșteri bruște care, potrivit tuturor vecinelor de pe scară, avea să mă transforme Într-un bărbat, dacă nu de ispravă, cel puțin bine făcut. La ora șapte fix, Îmbrăcat cu cele mai bune haine și emanînd vapori de colonie Varón Dandy pe care o Împrumutasem de la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
porție de coadă(sulăă de taur, care se prepara, În fiecare zi de luni, Într-un restaurant aflat la două străzi de Plaza Monumental. Tata Îi găsise o cameră Într-o pensiune de pe strada Joaquín Costa unde, mulțumită prieteniei dintre vecina noastră Merceditas și patroană, s-a putut trece peste formalitatea de a completa foaia de informații despre locatar pentru poliție și, astfel, l-am putut menține pe Fermín Romero de Torres departe de nasul inspectorului Fumero și al ciracilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nimeni n-avea să cumpere pălării de la un bărbat cu faimă de Încornorat. Era un non-sens. Sophie fu mutată Într-un dormitor Întunecat și friguros, În partea din spate a apartamentului. Acolo avea să-și nască fiul, cu ajutorul a două vecine de pe scară. Antoni nu se Întoarse acasă decît după trei zile. „Acesta este fiul pe care ți l-a dat Dumnezeu, Îl anunță Sophie. Dacă vrei să pedepsești pe cineva, pedepsește-mă pe mine, dar nu o ființă nevinovată. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-o vagă bîțÎială, ritmului de dans, punctînd intervalele de publicitate cu anecdote despre aventurile sale la Havana. Ușa prăvăliei era deschisă și pătrundea o aromă dulce de pîine proaspătă și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas, care se Întorcea de la cumpărături din piața Boquería, se opri dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră, domnule Sempere. — Dar Pepita cum a suportat? — Cu o prezență de spirit exemplară. Vecinele o țin dopată pe bază de duști de brandy, iar cînd am văzut-o eu căzuse răpusă de toropeală pe o sofa, unde sforăria ca un ciocan pneumatic și Împrăștia niște bășini care perforau tapițeria. — Năravul din născare... Fermín, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
coșuri și negi obraznici. — Bună seara. O caut pe doamna Monfort. — Nurieta? Ați greșit ușa, tinere domn. E aia din față. — Iertați-mă. Am bătut și nu era nimeni. — Nu sînteți vreun creditor, nu-i așa? mă Întrebă dintr-o dată vecina, cu suspiciunea născută din experiență. — Nu. Vin din partea tatălui doamnei Monfort. — Ah, prea bine. Nurieta o fi jos, unde citește. N-ați văzut-o cînd ați urcat? CÎnd am coborît În stradă, am constatat că femeia cu părul argintiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
părut că urma să plîngă și, Înainte să pot spune ceva, Închise ușa. Am rămas pe palier și i-am simțit prezența de cealaltă parte a ușii, nemișcat, Întrebîndu-mă ce se petrecuse acolo, Înăuntru. În celălalt capăt al palierului, vizorul vecinei clipea. I-am făcut un semn de salut și m-am avîntat pe scări În jos. CÎnd am ieșit În stradă, Încă mai purtam chipul, glasul și mirosul ei Întipărite În suflet. Am dus cu mine atingerea buzelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cât se poate de nedumerit: nu cumva, Iuga, cumnatul său, are o firavă idee asupra trăncănelilor sale, potrivind vorbele străine, nu după înțeles, ci după bizare asociații cromatice? Dacă își aducea bine aminte de scenă, cumnatul său auzise pe o vecină agitându-se voioasă, fiindcă îi ieșise pâinea din cuptor foarte bine rumenită. Atunci, Iuga a ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cel de la oraș, care iar meșterise anapoda la geamantanul lui cu ochi verzi de pisică, reuși să-i înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al orășeanului, se strica de râs, Cătălina și Berta cea sfioasă comentară cu condescendență: Nu a dat de greu în viața lui și de aceea e așa gras și nici nu ține mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o stație de amplificare, tovarăși țărani, care merge cum o pui... Adică, nu merge cum o pui... Se încurcă, la fel ca puiul în câlți, în propria lui declarație dojenitoare. Urmându-și cugetările lor secrete, Jana și Cătălina și alte vecine dispuse să petreacă din plin, exploatând conținutul cu multiple înțelesuri al cuvântării, se sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Zise: Vă rog să mă scuzați, doamnă, vorbeam singur. I se întâmpla adesea în călătorii, să prelungească o conversație oarecare cu persoane necunoscute, acestea devenindu-i, în cele din urmă, cunoștințe apropiate. Ar fi încercat să o cointereseze și pe vecina lui cu eșarfa mov și ciorapi de mătase, printr-o nostimadă, zicându-i: Vorbeam singur, doamnă, fiindcă semăn cu bunicul meu, care a avut șapte neveste și tot așa în săptămâna din urmă a vieții lui îi plictisea pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plăteau școlarizările de la grădiniță, la facultate, tot. Asta era. Adică omul nu se plătea pe sine însuși. Studiile care le-a făcut și era cheltuiala statului. Dar erau niște bani. Deci nu puteam crede c-o să mă bată Dumnezeu, credeam vecina când îi spunea copilului ei: „Nu te juca cu jidovul ăla!“ și-atât. Știam că trebuie s-o urăsc. Credeam numai ce-mi convenea. Aicea nu prea-s multe de spus pentru că eram aproape ateu. Credeam în cel de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sunt eu. Și eu aveam un atu foarte mare. Eu îl bătusem la Nerva Traian, la Pasajul Mărășești și omul a ajuns singur până-n Dorobanți, la Perla. Până acolo a ajuns singur, s-a dus în casă, l-a văzut vecina, a băut un pahar. Abia a doua zi dimineața a început să țipe. Care-i diagnosticul? Coșul pieptului spart, ficatul zdrobit, pancreasul zdrobit și o mână luxată. În momentul în care ai coșul pieptului spart, nu mai poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spune și tu, cine nu-i aici? Și cine-a zburat, aschimodie?” aud. *** Iar e dimineață. Călâie. S-a adunat lumea în fața blocului de vis-à-vis. - S-a aruncat una de la etajul patru, acum vreo jumătate de oră... mă lămurește o vecină. O bătea bărbată-său... Are doi copii... O bătea și băiatu’ mai mare. Și cred c-o bătea și frate-său, care n-a ieșit de mult de la pârnaie. Vreți să vedeți? I-acolo, sub cearșaf. Eu am acoperit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să vadă și domn’ profesor... Îmi face-un brânci, ajung mai în față și văd ieșind de sub cârpă un picior deformat de varice, c-un călcâi crăpat, întărit ca o copită. - Mulțumesc, mulțumesc... mi-ajunge... - Cum, numai atâta? se miră vecina mea. Să-i zic doamnei, poate coboară și ea? - Da, puteți să-i spuneți... De ce nu? - Mă duc să sun la ușă, spune, strângându-și capotul pe ea. Se-ntoarce. - Domn’ profesor, și la dumneavoastră s-a întins mucegaiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pliante de cosmetice, „e reducere, poți să cumperi și demachiantul în același preț, și crema exfoliantă...”. Singurul mascul al grupei, un deșirat cu părul uns cu gel și fâșie de piele la gât, ca o cotarlă de lux, își trombonește vecinele. - ...asta înseamnă... importanța stă în... încerc să reiau fraza, dar s-a culcat. Am rămas cu mâna în aer, cu degetele rășchirate, mirându-mă și eu de înflăcărarea mea retorică de mai devreme. Aceleași figuri, repetate de la an la an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
metal, n-am înțeles de ce trebuie să rămână acolo. Se părea că eu am să mă curăț, eram vânăt și mă zgâlțâiau convulsiile, temperatura nu scădea, horcăiam ca pentru sfârșit, mă scuturam de frisoane, „are pe Necuratu’”, își făceau cruce vecinele. Mi-au dat să beau cărbune stins în apă, mi-au făcut cruce pe piept cu ulei din candelă, m-au descântat și mi-au suflat în ureche celălalt nume, de-acu’ nu te mai cheamă Ștefan, m-au vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
udau florile când bătrânii plecau la munte; unul dintre locatari ți-e ostil, îl simți. A vrut, sub pretextul unor probleme administrative, să te viziteze. În mai multe rânduri. În vreme ce te întreba nu știu ce, privea peste umărul tău în încăpere. Vecini, vecine, tot mai mulți străini: europeni, asiatici, australieni, numai suspecți, blocul e plin. Vinde, fă un schimb de locuință; pleacă din oraș, din țară! Sau scrie mai departe romanul și prinde-i acolo pe toți! Locuiești într-o Stațiune ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]