2,332 matches
-
dominația mongolă. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, diviziunile între boieri și răspândirea bogomilismului determinase împărțirea imperiului în trei țarate—Vidin, Tărnovo și Țara Cărvunei—și mai multe voievodate semiindependente care se luptau între ele, sau cu bizantinii, maghiarii, sârbii, venețienii și genovezii. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii otomani începuseră să cucerească Bulgaria și ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani. Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
astăzi. Este de remarcat faptul că funcția de a existat o perioadă foarte îndelungată pe insulă după înființarea sa în 1530: ultimul Inchizitor a părăsit insulele în 1798, după ce Cavalerii au capitulat în fața forțelor lui Napoleon Bonaparte. În timpul perioadei Republicii Venețiene, mai multe familii malteze au emigrat în Corfu. Urmașii lor reprezintă aproximativ două treimi din comunitatea de aproximativ 4.000 de catolici care trăiesc acum pe insulă. Sfinții protectori ai Maltei sunt Sfântul Paul, și Sfânta Agatha. Deși nu este
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
din toată Europa urmau să recucerească Ierusalimul de la sarazini. Cruciada a patra era condusă de contele Theobald al III-lea de Champagne, susținut de contele Balwin de Flandra și contele Ludovic I de Blois. Cruciații s-au adunat la Veneția. Venețienii aveau să transporte o forță de 25 000 de soldați în Țara Sfântă, trecând prin Egipt. Veneția se aștepta să facă profit, să primească cei 85 000 de mărci și jumătate din orice cuceriri comise de cruciați. În loc să debarce în
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
aștepta să facă profit, să primească cei 85 000 de mărci și jumătate din orice cuceriri comise de cruciați. În loc să debarce în Egipt și să călătorească spre nord în Ierusalim, armata cruciată a debarcat la Constantinopol, traversând Anatolia pe jos. Venețienii au fost de acord să susțină cruciada cu o condiție: să cucerească orașul Zara de pe coasta Adriatică și să-l predea Veneției. Zara era, însă, o posesiune a Regelui Ungariei, acesta fiind creștin și cruciat. Papa a aflat și i-
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
au cucerit Zara (24 noiembrie 1202). Papa i-a excomunicat pe toți, dar s-a răzgândit, cerând ca nicio altă facțiune creștină să nu mai fie atacată. În iunie 1203, cruciații au sosit la Bosfor, lângă Constantinopol, la bordul corăbiilor venețiene. Au debarcat și au făcut tabăra. După un atac naval și terestru, au cucerit Constantinopolul. Cruciații au cerut plata a 200 000 de mărci și s-au retras așteptându-și banii. În ianuarie 1204, nobilii bizantini au ridicat obiecții la
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
retras așteptându-și banii. În ianuarie 1204, nobilii bizantini au ridicat obiecții la suma colosală și s-a ajuns la un asediu scurt, în aprilie 1204. Cruciații au recucerit capitala bizantină și au jefuit-o cu violență. În urma acestei victorii, venețienii au fondat Imperiul Latin de Constantinopol, care a existat timp de 60 de ani. În 1217, Papa Honoriu al III-lea l-a însărcinat pe arhiepiscopul Acrei, Jacques de Vitry să propovăduiască “războiul sfânt” în Siria și Palestina. În statele
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
cronica Anonimului brâncovenesc), două cronici ale Țării Românești (a lui Radu Popescu, care acoperă perioada în care a domnit integral și Letopisețul Cantacuzinesc - parțial), scrierile lui Dimitrie Cantemir ("Istoria ieroglifică" și "Întâmplările Cantacuzinilor și Brâncovenilor în Valahia") și cronica secretarului venețian al voievodului, Anton-Maria Del Chiaro ("Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia"). De asemenea se adaugă documente interne, precum însemnările personale ale lui Constantin Brâncoveanu (pe un calendar, editate de istoricul Emil Vîrtosu), corespondența, condica marii logofeții, condica vistieriei, anatefterul și
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
figurilor. Printre aceștia se numără: Antonio Pollaiuolo (1432-1498), Andrea del Verrocchio (1435-1488), Domenico Ghirlandaio (1449-1494) - în Florența; Andrea Mantegna (1431-1506) - în Padova; Giovanni Bellini (1430-1516) și Giorgione (ca.1477-1510) - în Veneția. Aceștia din urmă au dat o orientare decisivă școlii venețiene, prin simțul nou al organizării spațiale, al luminii și culorii, în contrast cu stilul florentin, în care predomină desenul. Un loc aparte îl ocupă Sandro Botticelli (1445-1510), care a lucrat pentru familia Medici din Florența și pentru Vatican. Dintre cele mai cunoscute
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
ascendent și descendent comparativ cu liniile drepte, orizontale și/sau verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului de tip vizual. Tintoretto (pe numele său real Jacopo Robusti) a fost unul dintre cei mai mari pictori ai școlii venețiene, probabil, ultimul mare pictor al Renașterii italiene și, fără îndoială, unul din primii pictori folosind o manieră barocă în pictură. În "Cina cea de taină", folosirea accentuată a clar-obscurului, a diagonalei ascendente în jurul căreia gravitează întreaga compoziție, a dramatismului momentului
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
străvechi, așezarea de pe Valea Sopotului, datorită sporului natural al populației și oportunităților create de întretăierea unor importante drumuri comerciale la Slatina („drumul cerii”, „oilor” sau al „buților”), se extinde pe dealurile vecine și spre Valea Oltului. Descoperirile de monede bizantine, venețiene, sârbești din secolele XI - XIII justifică importanța comercială a așezării, chiar înaintea primei sale mențiuni documentare. Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
și tipografiile, editurile și industria cinematografică, dar Madridul este și centrul bancar și financiar al Spaniei. Madridul are o moștenire artistică bogată. Colecția de picturi a Muzeului Prado oglindește istoria alianțelor străine: Carol V și Filip II erau patronii artei venețiene; urcarea pe tron a Bourbonilor a dus la influxul lucrărilor franceze; în perioada când Spania controla provinciile olandeze s-au achiziționat lucrări flamande. Lânga Prado este El Caso del Buen Retiro: galeria adăpostește arta secolelor XIX și XX, printre care
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
Giovanni Caboto (n. circa 1450 — d. circa 1498), cunoscut ca , a fost un navigator și explorator venețian, fiind considerat al doilea european care a atins țărmul Americii de Nord (în 1497), după Leif Ericson (circa 1003). Guvernele Canadei și Marii Britanii susțin că ar fi acostat în insula Terranova, însă nu se poate ști precis. De altfel, despre Cabot și
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
În vara anului 1261, basileul grecilor l-a trimis pe comandantul său de oști, cezarul Alexios Strategopulos, cu 800 de arcași călări cumani, ca să execute o manevră militară în apropierea zidurilor Constantinopolului. Strategopulos a aflat de la localnici că noul podesta venețian, a sosit de curând în oraș, că i-a convins pe latini să facă o incursiune pe insula Daphnusion, una dintre posesiunile împăratului niceean, și că în Constantinopol nu sunt trupe. În noaptea spre 25 iulie, patrioții din oraș i-
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
câțiva soldați de ai lui Alexios. În zori, straja de la poarta Pege a fost nimicită fulgerător de către aceștia și detașamentul niceean a pătruns în întregime în Constantinopol. Când au primit știrea despre evenimentele din capitală, Balduin al II-lea și venețienii au căutat să scape refugiindu-se în Eubeea. Strategopulos, fiind conștient de slăbiciunea forțelor sale și dorind să evite lupta, a incendiat casele catolicilor. Armata latină s-a aruncat să-și salveze averea din locuințele în flăcări, fără a se
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
amenințau să treacă de partea latinilor. Bizantinii, care păruseră învingători, vor suferi o gravă înfrângere la Makri-Plagi, în 1264, retrăgându-se. Pe de altă parte, aliații imperiului fuseseră înfrânți pe mare; în primăvara anului 1263, flota genovezilor fusese învinsă de venețieni în fața orașului Settepozzi. Acest eveniment îl determina pe împărat să-și modifice atitudinea cu privire la republicile maritime italiene; el denunța alianța cu genovezii (care costa scump imperiul și nu-i adusese avantajele scontate), alunga din porturi navale genoveze și deschidea negocieri
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
denunța alianța cu genovezii (care costa scump imperiul și nu-i adusese avantajele scontate), alunga din porturi navale genoveze și deschidea negocieri cu republica Veneției, mai puternică în acel moment. La 18 iunie 1265, un tratat cu Veneția era încheiat, venețienii obținând din nou privilegii mai extinse în imperiu. Dar ruptura cu genovezii nu era decât una trecătoare. Dat fiind că venețienii amânau ratificarea tratatului, Mihail al VIII-lea relua relațiile cu genovezii. Genovezii, cărora venețienii le administraseră încă o înfrângere
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
negocieri cu republica Veneției, mai puternică în acel moment. La 18 iunie 1265, un tratat cu Veneția era încheiat, venețienii obținând din nou privilegii mai extinse în imperiu. Dar ruptura cu genovezii nu era decât una trecătoare. Dat fiind că venețienii amânau ratificarea tratatului, Mihail al VIII-lea relua relațiile cu genovezii. Genovezii, cărora venețienii le administraseră încă o înfrângere (1266), vor primi cu bucurie cererea împăratului. Ei obțineau din nou libertatea comerțului în întregul imperiu și stăpânirea unui cartier în
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
tratat cu Veneția era încheiat, venețienii obținând din nou privilegii mai extinse în imperiu. Dar ruptura cu genovezii nu era decât una trecătoare. Dat fiind că venețienii amânau ratificarea tratatului, Mihail al VIII-lea relua relațiile cu genovezii. Genovezii, cărora venețienii le administraseră încă o înfrângere (1266), vor primi cu bucurie cererea împăratului. Ei obțineau din nou libertatea comerțului în întregul imperiu și stăpânirea unui cartier în suburbia constantinopolitană Galata, pe Cornul de Aur. Ei vor rămâne aici până la cucerirea turcească
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
comerțului în întregul imperiu și stăpânirea unui cartier în suburbia constantinopolitană Galata, pe Cornul de Aur. Ei vor rămâne aici până la cucerirea turcească și Galata va deveni o înfloritoare casă de comerț genoveză. Reintegrarea genovezilor în Bizanț punea capăt ezitărilor venețiene, iar la 4 aprilie 1268 era ratificat tratatul dintre Bizanț și Veneția; tratatul era valabil numai pe durata a 5 ani; Veneția practica un nou sistem de acorduri pe scurtă durată și revocabile. Contrar politicii urmărite până atunci, care lega
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
5 ani; Veneția practica un nou sistem de acorduri pe scurtă durată și revocabile. Contrar politicii urmărite până atunci, care lega unilateral Bizanțul de una dintre cele două republici maritime și se făcea dușmanul celeilalte, alianța simultană cu genovezii și venețienii constituia un câștig în măsura în care diminua pericolul unei coaliții, fie a flotei genoveze, fie a celei venețiene, cu puterile occidentale ostile Bizanțului, dând posibilitatea împăratului de a continua exploatarea rivalității republicilor maritime italiene. În occident se produc mari evenimente. Contele de
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
catolice, iar în caz contrar, el se declara împotriva clanului lui Carol de Anjou. Papa Grigore al X-lea profita de ocazia scadenței tratatului bizantino-venețian pentru a exercita o presiune foarte puternică asupra lui Mihail al VIII-lea: el recomanda venețienilor să nu reînnoiască tratatul cât timp uniunea nu era realizată. În același timp, Carol de Anjou făcea toate eforturile pentru a atrage Veneția în cadrul coaliției antibizantine. De asemenea, el desfășura cea mai mare activitate în Balcani, încheind un tratat de
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și însingurarea, insomniile, febra scrisului, retrospecția. „Bântuită de faceri”, poeta cunoaște bucuria rodului. Dincolo de ușoara contaminare cezarivănesciană, preaplină de logos, simte cum fierbe în ea sămânța rodirii, atunci când, „cu unghii înfipte în carne” se încredințează paginii albe. „Înfiată” de arterele venețiene, poeta adulmecă înflorirea, conștientizând și depășind blestemul sterilității. Trăirea la limită, experiența de viață, dură, acumulată într-un spațiu al interminabilelor confruntări, permite autoarei a se simți „un vas plin, mult prea plin”, purtând, de aici încolo, lumea cu sine
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
nu este limba mea maternă. Am avut, la început, multe îndoieli și rezistențe interioare. Însă, după o lectură atentă a poemelor împreună cu autoarea, pentru a mă convinge că am redat tot ce poeta voia să transmită, am lucrat împreună cu poetul venețian Severino Bacchin, care m-a ajutat să ofer într-un mod mai accesibil sensibilității italiene anumite structuri de idei și imagini. Am apreciat, în mod special, experiența de a mă vedea legănată între două limbi, între două universuri atât de
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
această orbită: a europenității, pe care orbită am fost dintotdeauna, având nevoie însă, din când în când, de niște confirmări în plus. Poezia de acum are un ritm și un contur grafic în trepte, sugerând arcurile podurilor întinse peste canalele venețiene și bolțile catedralei San Marco: poeta îți rostește discursul de parcă ar urca sau coborî versantele lunecoase ale unor stări sufletești. Absorbind deopotrivă meandrele dureroase ale vieții - exodul basarabean - și efluviile unui spațiu italian încărcat de un imens prestigiu istoric și
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
crease o poziție extraordinar de puternică în Nordul Arhipelagului și în Marea Marmara, ca și în Marea Neagră (și din Galata controla comunicațiile din Mediterana cu Marea Neagră și țările din jur). Avântul puterii genoveze făcea și mai acerbă vechea rivalitate între venețieni și genovezi, iar un război izbucnit în anul 1294 între cele două republici maritime, în care era antrenat și imperiul. Cum împăratul adăpostea în capitala sa pe genovezii atacați la Galata, venețienii vor trece la represalii în suburbiile Constantinopolului; bizantinii
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]