3,478 matches
-
că ușile Americii erau deschise și invitația fusese făcută - veniți aici și veți găsi un loc mai bun, mai sigur, mai prosper. Veniți aici unde veți găsi oportunități și democrație. Chiar dacă nu sunteți siguri că înțelegeți ce semnifică aceste cuvinte, veniți aici și descoperiți singuri. Când începuse să gândească în engleză, Jolanta a înțeles că devenise cetățean american. Curând deveni o adeptă atât de înfocată a limbii engleze, încât s-a transformat în tranzlatorul familiei. Tatăl ei lucra ca mecanic-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Amanți, fericiți amanți. Toată familia a fost pusă la treabă pentru a zugrăvi pereții și a Împodobi vechiul birou al editurii Cedrului, care a fost readus la funcția sa inițială, aceea de salon În care părinții mei, În loc să primească librari veniți să comande vreun exemplar din ultima lucrare a tatei sau preoți care doreau să cumpere o biografie a Sfîntului Bonaventura, au putut să-i primească pe băieții care aveau să le devină gineri, iar Într-o seară de octombrie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se deschideau spre balcon și spre mare. Lucram noaptea, ca de obicei, și mă duceam la culcare cînd răsărea soarele. Spre sfîrșitul după-amiezii, mergeam să mă așez pe terasa unei cafenele care dădea spre piazza. Acolo am Întîlnit-o pe Laura, venită să se instaleze la singura masă rămasă liberă, chiar lîngă a mea. M-a rugat să-i Împrumut ziarul: voia să vadă ce filme rulau la Paris. Era studentă la Centrul Cinematografic Experimental de la Roma, iar eu m-am grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bărbat căsătorit care Îi spune nevestei că are o amantă! (Suspine adînci de consternare din partea doctorului Zscharnack...) Abia Întors acasă - minunată Întoarcere pe jos, singur În Întuneric și liniște, cugetînd la reciprocitatea care nu mai era un concept, ci dragostea venită să umple același gol În două vieți - i-am spus din nou mamei că aveam să mă logodesc și să mă căsătoresc. În loc să mă asculte cum o ridic În slăvi pe Tina, cu farmecele ei cu tot, mi-a retezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de fapt: un scandal. Atunci, în sfârșit, ne dăm seama că nu există moarte normală, nici măcar când omul își dă sufletul cu un suspin la o vârstă respectabilă, și că morțile revoltătoare nu se mai ascund în haine de călugăriță, venită, chipurile, de la Dumnezeu, ci țopăie nerușinate, silindu-ne să întoarcem privirea. Sunt vinovat oare că n-am avut tăria să mă uit? Nu din pudoare n-am făcut-o, ci dintr-o neputință împotriva căreia n-am fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Pare ușor plictisit, așa că atunci cînd se apropie Mariana și Wakefield le face un semn prietenesc cu mîna, ca și cum ar spune „În fine, niște adulți!“ — Ei, ce credeți? Îi Întreabă pe vizitatori. Studenții se Întorc un pic pizmași către noii veniți. — Arată foarte familiar, spune Wakefield. Am trăit și noi aici. Exact, exact, dă din cap ministrul. Asta e. Pare familiar pentru că este. Această arhitectură se poate afla oriunde și exact asta este și intenția. Dar diferența - și ridică un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la care lucra ca să afle ce dorea oaspetele. Fără nici o tragere de inimă, coborî cele două rânduri de scări până la recepție, făcându-și loc pe lângă munți de ziare, bicicleta lui Sean McGee și un cărucior care aparținea probabil unei persoane venite să dea un anunț la mica publicitate. — Așteaptă afară, îi șopti dramatic Elaine de la recepție. După tonul ei reverențios, Fran presupuse că trebuie să fie primarul sau cel puțin vreun star pop în turneu care vizita stația locală de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și umple timpul admirând tavanul, cu minunatele lui decorațiuni din piatră în evantai. Chiar și așa, era pe cale să adoarmă cu paharul de Perrier în mână, când simți o bătaie ușoară pe umăr. Se întoarse ușurată, sperând că era Stevie, venită s-o salveze, și dădu peste figura furioasă a lui Jack Allen. — Am auzit că ar trebui să te felicit. Amărăciunea din glasul lui o șocă. — Să înțeleg că eu am fost stripperul de la petrecerea burlăcițelor? Avertizează-mă data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și acolo, ceea ce îi dăduse peste nas lui Elaine, recepționista. De-acum înainte activități ca vopsitul unghiilor și analizele detaliate, incluzând fiecare partidă de sex oral, ale performanțelor prietenului ei aveau să devină tabu din cauza valurilor de cetățeni din Woodbury veniți să întrebe la câte cuvinte aveau dreptul pentru zece lire. Fran recrutase o duzină de noi angajați, răspândise fluturași care anunțau lansarea noului ziar la fiecare casă din oraș și comandase un tiraj de patruzeci de mii de exemplare. Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de telefon x. „Alo, sunt locotenent Hrib.“ Asta era a patruș’ opta faptă... „Da“, zice. „Sunt în legătură cu anunțul din ziar, sunt tânăr căsătorit, proaspăt căsătorit. Am și eu nevoie de aur să-mi fac bijuterii, să-mi fac verighete.“ „Bun, veniți, Dinicu Golescu 37. O să v-așteptăm în fața blocului.“ M-așteaptă unul în fața blocului, am ajuns cu el sus. Sus - soția, Drăgilă Lucia. Fostă procuror la sectorul trei. Atunci, în timpul când eu am ucis-o, era juristconsult la Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vasul francez Vietnam? îl întrebă Tomoe pe hamalul care tocmai trecea pe lângă ei. Voia să fie sigură. Da, domnișoară. — A întârziat, nu? — Se pare că a durat mult controlul medical. Pe când se îndreptau spre grupul de oameni de la capătul cheiului, veniți să-i întâmpine pe noii sosiți, sunetul instrumentelor de suflat le-a trecut iar pe la urechi și când s-au apropiat, au constatat că era fanfara poliției - cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou din margine. Pe chipul tuturor se citea o mare bucurie. Când vaporul atinse ușor debarcaderul, cei veniți să-i întâmpine pe pasageri au început să se agite. Doar glasul pescărușilor răsuna trist, ei continuându-și baletul deasupra bărcilor-pilot, de care nu mai era nevoie acum. — Heko-chan! Priviți! explodară asurzitor vocile unui grup de fete de lângă Takamori. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din pricina stării febrile. Endō îl privea absent pe Gaston, care-i ștergea fruntea cu o bucată de pânză udă. I-a venit brusc ideea să se folosească de străin. Cel mai dificil lucru la hotel este, în general, mâncarea. Turiștilor veniți de la Tokyo le-ar face mare plăcere să mănânce mâncare specifică regiunii în care călătoresc, dar majoritatea hotelurilor de mâna a doua au în meniu numai mâncăruri din cele mai obișnuite - șnițel de porc, tăiței soba - de care poți mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să aștepte barca. I-am dezarmat și i-am înghesuit într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acestui loc, Ariald, în pofida vârstei venerabile, a pus să se facă o anchetă, și astfel a fost identificat cadavrul lui Stiliano, autorul cronicii. După mărturiile unor săteni, bătrânul a sosit la biserică pe jos, cu puțin înaintea altor doi necunoscuți veniți călare, probabil ucigașii. Ariald l-a considerat om drept și longobard și a pus să fie săpată o groapă în interiorul bisericii, chiar în locul unde Stiliano a fost găsit. Au ieșit la iveală rămășițele pământești ale unei femei sau ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deloc - ca să nu-și trădeze secretul. În biserică surorile Îi conduseseră În șir indian la locurile destinate lor și Kevin era din nou lângă ea. Nu stătea locului o clipă. Râdea și spunea glume deșucheate. Pe când episcopul vorbea, salutând copiii veniți din toate școlile catolice ale Romei, el cânta Federico Barbarosa/ se caca-ntr-o groapă/ și cum nu avea hârtie/ se șterse cu degetul cel mare, ronțăia caramele, le arunca În aer și le prindea din zbor cu limba, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oră Sasha o recunoscu imediat. O eșarfă imposibilă din pene de struț, poșeta de catifea violetă, părul despletit ca niște alge, gura roșie ca un coral. Deși era doar o moleculă În mulțimea de turiști, de pierde-vară și de localnici veniți În centru pentru promenada de vineri seara, staționând pe trotuarele de pe Corso, pălăvrăgind În fața vitrinelor magazinelor de blugi, CD-uri și gadget-uri muzicale, mama Valentinei Buonocore era inconfundabilă. Mergea repede și șchiopăta ușor. Din când În când se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
forțat-o să-și spună datele de identitate? Ar fi denunțat-o? Toți ar fi aflat unde erau În noaptea aceasta Aris și Maja Fioravanti. Iar gândul ăsta Îl făcu euforic, aproape temerar. Veniți să ne prindeți, voia să strige, veniți. Maja se agăță de brațul lui. Pașii lor nici măcar nu atingeau tăcerea. Ne mișcăm fără să facem vreun zgomot, de parcă n-am exista, se gândi. De parcă deja n-am mai fi aici. Și dac-ar fi Într-adevăr așa? Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de inimă, un fior de recunoaștere și de vagă fericire, ca în fața unui frate regăsit. Dar atunci, la poarta Mănăstirii Snagov, simțise pentru prima oară această legătură. Îl considera vinovat, știa că e un ticălos, însă suferința lui, lacrimile, cuvintele venite parcă dintr-o altă existență, parfumată și inaccesibilă, l-au făcut pe Zogru să se simtă la fel de nefericit ca și Ioniță, înrudit cu nefericirea lui și bucuros că are loc în mintea și în sufletul acestui om. Nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
seringa e virgină, uită-te, să nu zici... - Am auzit că vin acele gata infectate, din fabricație. - Cum ți-o fi norocul! Sângele lui Bobo intra înspumat în seringă, iar Zogru se simțea lovit în creștetul capului. Era o senzație venită, firește, prin sugestionare, dar neplăcută. - Ce faci, aștepți aici, ori cobor eu peste juma’ de oră? - Coboară tu. Vreau să analizezi și lichidul din rană. - Măi, dar ce fricos ești! - Și să-l compari cu al pacientei dinainte, ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o înmormântare. Evident, Giulia nu cunoștea pe nimeni de-acolo, pentru ea totul era imagine. La Motoare era o lume mai destinsă. Pe o scenă se perindau femei tinere în costume de baie. La mese erau oameni de toate vârstele, veniți acolo special ca să-i vadă pe alții și să fie văzuți. După ce s-a terminat defilarea fetelor, pe scenă a urcat un bărbat masiv și a anunțat marele eveniment, apariția unei cărți de nuvele, semnată de mai mulți scriitori tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Hai la joc și voie bună, Să petrecem împreună. Hai repede să jucăm Și să ne bucurăm, Împreună să dansăm, Să cântam și să jucăm. Asta-i hora cea de dor, N-am s-o uit pân-am să mor. Veniți copii cu părinți, Cu prieteni și bunici. Jocul de-a copilăria Și mă visez adesea, Sub geamul casei părintești, Cufundată adesea În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și acum veniți la mine - femei cu mâinile și picioarele catifelate ca ale unor regine, femei cu mult mai multe oale și străchini decât aveți nevoie, femei atât de protejate pe patul de la ușă și așa de slobode la gură. Veniți flămânde după povestea care s-a pierdut. Implorați cuvintele să umple marea tăcere care m-a înghițit pe mine, pe mamele mele și pe mamele mamelor mele. Aș vrea să am mai multe de spus despre bunicile mele. E teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi pleacă o gălușcă dinspre stomac spre esofag, iar când mi-a ajuns în gât, atunci am reușit cu greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi apoi că ăsta-i secret de stat, mi-a făcut cu ochiul, apoi a tăcut îndelung, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sunetul vocii lui retransmise prin satelit cînd era În primejdie și i se adresa ei. Își fixă privirea asupra ultimului semn și se Încruntă: era sigură că văzuse recent exact același desen, În altă parte decît pe pietrele sitului. Annick, venită să ia plicul cu CD-ul de transmis la PS, le șușoti că tocmai sosise Armelle de Kersaint, care voia să afle cît timp aveau de gînd să-l rețină pe soțul ei. - Gata, acum știu! Marie, Întoarsă cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]