3,476 matches
-
noi „La Izvoare Nord”, aceștia au deschis și o nouă necropolă - necropola II, la circa 400 m distanță, care, spre deosebire de prima, a continuat să existe până la începutul sec. IV d. Chr, eventual până la venirea unei noi populații alogene - goții. Noii veniți au format, de asemenea, o așezare comună dacă au continuat măcar o perioadă de timp să conviețuiască cu populația locală - dacică, ori au format o nouă așezare în apropiere sau peste cea a dacilor. Aceștia nu au mai continuat să
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Chr. demonstrează o schimbare covârșitoare a ritului de înmormântare, care are o semnificație deosebită, în primul rând legată de o nouă concepție în care religia creștină își spune cuvântul. Atracția către religia creștină a populației dacilor liberi și a noilor veniți, care formează o nouă cultură materială și spirituală - Sântana-Cerneahov, este evidentă și mai ales în continuă dezvoltare, marcată și de micșorarea treptată a numărului de morminte de incinerație. Este doar o latură a acestui fenomen, vizibilă aproape în toate necropolele
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
gardul de fier și privește și ea lung, spre nicăieri. Are capul acoperit cu o bucată de pânză de culoare închisă, salbă de aur cu câțiva bănuți mici, discreți la gât. Rostește, mai mult pentru ea, un fel de litanie, venită parcă din noaptea timpului : „Căăpitanuuu’ de jandarmi, căpitanule, dă-ne și noua drumul la gard să ajungem la Sfânta Paraschevaaa, Căpitanule. Laas-oo și pe baba să pună o floare pe Sfânta, Căpitanule”. „Căpitanul” nu este altcineva decât un sergent-major de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
orei 17.00. Rândul continuă să fie dens, compact. La o primă evaluare vizuală, marea majoritate a celor angajați în el sunt pelerini din București, nu au bagaje voluminoase, sunt îmbrăcați „de oraș”, au dispărut deci aproape cu desăvârșire pelerinii veniți din alte localități. Spre deosebire de ziua precedentă, nu se mai văd nici grupuri de tineri din cartier. Să fie oare din cauza frigului de afară ? - temperatura a scăzut mult. Comerțul ambulant cu batiste, semințe prăjite, covrigi, alune rămâne însă tenace. O interacțiune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nestăvilit și nu știu prea bine în ce direcție politică se va îndrepta. La urma urmei, nu se poate trece cu vederea faptul că este singurul loc din țară unde am văzut atâția oameni împreună, reprezentativi pentru toate regiunile istorice, veniți benevol, cu mari sacrificii financiare pentru unii dintre ei. În ciuda faptului că televiziunile comerciale, în căutare de emoție și senzațional, nu încetează să vorbească de Prislop ca de un Lourdes al României („mii de bolnavi au venit să-și caute
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
numele de alint pe care localnicii l-au dat Sfintei Filofteia, martirizată la vârsta de 12 ani, face cu adevărat parte din viața orașului, a regiunii chiar. Pare a fi destul de sceptică față de fenomenul mai nou al autocarelor cu pelerini veniți și din alte regiuni ale țării. „Multe microbuze cu moldoveni, eu nu am pomenit așa ceva până acum câțiva ani, dar să știți că au multă evlavie”, spune femeia aproape ca pe o scuză. Dar ceea ce mi s-a părut a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ajungerii la raclă, pe care am întâlnit-o în cadrul tuturor pelerinajelor mici, în care timpul de așteptare nu depășește trei, maxim patru ore. Oricum, pelerinajul de astăzi îmi lasă impresia că este unul „așezat”, cu participanți având experiența actului pelerin, veniți aici de plăcere, din pasiune chiar. Contactul cu sacrul și respectul care trebuie arătat acestuia : o femeie între două vârste, cu un puternic accent de periferie, se pronunță cu voce tare împotriva celor care „ating tot felul de obiecte de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este frumoasă, răcoarea dimineții se face simțită. Mă uit cu atenție în jurul meu : parcă nicăieri până acum nu am participat la un pelerinaj atât de „rural”, al oamenilor săraci, plini de nevoi, prost îmbrăcați, cu chipul sculptat de suferință. Pelerini veniți preponderent din Bucovina și Maramureș, însăși imaginea sfârșitului unei lumi rurale, sparte în bucăți de 20 de ani de modernizare accelerată. Un amic din Iași pe care l-am întâlnit puțin mai târziu lângă scena unde aveau loc slujbele religioase
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
construiesc pelerinul, ci comunitatea care se creează în astfel de momente. La fel ca la Curtea de Argeș, odată cu sfârșitul zilei, încep să-și facă apariția și primele grupuri compacte de localnici din oraș. Nu au bagaje, sunt îmbrăcați mult mai lejer, veniți parcă mai mult din curiozitate, să vadă ce se mai întâmplă „la pelerinaj”, pleacă foarte rapid după ce fac un tur al locului, îmi este relativ greu să le apreciez numărul, dar am impresia că mai puțin de jumătate dintre ei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Rambo, dotată în schimb cu un proiector cu led-uri foarte puternic. Prinde la repezeală câteva cadre cu oamenii lungiți pe pături, unii adormiți deja, apoi le adresează câteva întrebări, plasându-le lumina crudă a proiectorului direct în ochi : De unde veniți ? De ce ați venit la Suceava ? Ce vreți de la Sfântul ? Mai veniți și anul viitor ? La sfârșitul interviului-interogatoriu, cei mai mulți dintre pele rini se freacă la ochi, spun „mulțumesc” apoi întreabă cu mare nerăbdare când vor fi „dați la televizor”. Este de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
exod uman de mari proporții, de nomadism modern. Pe dealurile și tăpșanele din jur sunt parcate zeci de autocare, sute de autoturisme, și masă la pensiunea pe care o deține în orașul Hațeg grupurilor mai mari de 15-20 de persoane venite organizat, cu autobuze, dar îmi mărturisește faptul că, „pentru acest tip de turist, marja mea de profit este minimă. Pentru ei, autocarul este și mijloc de transport, și hotel pe roți !”. A.B. constată cu oarecare mândrie dezvoltarea unei microeconomii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
scoarța unui copac, am găsit scris cu litere tremurate, nesigure : „Femei, nu faceți avort, el deschide ușa iadului”. Am surprins deseori, cu voie sau fără, discuții între femei cu vârste foarte diferite, dar mai toate trecute de 50 de ani, venite să se roage pentru „păcatele pruncuciderii”. Sunt vădit marcate de opiniile Părintelui Arsenie Boca despre acest subiect, pomenesc des cartea Pravila albă, sfaturi pentru cei căsătoriți. Multe dintre ele povestesc cu voce joasă celor din jur, ca o formă de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
politici ortodocși ! Alta ar fi atunci situația !” Ascult cu atenție slujba, așezat pe o bancă de lângă trapeza mănăstirii, pe ușa căreia are loc un du-te-vino permanent de oameni ce iau masa, de la simpli pelerini la jandarmi din corpul de pază, veniți mai mult să se încălzească. Maicile de la mănăstire și tinerele de la seminar aleargă și ele în toate părțile, slujba se va termina în curând, iar arhiereii prezenți, însoțiți de „oficialități”, vor trebui să ia masa. O aud pe una dintre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aeriene în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nimeni din jur nu pare deranjat de acest fundal sonor, cel mai puternic dintre toate cele întâlnite de mine până în acest moment. Intru rapid în rând. Remarc mulțimea de preoți de parohie, veniți aici împreună cu credincioșii lor, grijulii și ușor speriați în același timp, ca puii de găină pe lângă cloșcă. De altfel, chiar aud pe cineva din preajma mea spunând, mirat și admirativ : „Ce de preoți !”. Așa cum se întâmplă de obicei, după primele 10-15
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
versus „mama” cea rea și răzbunătoare, pornind de la aspecte hagiografice și mitologice culese de pe ambele maluri ale Dunării. La sudul fluviului este semnalată prezența a mici sanctuare, grote sau izvoare „închinate” Sfintei Parascheva, „amenajate sumar, frecventate în majoritate de femei, venite să se roage și să se adreseze în mod direct Sfintei, fără intermediari (preoți) bărbați” (Mesnil, Popova, 1993 : 743). Imagini ale unor astfel de izvoare miraculoase din Serbia sau Bulgaria se pot găsi, de exemplu, într-un album bogat ilustrat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Socialiste multilateral dezvoltate la nivelul superior al trocului. Căci dorința bruscă și univocă a firmelor de stat bucureștene de a recurge la compensații și, pe cât se înghite de partea cealaltă, numai la compensații, dovedea că este vorba de o dispoziție venită de sus de tot și că, în asemenea cazuri, expertul, tehnicianul, specialistul nu au ce argumenta. Le rămâne numai opțiunea aplauzelor. Dar cum să-i explici domnului Peter că în respectivele săli de ședințe aplauzele au trebuit să răsune în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vieții. Efrem Podduev este un asemenea personaj, care a depășit deja problematica bolii, în sensul că suferința provocată de boală contează mai puțin decât frica de apropierea morții. Acesta ține să spună oricui din salon (și mai ales celor nou veniți), cu cinism, că boala lor înseamnă moarte, însă el nu rămâne blocat în a afirma iminența morții. Atitudinea lui evoluează spre raportarea la moarte, spre asumarea ei, cu problemele morale specifice, ceea ce conduce la revelația legată de modul în care
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
bolnav. Scriitorul construiește o imagine circulară prin faptul că amintește, în final, de cizmele fostului soldat Kostoglotov, care "se legănau, ca moarte, cu boturile în jos, deasupra coridorului", aceleași care îi atrăseseră atenția și doctoriței Vera Gangart, după ce bolnavul nou venit se instalase pe banca din holul clinicii. 3.5. Primul cerc. Intertextualitate și construcție romanescă Scriind romanul Primul cerc, A. Soljenițîn optează pentru o intrigă de factură polițistă. Diplomatul în Ministerul Afacerilor Externe Innokenti Volodin telefonează la ambasada americană pentru
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cîte o bucurie. Pe unde am fost eu, grangurii zău că nu-s de compătimit. Poate pe unde sînt revoluții și îi mai împușcă, are loc cîte o rotație de granguri. Doar acolo îi mai spînzură puțin, dar grangurii nou veniți au același noroc, adică trăiesc bine. Hai să-i votăm Duminică! Chiar, să îi votăm, 'mnezeii mamii lor! Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe zi savurez trezirea la viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șerpuiește cu nonșalanță printre munți de stîncă, printre sate de-o vîrstă cu Zeus, printre văi irigate și inundate de un verde crud, buratec. Apoi urcă și se apropie de templul lui Apollo, asediat de autocare și mașini din toată lumea, venite acolo pentru a vedea o minune. Turiști conduși de ghizi nemiloși, care sub un soare de 37oC la umbră nu renunță la detalii, la lungimea poveștii lor. Chelii roșii aspiră razele solare ca niște bureți. Doamne palide cască gura pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Căci mare este minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie mare. Lățimea ulițelor este egală cu cea a microbuzului și copiii sar de pe biciclete și fac loc, strigînd "Trece mașina!". Cu toții zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
elenice. 40. Creta: grote sacre, labirinturi, zeițe în Creta, cultura neolitică, atestată din mileniul al V-lea, a luat sfârșit când, către jumătatea mileniului al III-lea, insula a fost colonizată de către imigranți sosiți din sud și din est. Noii veniți stăpâneau tehnicile metalurgice ale aramei și bronzului. Șir Arthur Evans a numit cultura lor "minoică", după regele legendar Minos, și a împărțit-o în trei perioade 41: minoicul vechi (către finele mileniului al III-lea); minoicul mijlociu (de la ridicarea palatului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exemplu, ca numărul ziarelor pariziene să crească foarte repede de la 6 la 140. Înmulțind, ipso facto, instigările la omor, delațiunea, violarea vieții private etc. Cum și unde putem fixa limita între libertate și exces? Ca dovadă, și interdicțiile, sancționate penal, venite să moduleze legea din 1881, lege de o toleranță dublată de un regim represiv, care nu omite pedeapsa pentru "strigăte sau cîntece instigatoare" proferate în public, care consideră delicte "ofensa adusă președintelui Republicii", ordinii publice, bunelor moravuri, moralului armatei etc.
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Suceava, dar în toamna lui '79! Oricum, prietenii îmi spun că afișul SĂPTĂMÎNA s-a grăbit prin unul din lipitorii săi să mă publice și la "Versurile săptămînii". Mi se pare că numai eu nu fusesem dat acolo dintre "furioșii" veniți nu demult. Mircea (Cărtărescu n. red.) și cu T.T. Coșovei fuseseră cel mai des citați acolo! Și Lucian (Vasiliu n. red.)! Îmi pun la punct alt manuscris! Încerc să fac ordine în lecturi și studiu! Și aș vrea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
acel examen! Te-ar face mai puternic sufletește, fii sigur! Îți doresc tot binele pe care-l poți suporta! Al tău, cu gîndul curat, Aurel Dumitrașcu 1984 Borca, 9 aprilie 1984 Bună dragule! Îți răspund la epistola din 30 martie, venită tîrziu, e drept, dar binevenită. În primele zile din aprilie am plecat la Iași. Sesiune. Am dat cinci din cele șapte examene cîte am pe an. Le-am luat pe toate, descongestionîndu-mi vara. Cred că fac toată chestia asta (filologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]