15,959 matches
-
Star, Cluj, 2001, p. 51 [2] Mircea Florian, Îndrumare în filosofie, Editura Științifică, București, 1992 [3] Earle E. Cairus, Creștinismul de-a lungul secolelor. O istorie a Bisericii creștine, Internațional, Dallas, 1992, p. 12 [4] Substantivul german Gheschichte, derivat din verbul geschehen, care înseamnă „a se întâmpla” se referă la istorie ca la un eveniment și nu ca la un proces [5] Sf. Ap. Pavel, Epistola către Galateni, cap. 1, vers. 18 [6] A se vedea mai pe larg dezbătută această
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
ieși cumva învingător din meciul contrastelor Verticala șade la taifas cu orizontala Reinventează povestea băncii așteptărilor, apoi lasă copacul vieții să înflorească, într-o primăvară înveșmântată în iarna de acum a valorilor umane Cu viață pe viață plutind calc apăsat verbele să le simt textura Între mine și ele un copil ascultă cântecul cerului și ruga mamei plătind focului scânteile care sar neîncetat din propriul său foc de tabără prin care crește Mirul îi prinde fruntea în steaua prezentului ca o
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]
-
vine seara-ndeosebi, În sinea mea port gânduri priponite, Când porțile cerești se-nchid, Și-ncep moroii răi să se agite. Se mai desface visu-n coarnele de cerb, Iar zarzării desprind petale-n jurul meu. O îndoială bântuie în orice verb, Și amândoi tăcem de-a valma, tu și eu. Vine iară bezna, cu ghearele-negrite, Pe ziduri vechi horesc informele năluci. Trag Ursa Mare cai, cu focul în copite, Și pulbere de stele se înalță vălătuci, Tu te vei ascunde în
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
vine seara-ndeosebi,În sinea mea port gânduri priponite,Când porțile cerești se-nchid,Și-ncep moroii răi să se agite.Se mai desface visu-n coarnele de cerb,Iar zarzării desprind petale-n jurul meu.O îndoială bântuie în orice verb,Și amândoi tăcem de-a valma, tu și eu.Vine iară bezna, cu ghearele-negrite,Pe ziduri vechi horesc informele năluci.Trag Ursa Mare cai, cu focul în copite,Și pulbere de stele se înalță vălătuci,Tu te vei ascunde în
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
noi Mi-e teamă să râd,mi-e teamă să zbori Si-amarnic să simt singurătatea în doi ! Mi-e frică de noapte,mi-e frică de zi Când cad peste noi reci și nebune Mi-e teamă să conjug verbul a fi Când aici sunt doar eu,iar tu nu,străine ! Cu lanțuri aș vrea să te leg lângă mine Constrâns în durerea plăcerii să fii Să nu te dezlegi nicicând de iubire ! Să uiți unde pleci,să știi unde
DORINTA de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368635_a_369964]
-
noi Mi-e teamă să râd,mi-e teamă să zbori Si-amarnic să simt singurătatea în doi ! Mi-e frică de noapte,mi-e frică de zi Când cad peste noi reci și nebune Mi-e teamă să conjug verbul a fi Când aici sunt doar eu,iar tu nu,străine ! Cu lanțuri aș vrea să te leg lângă mine Constrâns în durerea plăcerii să fii Să nu te dezlegi nicicând de iubire ! Să uiți unde pleci,să știi unde
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
las tăcerea sa-nchidaDrumul pe care pășim astăzi noiMi-e teamă să râd,mi-e teamă să zboriSi-amarnic să simt singurătatea în doi ! Mi-e frică de noapte,mi-e frică de ziCând cad peste noi reci și nebuneMi-e teamă să conjug verbul a fiCand aici sunt doar eu,iar tu nu,străine ! Cu lanțuri aș vrea să te leg lângă mineConstrans în durerea plăcerii să fiiSa nu te dezlegi nicicând de iubire !Să uiți unde pleci,să știi unde vii .Să-mi
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Viciu: „Ce sară e astă-sară? / Domnului, Doamne, / Da-i sara Născutului, / Că s-a născut un fiu sfânt, / Fiul sfânt pe-acest pământ" (Colinde din Ardeal, București, 1914). În legătură cu acest termen, să ne amintim și de un alt derivat de la verbul (a) naște, substantivul născătoare, prezent în sintagma prin care, în textele bisericești, este numită Maica Domnului, ca, de exemplu, într-o rugăciune care este intitulată „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu". Suntem obișnuiți cu antroponimele Crăciun, Crăciunescu, Crăciunel, Crăciunaș, Crăciunoaia etc.
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
care conține hiat........................6p. 2.Precizează din câte litere și din câte sunete sunt formate cuvintele: căci, valuri, argint...............................6p. 3.Motivează folosirea cratimei în structura "mă-nfior"...................................................................................6p. 4.Introduîn enunțuri omonimele: uit, roșie, mai............................................................................................6p. 5.Alcătuiește propoziții cu verbul a cânta la cele trei diateze.........................................................................6p. B. Înțelegerea textului (30 p.) 6.Precizează rima, ritmul și măsura versurilor din ultima strofă....................................................................6p. 7.Transcrie o imagine vizuală și una auditivă din text....................................................................................6p. 8.Transcrie o metaforă, un epitet
DEŞERTUL DE CATIFEA (58-60) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363650_a_364979]
-
liberal și care, neavând alte posibilități de asociere, ezită să părăsească partidul. Acești oameni nu au nici-o influența asupra partidului, decât, pe ici pe colo, prin unele organizații locale, unde trebuie să aibă grijă cât și cum transformă gândul în verb. Influenta negativă a baronilor locali ai PNL este calitativ la fel de puternică ca și la PSD dar, cantitativ, mai redusă potrivit cu numărul baronilor PNL. La fel ca în PSD, Antonescu și-a format o șleahtă de clănțăi, care sunt gata în
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
iar pentru comunicare / se-comunicare („comunicarea sinelui“) folosind necuvântul (ne-Cuvântul). În Necuvintele, Nichita Stănescu se face primul receptor / „scrib“ de pe planetă al „spunerilor“ Omului-Fantă, primul interlocutor al Fant-Omului, angajându- se totodată în „captarea“ puterii demiurgice, „ca de geneză“, a verbelor acestuia, un fel de «laseri lingvistici», tăind realitatea, topind / străbătând «aura lucrurilor», «plutind prin întuneric și despărțind apele de lumină» (SOrd, I, 385) etc., după cum suntem și mai bine lămuriți în poemul Necuvinte, publicat în celălalt volum, Un pământ numit
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
poate suporta o infinită variație» (ibid.); și, ajungând la structura legată de „dulcele stil clasic“, poetul ne încredințează că «structura clasică este sprijinită sau mai degrabă deductibilă și din materialul lingvistic folosit de ea; este vorba, în ultimă instanță, de verb și de substantiv; de preponderența verbului sau a substantivului; [...] substantivele, numele, poreclele nu sunt altceva decât amabilii ușieri care deschid sau închid ușile comunicării între concret și abstract; structura clasică ahtiată după idee se va pune întotdeauna bine cu toți
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
și, ajungând la structura legată de „dulcele stil clasic“, poetul ne încredințează că «structura clasică este sprijinită sau mai degrabă deductibilă și din materialul lingvistic folosit de ea; este vorba, în ultimă instanță, de verb și de substantiv; de preponderența verbului sau a substantivului; [...] substantivele, numele, poreclele nu sunt altceva decât amabilii ușieri care deschid sau închid ușile comunicării între concret și abstract; structura clasică ahtiată după idee se va pune întotdeauna bine cu toți ușierii sălilor unde tronează ideea.» (SFiz
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
18 august 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Far călăuzitor Se dă de-a dura luna pe faleză, Eu te dezbrac de cuvinte, Mă îmbrățișez că o meduză Lipindu-ți corpul de vesminte. Cu tine-n mijlocul verbelor sfinte Mă simt ca într-un taler de balanța Când marea acoperă morminte Și nemiloasa șterge ultima speranță. Lacrimi din ochi îți cad Când valul mă duce-n neștire Și rochiile de pe tine toate-ți ard Far călăuzitor pe marea
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE-FAR CĂLĂUZITOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364730_a_366059]
-
Geneza, sau Creația, sau Facerea, au un element comun: există inițial un (Dumne)zeu creator, uneori numit Demiurg și mai există Haosul. Mai exact, fraza utilizată în cele mai multe cazuri este “La început a fost Haosul”. Mă întreb dacă poți folosi verbul “a fi” referitor la nimic, gol, absența oricărui ceva. Expresia “a fost haosul” mi se pare un oximoron. Paranteză. Singurii care au evitat în mod elegant acest oximoron, unificând cele două concepte inițiale, au fost grecii. La ei, zeul creator
DESPRE GENEZĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349464_a_350793]
-
acele locuri de cultură nu trebuiesc trecute ușor cu vederea. Acest lucru îmbogățește, indiferent de natură procentului de pozitivism oferit de acele locuri, întocmai fiind că ceea ce am amintit, ar ridica de la sine procentele peste 50%, plecând apoi prin aceste verbe cu plus la toate cele incluse în călătorie. Numai de n-ai fi din ăla ținut în puf.. Este ca și când te uiți în oglindă și vezi că tot îmbătrânești și-ți spui că - nu-i posibil! Sau, că pare a
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
a uluit această fată Cât de intens poate iubi Și cât de nobil și ce gingaș Clipe de vis a dărui Și lângă ea,cu venerare, Mai bun am învățat a fi Și-am învățat cu ea alături Ce-nseamnă verbul „a trăi”! Din cugetările-i savante Am învățat și eu ceva: Adevărata bogăție-i Suflet pereche a avea Și-am fost bogat și sunt de-atuncea Atâta cât voi exista, Iar fata pururi va rămâne Iubita mea,comoara mea! Dan
EA- de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349549_a_350878]
-
divinitate - spre jalnică și prepuielnica autosuprimare... O literatura valaha care, dacă va fi cunoscută (și Duhul limbii germane-surori ne poate mult ajutora!), va sta mărturie, lumii întregi („multului rotund”, cum zice Coșbuc!), că soluțiile ontologiei umano-divine, de pe Terra, prin Magia Verbului - stau în Nordul Valah. Sau, măcar, ȘI în Nordul Valah - Ultima Thule fiind, de fapt, Calea spre Hiperboreea Traco-Dacică. N-am dori să naștem, Doamne ferește, zâzanii, prin citările selective ale frânturilor de poeme ori de scrieri în proza, cernute prin
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
de aceștia, m-am trezit brusc față în față cu Hira. Inima mi-a bătut cu putere, timpul parcă stătuse în loc. ”Bine ai revenit pe Planeta Blestemelor”, rosti aceasta, accentuând într-un mod straniu, cu inflexiuni metalice, ca de robot, verbul. ”Cum adică am revenit? Nu am fost niciodată aici...”. ” Ce te-a întrebat Ji Yan pe Planeta Albă? Dacă ai mai fost pe aici. Tu ai zis că nu, niciodată. Dar eu îți spun: bine ai revenit pe tărâmul care
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
precaut Ana Maria și motivează: “cresc între margini de cer/ uitată sub o frunză/ jucându-mă /cu zorii și amurgul (autobiografică). Tonalitatea are forță, este energică și optimismul, avântul, localizează un câmp semantic bine ales. Întâlnim des zborul, cerul, stelele, verbele de voința și opțiune: “Vreau să râd, chiar dacă nu pot, la glumele stelelor...” Vreau... (Vreau) “cățărată pe umeri din piatră și ani trezesc semnele de punctuație ale nopții” (Vreau să ajung) Ana Maria își introspectează starea, o detaliază apelând adesea
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
taina cuvântului, el poposește la „Cina cea fără de taină” căutând înțelesul a ceea ce e condiția existențială. Un ingenios imaginar poetic transferă nichitian abstractul în gesture aparent prozaice, purtătoare însă de sensul tainic al împărtășirii din mister: „Au venit zdrențuiți de verbe prietenii la cină/ în găuacele nucilor să le-mpart nimicul/ din palmă/ în mâini bătătorite de adjective c-un blid de lumină“. (pag.66) Despre permanența în veșnicie vorbește „Nucul dintre două veacuri”, „Iarba crește ca o rugăciune a zilei
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
Despre permanența în veșnicie vorbește „Nucul dintre două veacuri”, „Iarba crește ca o rugăciune a zilei” (Sonată pentru creșterea ierbii); toate regăsite în „Gloria Limbii Române” care, chiar traversată de incidențe istorice se împlinește în sensul mioritic al patriei, în verbele poemului. Fascinația infinității descătușează eul în privirea ațintită spre „amiaza cerului de hârtie”, în aripa înmuiată în seva frunzei picurată de rouă. Spre dorul inefabilului zborul se poticnește în lutul cuvântului născător de furtuni răscolind vârstele istoriei, niciodată dreaptă, mereu
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
unde dispare ceea ce am auzit, când nu însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă să fie citită cuvânt de cuvânt? O poveste scrisă cu greu, literă de literă și silabă de silabă, la sfârșitul căreia așteaptă, amenințătoare
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă să fie citită cuvânt de cuvânt? O poveste scrisă cu greu, literă de literă și silabă de silabă, la sfârșitul căreia așteaptă, amenințătoare asemenea sfinxului, întrebarea: Unde dispare, unde se
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
fi Cântând natura și iubirea, Atunci, numai atunci vom ști Ce-I dragostea, ce e iubirea. 15 ianuarie 2010 ZĂRI PROMISE Alunecăm pe gheața timpului Pe care nu-l putem în loc opri, Știind că undeva, ne așteaptă Veșnicia grea ca verbul a muri. Abia atunci urlăm să se audă Departe-n veacurile ce au fost, Unde nu mai există nici durere Și întrebările nu mai au rost. Iar când în jur se face întuneric, Pe toți, pe rând ne va cuprinde
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]