4,259 matches
-
din cuvinte,Pe aripi temătoare de florinte, Lumina și-a prelins, tăcută, anii.Dansează primăvara pe retină, Cu pași albaștri, decupați din stele,De-un lujer viu, în gândurile mele,Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară,Din verde crud simțirea îmi renaște;O ancoră mi-e chipul tău, mă pașteCăderea în neant, a câta oară?Sub pleoape ai egretele și marea,Pe buze-ți izvorăște-o simfonie,Natura dezmorțită nu mai știeCe sori împreunatu-ne-au cărarea.În
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
CERULUI) Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Prin iarbă cerului călătoresc, E darul timpului cosaș, De m- a lăsat să săvârșesc, Cu îngerii desculți, divinii pași. Descopăr frunză eului ceresc, De verde ce- a căzut pe un făgaș, Prin iarbă cerului călătoresc- E darul timpului cosaș. Iar coasele se ciopârtesc, Aduse- n jertfă raiului ceresc, Și timpul veșnic nu e un vrăjmaș, Să- mi crească îngerii urmași, Prin iarbă cerului călătoresc. Lilia
RONDEL (PRIN IARBA CERULUI) de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381363_a_382692]
-
sunt singura în lutul prea uscat, Nu- mi găsesc loc, de dor de- a împleti povești, Genunchii mei cei palizi stau în genunchi și ard. Iar sufletu-mi se roaga, să- i las o crăpătura, Să privească- ar vrea spre verdele zăplaz, Unde pasc mieii singuri, însuflețiți cu - alura Ciobanului absent, de dor de ei, și azi. Iar mai spre deal, tot verde, și iar verde, Și numai o năframa e- n culori, cu bogasiu și negru, Genunchii- mi scânteiază în
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Iar sufletu-mi se roaga, să- i las o crăpătura, Să privească- ar vrea spre verdele zăplaz, Unde pasc mieii singuri, însuflețiți cu - alura Ciobanului absent, de dor de ei, și azi. Iar mai spre deal, tot verde, și iar verde, Și numai o năframa e- n culori, cu bogasiu și negru, Genunchii- mi scânteiază în podul, care- o vede Pe bună mea, țesându- mi drumul , către ea, integru. Și de atunci, știu ce culoare are dorul, Culoarea ascunzișului din sufletul
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără ploaie, fără nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela către tine, cu ochii-nchisi, cerșind parcă, iubire. Mai știu, de ce albastrul cerului și mării, cu verdele alături, pot naște roșul inimii, ce bate, al sângelui, ce-aleargă prin vene, aducându-mi emoții de iubire. Știu și de ce, acum, eu, mă gândesc la tine, vorbind cu timpul, cu D-zeu, vorbesc cu mine, spunându-mi, să răzbesc
CERȘIND IUBIRE de COSTI POP în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381424_a_382753]
-
Brâncuși” și ,,Poesii (frânturi din tinerețe)”. Când am privit pentru prima dată coperta cărții, m-am gândit imediat la tensiunea creată prin juxtapunerea a două culori puternice - roșu și negru . cărora, li se adaugă pentru a echilibra, mici inflexiuni de verde. Atunci am avut sentimentul de pulsație a vieții, de eternitate a trecerii, de lupta dintre viață și moarte, dintre dragoste și ură. Păsărea neagră, sufletul transmigrând spații existențiale, al cărui ochi, o stea, mi-a adus aminte de Luceafărul de
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
un munte de durere în piept s-a strâns și altă cale n-a găsit să iasă, să-mi lase poezia mai frumoasă! Copacii-mi plac...cu ei mă înțeleg, când ramură uscată sunt și-n vânt mă pierd... În verdele cu ape de tinerețe, duios îmi spală ochii de tristețe, dar toamna va veni, frunza va strânge și-atuncea sta-vom în genunchi și-om plânge... Referință Bibliografică: Când toamna va veni / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂND TOAMNA VA VENI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381504_a_382833]
-
2016. Supărați, ne țineam de torțile pământului Și aveam senzații, ca rădăcinile cresc până la nori, Mâinile noastre zvâcneau sub tălpile vântului, Și ne era frică să nu trecem de-albastrele flori. Am cuprins iarbă, dintr-o singură pledoarie, Lumină cea verde ne îmbracă până la oase, Și ne-ncropeam în sol, urmați de-o apă vie, La rădăcini interogam numele noastre apoase. -Cine ești tu? Te întrebăm, dar erai la acelasi capitol, Cu împrejmuiri senzitive developai conținuturi, Mi-ai spus:- Sunt cumințenia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
mai mult Supărați, ne țineam de torțile pământuluiși aveam senzații, ca rădăcinile cresc până la nori, Mâinile noastre zvâcneau sub tălpile vântului,Si ne era frică să nu trecem de-albastrele flori. Am cuprins iarbă, dintr-o singură pledoarie,Lumina cea verde ne îmbracă până la oase,Si ne-ncropeam în sol, urmați de-o apă vie, La rădăcini interogam numele noastre apoase.-Cine ești tu? Te întrebăm, dar erai la acelasi capitol,Cu împrejmuiri senzitive developai conținuturi,Mi-ai spus:- Sunt cumințenia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ciute-mi va curge-n obraji.” Astfel, având suficientă încredere în dragostea acesteia, își dezvăluie frământările sufletești, dezamăgirea și dorința sa de a se exila de lume, în liniștea naturii, a pădurii: Ia-mă de mână și du-mă în verde, / Să uit și să iert micimea umană, / Sărută-mă lung, de parcă m-ai pierde, / Și-apoi să mă lași desișului hrană.” Însă, după acest rămas-bun, revine cu o ultimă dorință și cu speranța revederii...: „Mă lasă-n pădure, dar ia
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎNCEPUT DE TOAMNĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Început de toamnă Verdele bătut de brumă În zori, târzii de toamnă, Se disipează fără urmă Ca-ntr-un pustiu o scamă. Din nord coboară vântul Învăluind în cale Și-nfiorând pământul Din munte pân’ la mare. Florile își plâng trecutul Ca miresele bătrâne. În
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380884_a_382213]
-
nr. 1972 din 25 mai 2016. UNDE NE DUCE CARAVANA? Așa încep poveștile, unii le spun drumuri, alții le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
din 25 mai 2016. UNDE NE DUCE CARAVANA? Așa încep poveștile, unii le spun drumuri, alții le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de demult îngân... Citește mai mult UNDE NE DUCE CARAVANA? Așa încep poveștile, unii le spun drumuri,alții le spun râuri,toate curg, toate-s vii și focul arde.O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde!Dincolo de câmp curgeun fluviu marece-adună multe râuri în drumul lui!Adierea crengilor salciei plângătoarese leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim,înaintând prin freamătul copaculuiascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru!Unde ne duce caravana? Spre tine, spre
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
îngân... Citește mai mult UNDE NE DUCE CARAVANA? Așa încep poveștile, unii le spun drumuri,alții le spun râuri,toate curg, toate-s vii și focul arde.O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde!Dincolo de câmp curgeun fluviu marece-adună multe râuri în drumul lui!Adierea crengilor salciei plângătoarese leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim,înaintând prin freamătul copaculuiascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru!Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine,spre
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
cu viața, sărmana de ieduță. Și a crescut fetița..., iar drept recunoștință, Făcea câte o tumbă. Simțeam c-are dorință, Cumva să mulțumească. Voia să zburde-n soare, Căci casa devenise un fel de închisoare. Ajunsă-ntr-o grădină, tot verdele l-a ros. Stăpânul în cea toamnă, recoltă n-a mai scos. Apoi, într-un Ocol, prieteni și-a găsit, Dar dorul de pădure, o chinuia cumplit. Dorița s-a-mplinit, fu liberă-n pădure. Destinul și-a urmat, în circumstanțe dure
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
sociale,Nici de cele politice.Sănătatea, permanent,Să fie grija zi de zi,De restul trebuie să fii, total, absent !... III. ÎNCEPUT DE TOAMNĂ, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016. Început de toamnă Verdele bătut de brumă În zori, târzii de toamnă, Se disipează fără urmă Ca-ntr-un pustiu o scamă. Din nord coboară vântul Învăluind în cale Și-nfiorând pământul Din munte pân’ la mare. Florile își plâng trecutul Ca miresele bătrâne. În
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Tot privim cum se duc anii Tot privim cum se duc anii Se ascund pe după deal, Ne uimește cum țăranii Știu să crească în Ardeal, Cresc prin obiceiuri vechi Moștenite-n verde viu, Să va-ajungă la urechi Că Ardealul nu-i pustiu, Anii zboară,ce să-i fac Grizonează tot ce prind, Dacă nu le fac pe plac Cred că eu urmez la rând, Poate vor să dau tribut Pentru astăzi
TOT PRIVIM CUM SE DUC ANII de VALER POPEAN în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374313_a_375642]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PRINTRE GÂNDURI ALCALINE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Printre gânduri alcaline Cum să fiu un verde viu Printre șoapte și suspine? Noaptea zace în pustiu Printre gânduri alcaline, Parcă spune să adormi Pe sub stele,pe sub lună, Crengile răsar din pomi Să imi spună:noapte bună! Șoaptă lină vrea să fiu Peste crengile crescute, Să adorm prin
PRINTRE GÂNDURI ALCALINE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374328_a_375657]
-
viu Printre șoapte și suspine? Noaptea zace în pustiu Printre gânduri alcaline, Parcă spune să adormi Pe sub stele,pe sub lună, Crengile răsar din pomi Să imi spună:noapte bună! Șoaptă lină vrea să fiu Peste crengile crescute, Să adorm prin verde viu Printre veacurile multe, La final,ce mai rămâne Peste marea-ntunecată: Un biet verde viu ce vine Dintr-o viață zbuciumată, Dintr-o viață zbuciumată Verde viul zdrențuros Spune lumii încă-odată: Eu trăiesc un vis frumos! Valer Popean,Târnăveni
PRINTRE GÂNDURI ALCALINE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374328_a_375657]
-
adormi Pe sub stele,pe sub lună, Crengile răsar din pomi Să imi spună:noapte bună! Șoaptă lină vrea să fiu Peste crengile crescute, Să adorm prin verde viu Printre veacurile multe, La final,ce mai rămâne Peste marea-ntunecată: Un biet verde viu ce vine Dintr-o viață zbuciumată, Dintr-o viață zbuciumată Verde viul zdrențuros Spune lumii încă-odată: Eu trăiesc un vis frumos! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Printre gânduri alcaline / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul
PRINTRE GÂNDURI ALCALINE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374328_a_375657]
-
Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. III Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
mea cea de toate zilele Cu post sau fără post șomer al singurătății În fine văd și eu luna verde ca un fir de iarbă Răsărind din zăpada cerului Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIE ÎN VERDE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
EREZIE ÎN VERDE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374523_a_375852]
-
unui pământ uitat de autor Canțonetele lui Minulescu veseleau tristul Montmartre iar cafeau își bea tacticos boema literară din Montparnasse Dimineața a închis obloanele cerului în Defense iar pe câmpia lui Marte ruginește năzuința lui Eiffel Parisul era galben de verde cu irizări spre albastru cum buzele Senei chiar acum când scriu o poezie în Jardin du Luxembourg pe piciorul unui faun neclintit de la 1900 iar depărtarea aude cum se închină românii în St Sulpice Și roșii erau plăcile comemorative la
BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374559_a_375888]
-
firele de grâu creșteau, creșteau și doreau să se facă tot mai mari și mai frumoase. Picăturile se revărsau nestingherite peste câmpurile învelite în mătăsuri verzi, amestecate haotic și decupate, în forme interesante, de la nuanțele cele mai deschise, de un verde crud de primăvară la cele întunecate, ale frunzelor pomilor fructiferi plini de rod. Dansul lor lin se sfârșea la atingerea suavă a pământului roditor, acoperit cu ierburi fragile, printre care își făcea loc câteun văl roșu, plin de ardoare și
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]