3,381 matches
-
regulament” (35-45%), băuturi „pe care consumatorii le numesc, cu drept cuvânt, vitrioluri” <endnote id="(695, pp. 92-93)"/>. În Pastorala adresată credincioșilor În 1924, Însuși mitropolitul primat Miron Cristea ridică problema „cârciumilor ovreiești”, care „au cotropit poporul, cum nimicește omida toată verdeața unui arbore”. „Unii cârciumari evrei - continuă mitropolitul - introduc În rachiu var, alții vitriol, ca să ardă mai simțitor.” Mesajul mitropolitului a generat unele ecouri polemice În presa vremii, considerându-se că discursul său „contribuie la propaganda antisemită”. Plecând de la acest text
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ne-ar fi văduvit și mai mult de tot ce au creat mai valoros înaintașii! Dar aceasta e o altă problemă a noastră, a românilor. Continuăm să ne plimbăm în doi pe străzile Parisului, vizitând parcuri încântătoare, adevărate oaze de verdeață cu multe și minunate covoare multicolore de flori! Vizităm și unele expoziții și clădiri monumentale, toate imortalizate prin fotografii la fața locului. Revăd o serie de prieteni și cunoștințe din vizitele anterioare, în timp ce alți prieteni și cunoștințe își fac drum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mele... Am rămas cu acest obicei și mi-am adus în grădina proprie mii de lăcrămioare cu acel specific parfum ce mă încântă și sădesc bucurii în inimile celor care au norocul de a le primi. Răcoare, aer proaspăt parfumat, verdeața pomilor și bogăția roadelor pe care le obțin și de care beneficiez tot timpul anului. Am visat să fiu educator într-un sătuc izolat, uitat de lume și de Dumnezeu și viața m-a adus în Bârladul căruia îi datoresc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
peste câteva ore, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl voi strânge în brațe. Doamne ajută! Am trecut pe deasupra Ungariei. A fost senin și am putut vedea pusta maghiară, cu pământul ei uscat și „șuvițat” - părea a fi părul unei femei neîngrijite, fără verdeață și cu orașe puține. Acum suntem deasupra Austriei - plină de păduri, ordine și munți, munți cu zăpadă și - cred - minunați. Aici sunt nori, dar albi, nu negri ca la noi (!!!). Aștept să văd ce mai urmează. Sunt veselă și încep
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de la țară. Campingul este așezat într-o livadă de măslini. Taverna este amenajată astfel încât poți sta, chiar dacă nu consumi nimic. În mijloc sunt mesele pentru cei care comandă, iar două laturi separate de niște arce albe și neregulate, îmbogățite cu verdeață, au mese pentru cei care doresc să se gospodărească singuri având la îndemână o bucătarie colectivă și un spălător curat. Poți asculta muzică grecească și te poți simți foarte bine cumpărându-ți bere mai ieftină și alte produse de la mini
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
povestiri plină de suspans, haz și revoltă. Ne aflăm în apropierea unei peșteri (Postoina), din Slovenia, în preajma căreia a fost amenajat un centru turistic de vis. Noi am închiriat un bungalow din piatră și lemn. Avem în față brazi și verdeață. E puțin umed, dar patriarhal. Se aud vocile vecinilor, dar ne fac extraordinar de bine. E liniște și frumos și bine, și bine, și minunat. Vineri 18 iulie 1997 - San Antonio - Spania Plecarea din Iași a fost pe data de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
neavând vizibilitate. Ca să depășim momentul, am pus muzica lui Bach - „Concertul Brandenburgic” și cred că acest lucru a fost binecuvântat de Dumnezeu, căci de câte ori voi asculta muzica aceasta, îmi voi aminti de drumurile șerpuite prin munții Sloveniei, drumuri pline de verdeață, de case cu flori la ferestre, vesele, îmbietoare. Îmi voi aminti de culturile de hamei, imensele culturi care leagă satele și orașele; îmi voi aminti de ziua în care am descoperit generozitatea unui peisaj pe care omul l-a înnobilat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
largi, prietenoase, calde, funcționale, acoperiș lin, perceput și în interior din cauza lipsei podului, terase răcoroase unde-ți poți petrece seara cu amicii, râzând, cântând, făcând politică, contrazicând, filosofând etc., așa cum orice om de pe lumea aceasta își dorește. Lipsea piscina și verdeața, dar probabil în timp (scurt timp) vor apărea și ele căci, nu-i așa?, și aici oamenii le fac pe rând, în funcție de posibilități, nu peste noapte ca porcarul din poveste. Am mâncat o cremă rece (supă de lapte sau iaurt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acum aici. 1 iulie 2002 - Rm. Vâlcea Azi a fost prima zi de tabără. Pentru că ne aflăm la poalele Cetățuiei - biserica din vârful dealului care străjuiește intrarea în oraș dinspre Sibiu, casa Ecaterinei este practic ca într-o căldare de verdeață și, deși „lumea bună” a populat zona ridicând cota cătunului de aici, noi nu vedem nici un acoperiș care să ne amintească vecinătatea apropiată. Am căzut frânți de oboseală, după ce am închinat un pahar de șampanie în cinstea mea (am amintit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
semnificativă dintre modul de-a face turism între români și bulgari, balanța admirației înclinându-se categoric în favoarea vecinilor noștri. Urcând la ultimul etaj (17) al celui mai înalt hotel, am panoramat împrejurimile și am văzut cum într-o mare de verdeață (pădurile venind în întâmpinarea mării) au fost presărate clădirile albe și discret conturate, pentru a nu strica armonia în dialogul cu natura. E drept că asta depinde și de relieful care este total diferit de al nostru, dar nu o dată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chilieni despre problemele societății, chilienii exprimându-și aprecierea față de profesionalismul și corectitudinea "Părții române", dar și temerile cu privire la privatizare și la noul proprietar. După dejun, împreună cu soția și conduși de conaționalul nostru "domnul director", am vizitat orașul, o oază de verdeață în Atacama, purtându-și numele de la indienii quechua, în limba cărora copay desemna culoarea albastră și yapu pământ, respectiv "câmpul cu turcoaze". Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara de lemn cu vestita locomotivă "Copiapo", decretată în 1952 Monument național, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cel de după 1990!). Capitala din 1818, devastată de un incendiu la 1863, a înflorit de pe urma salpetrului și cuprului. Înconjurat de munți semeți, cel mai înalt fiind vulcanul Tupungato, de 6570 de metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi Centru cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
descopăr orașele mergând pe jos, mângâind cu privirea străzile, casele, fântânile, pomii. În Santiago, după program mă plimbam cu soția ore întregi pe străzile din jurul ambasadei, străzi liniștite, curate, adăpostind case bine rostuite, frumoase, cu personalitate, cufundate în flori și verdeață. Pe oriunde am fost, după muzee, parcuri, monumente, instituții de interes, un drum l-am făcut obligatoriu în piață. Sunt de părere că cel mai indicat loc de a cunoaște o țară și un popor este "Piața". Aici afli direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am trecut la inspectarea clădirii Consulatului General, acompaniat de primul colaborator și administrator. Construcția, situată în cartierul Laranjeiras (Portocalii), la poalele binecunoscutei stânci Corcovado, era impunătoare, cu o arhitectură studiată, plăcută, răsărind albă ca o insulă într-o oază de verdeață. Pentru toate aceste motive făcea parte din patrimonial arhitectural al orașului Rio. Avea două etaje și două corpuri legate printr-o logie, iar spațiile se dispuneau armonios în jurul unei grădini interioare. Fusese reședința unui brazilian bogat și stilat și era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fost invitat și ambasadorul nostru din Brasilia. "Casa" lui Senhor Roberto era la câteva sute de metri mai sus de Consulatul General, în zona Corcovado. După ce am trecut de uriașii paznici de la poartă, am intrat în "Paradis" o oază de verdeață cu palmieri, flori, fântâni arteziene, lacuri, păuni, fazani, căprioare... cuprinsă între trei munți "proprietate personală". În mijlocul Paradisului, o "casona", un conac în stilul vechilor case de fermieri, demnă în noblețea și vârsta ei. Interiorul era încântător, primitor, cald, neapărând nicăieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
debutat în literatură în 1930, scrierile sale fiind traduse în peste 30 de limbi, unele fiind transpuse și în film. Casa lui era situată în Orașul de Sus, în apropiere de Pelourinho, în cartierul Rio Vermelho, în mijlocul unei oaze de verdeață. Știam că în ultima perioadă maestrul avea probleme de sănătate, așa că n-am îndrăznit să-l deranjăm. Ne-a primit la o cafea soția sa, Zelia Gattai, și ea scriitoare și fotograf, autoare a unui excelent volum de memorii. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
abia mai târziu, când a fost direct asociată cu descoperirea relației dintre vârsta mea și vârsta lor. Judecând după puternica lumină solară, care Îmi inundă memoria, când mă gândesc la această revelație, cu stropi de soare aruncați prin Împletitura de verdeață ce Încerca să-i acopere, prilejul acesta a fost poate aniversarea zilei de naștere a mamei, la sfârșitul verii, la țară, când am pus Întrebări și am cântărit răspunsurile primite. Toate acestea sunt așa cum ar trebui să fie conform teoriei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
colții unui mamut. Când a murit unchiul Ruka, la sfârșitul anului 1916, mi-a lăsat o sumă care azi ar echivala cu două milioane de dolari, plus moșia cu conacul ei cu colane albe, situat pe un deal abrupt, acoperit cu verdeață și cele două mii de acri de pădure sălbatică și de turbărie. Din câte am aflat, casa mai exista Încă În 1940, naționalizată, dar stând de o parte, ca o piesă de muzeu, la dispoziția oricărui călător care s-ar fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și mai verde. Și când, după atâta bogăție, te Întorceai spre un mic pătrat de sticlă normală, insipidă, cu țânțarul lui singuratic sau cu un ditamai țânțăroi șchiop, era ca și cum ai lua o Înghițitură de apă când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul mării de verdeață străpunsă de razele soarelui, mă Învârteam Încet În jurul falnicilor trunchiuri. Nimic pe lume nu mi se părea mai plăcut decât să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ghid, Întorcându-se jucăușă de la iazul cu rațe sau de la iazul cu nuferi, pentru a se Înscrie apoi În cortegiul de platani, În cutare sau cutare punct, unde parcul contractase o fixație de edil și visa un monument. Rădăcinile, rădăcinile verdeții din amintire, rădăcinile memoriei și ale plantelor spinoase, rădăcinile - Într-un cuvânt - sunt În stare să parcurgă lungi distanțe Învingând unele obstacole, pătrunzând prin altele și strecurându-se În crăpături Înguste. Astfel au străbătut grădinile și parcurile Împreună cu noi, Europa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe un păduche scârbos?!" Iisuse! Ajută-l! se cutremură Daniil frângându-și mâinile. Sau.... îl vezi pe Ștefan, laș, cu un jungher, dându-și "loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puteri. Te întărești, te sfințești. Am mulțumit pentru toate și am plecat. Muntele Tabor Muntele Tabor este deosebit de frumos, înălțător și sfințitor. El este în formă de con și cu o înălțime de 588 m. Este frumos îmbrăcat în multă verdeața. Multe soiuri de copaci: brazi, platani, măslini, lamai, portocali și alte soiuri. Și multe flori, fel de fel, care mai de care, parcă se întrec în coloritul lor atât de frumos, si cu un parfum de te îmbată mireasma lor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Iordan, la o distanță nu prea mare de Cană Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de căte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m de rău. Este o priveliște foarte frumoasă. Mult șes cu multă verdeața, copaci de multe feluri cu stoluri de păsări care se întrec în cantul lor. Sunt și câteva clădiri cu magazine. Iordanul este un râu frumos și liniștit care trece agale, mi se pare că spre răsărit. Pe malurile râului sunt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]