1,978 matches
-
tiranie, libertate, sclavie, autodeterminare sau contracepție. A fi pentru oricare dintre acestea sau împotriva lor nu implic] o atitudine creștin] în condițiile în care prin „creștin” se înțelege ceea ce Iisus învăț] în evangheliile sinoptice”. Exist] p]reri potrivit c]rora versetul din Predică de pe munte privind „înoarcerea celuilalt obraz” reprezint] un îndemn la pacifism că strategie politic] (Maț. 5,39), ceea ce ignor] caracterul literar al acestuia și natura înv]ț]turii etice a lui Iisus. Pasajul include, de asemenea, porunca de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ins]rcinat] de c]tre fratele b]rbatului, copilul rezultat din aceast] unire fiind privit drept urmaș al decedatului. Spre deosebire de dualismul și ascetismul din Grecia Antic], atitudinile Vechiului Testament cu privire la sex și lumea material] erau copleșitor de pozitive. În puținele versete evanghelice p]strate în care Iisus face referire la sex, el condamn] adulterul și divorțul. Nic]ieri nu stigmatizeaz] ins] impulsurile erotice ca fiind în mod inerent rele. Predicând o lege a dragostei și cercetând oamenii pe baza motivelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și sfânt. (Ana-Maria Silitră) ...adevărații patrioți sunt cei care nu părăsesc niciodată teritoriul patriei lor. (Iustinela Frențescu) CAP. IX. RELIGIE LA ÎNCEPUT, A FOST CUVÂNTUL (cuvânt despre cuvânt ) ...și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta este binecunoscutul verset cu care începe Evanghelia lui Ioan. Pentru teologi, Cuvântul este Dumnezeu, iar prin cuvânt s-au făcut oamenii. Dumnezeu a zis:” Să fie...Să se facă...A fost și s-a făcut prin Cuvânt. Cuvântul mai înseamnă lege, învățătură. Catolicii
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
conștiință este gata să-mi șoptească cuvinte. Acum observ că orice aș vrea să fac, să exprim, nu se face decât prin cuvinte. Nu pot face chiar nimic fără cuvântul cuvânt. La început, a fost cuvântul..Marele filozof Origen, la versetul acesta, a scris 18 cărți. Cuvântul este adus de Sfinții Părinți prin Logos. Ei au înțeles că precum lumea a fost creată doar prin Cuvânt, cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă că Acesta exprimă puterea Lui. Doar prin Cuvânt se poate mișca
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
constituit, deci, primul material sonor care a fost folosit în liturgia creștină la începuturile ei, alături de imnuri și alte cântece spirituale. Primele execuții ale creștinilor erau asemănătoare celor din sinagogă. Gradual, au fost introduse elemente noi: cuvinte, precum Amin, și versete scurte adăugate cântecelor executate de un solist. Aceste răspunsuri (responsi) erau încredințate întregii adunări. Această modalitate venea în întâmpinarea credincioșilor care nu cunoșteau psalmii pe dinafară. Scrierile sfinților părinți ne permit să ajungem la o caracterizare formală clară a folosirii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
odată cu dezvoltarea celebrărilor din secolele al IV-lea și al V-lea. De fapt, ea a existat încă de la început și, probabil, este cea mai veche, cunoscută sub denumirea de psalmodia aleluiatică, execuția constând între alternanța dintre solist, care propunea versetele, și adunarea credincioșilor, care răspundea cu aclamația aleluia. Dar adevărata inovație a avut loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
loc în ambientele monastice, pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului verset al aceluiași psalm sub forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și în zilele noastre, vor fi introduse și responsa alcătuite din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru care rugăciunea și cântul din cadrul ei erau aspecte normative. Au fost elaborate îndeosebi răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului verset al aceluiași psalm sub forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și în zilele noastre, vor fi introduse și responsa alcătuite din texte libere nonpsalmice, luate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
răspunsurile (responsa) care trebuiau încredințate poporului, consolidându-se astfel practica responsorială. Vechiul cânt responsorial al psalmilor preferă, ca răspuns al poporului dat versetelor solistului, repetiția primului verset al aceluiași psalm sub forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și în zilele noastre, vor fi introduse și responsa alcătuite din texte libere nonpsalmice, luate sau nu din Biblie. Psalmul responsorial, care s-a afirmat și a avut un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o litanie de aclamații adresate primei persoane a Sf. Treimi. A doua parte, de natură cristologică, datează dintr-o epocă mai târzie, deoarece cheamă în cauză controversa ariană din secolul al IV-lea. A treia parte este o antologie de versete de psalm, adăugate ulterior, în stilul unei concluzii. Faptul că orice parte are și o intonație muzicală diferită este un indiciu ulterior care confirmă că acest imn este o compilație cu mai multe stratificări, realizată în diferite perioade de timp
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm, ni se oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare; alteori, modularea armonioasă a vocii unui confrate de-al nostru este cea care îndeamnă sufletul la o rugăciune vie”. Concluzionând, putem spune că sfinții părinți, cu excepția unor poziții contrare din anumite
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pot fi solicitați să povestească întâmpări personale, când au simțit intervenția lui Dumnezeu în viața lor. Explicația este metoda expresivă prin care se lămurește o noțiune, un nume propriu, un fapt, o narațiune, o parabolă, o figură de stil, un verset din Sfânta Scriptră, o poruncă dumnezeiască, o normă morală. Pentru a asigura o explicație eficientă este necesar să se evite exagerările privind detaliile și argumentările nesemnificative deoarece acestea pot diminua posibilitatea evidențierii esențialului. Profesorul va utiliza metoda explicației când va
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
în contextul religios documentat de textele de mai sus. Fiecare zeu era Domnul poporului pe care îl conducea prin intermediul regelui, preferatul său, de care se lega prin promisiunea ocrotirii. Acesta este imaginarul religios care ne permite să interpretăm mai bine versetul faimos din Dt 32,8: „Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, el a fixat hotarele popoarelor în funcție de numărul israeliților”. Acest verset citit în traducerea greacă a LXX și în manuscrisele de la Qumran (cf. 4QDeutj
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
promisiunea ocrotirii. Acesta este imaginarul religios care ne permite să interpretăm mai bine versetul faimos din Dt 32,8: „Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, el a fixat hotarele popoarelor în funcție de numărul israeliților”. Acest verset citit în traducerea greacă a LXX și în manuscrisele de la Qumran (cf. 4QDeutj) - ne descoperă conjunctura religioasă preexilică, în care Yhwh nu este venerat ca unic Dumnezeu (monoteism), ci doar ca zeul suprem al poporului său, a cărui moștenire, adică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
altele. Așadar, nu este ușor să înțelegem corect extensiunea interdicției. În plus, unii autori consideră că această poruncă este o adăugare inserată între Ex 20,3 și 20,5 (și respectiv Dt 5,7 și 5,9) pentru că în aceste versete se vorbește despre zei la plural: „Nu vei avea alți zei [...] și nu te vei închina lor”, în timp ce prohibiția reprezentărilor se află în mijloc, la singular. Conform acestor studii, Ex 20,5 (și Dt 5,7) ar trebui, prin urmare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a fost în mare parte diferită de cea exemplară oferită nouă de cărțile biblice atribuite profeților scriitori, se poate intui observând informațiile, probabil de arhivă, conținute în 2Rg 14,23-27 despre regele lui Israel, Ieroboam al II-lea. În aceste versete, în ciuda judecății moralmente negative a regelui, nu se face nicio aluzie la criticile drastice și oracolele de condamnare din Cartea lui Amos, ci se menționează doar împlinirea profeției victoriei anunțate de un profet de curte pe nume Iona (2Rg 14
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
divinației prin examinarea măruntaielor unui animal jertfit lui Dumnezeu, se poate întrevedea în controversatul verb biqqer în 2Rg 16,15 (cf. și Ps 27,4). Dacă, într-adevăr, acest verb, în conformitate cu Lev 13,36, ar trebui tradus cu „a inspecta”, versetul biblic citat ar trebui înțeles astfel: „Regele Ahaz i-a zis lui Uria, preotul: «Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineață și ofranda de seară, arderea de tot a regelui și ofranda lui [...]. Dar altarul de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Paris, este publicată în „România literară” a lui V. Alecsandri o nouă versiune, trecută sub numele lui Alecu Russo. Deosebirile dintre ele constau în câteva înlocuiri sau omisiuni de cuvinte și imagini. În afară de acestea, versiunea Bălcescu, mai scurtă (61 de versete), este redactată într-o limbă muntenizată, cu tentă neologistică și abstractizantă, iar expunerea apare mai combativă decât aceea din textul publicat de „România literară”. Cea a lui Alecu Russo însumează 65 de versete, fiind presărată, în afara unor particularități lingvistice muntenești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
acestea, versiunea Bălcescu, mai scurtă (61 de versete), este redactată într-o limbă muntenizată, cu tentă neologistică și abstractizantă, iar expunerea apare mai combativă decât aceea din textul publicat de „România literară”. Cea a lui Alecu Russo însumează 65 de versete, fiind presărată, în afara unor particularități lingvistice muntenești, cu elemente moldovenești, precum și cu expresii populare și arhaice. În litigiu de multă vreme, paternitatea poemului Cântarea României este o problemă pasionantă, în a cărei rezolvare sunt trei soluții care se confruntă: Alecu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
unei anumite stări de spirit din preajma revoluției de la 1848. Tensiunea poemului, sinceritatea și patosul lui făceau din el un adevărat manifest revoluționar. Titlul, evocând străvechea Cântarea Cântărilor, tonul biblic, cât și anumite elemente mistice, la care se adaugă dispunerea în versete, dovedesc o lectură a psalmilor și prorocilor. Vechile noastre cronici, ca și lirica populară s-au stratificat în alcătuirea poemului, modelându-i stilul. Cât privește influențele străine, scrierile lui Mickiewicz (Livre de la nation polonaise), Michelet (Le Peuple) și Lamennais (Paroles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
de odinioară, care-și aminteau de Vechea Cale conducând la Brahmă, nu ne putem îndoi că Buddha făcea aluzie la „strâmta cărare care duce foarte departe, prin care contemplativii, cunoscătorii lui Brahmă, urcă și sunt mântuiți, eliberați (vimuktăh), menționați în versetele care erau deja antice când Yăjñavalkya le cita în prima Upanișadă. Idei asemănătoare întâlnim și în religia creștină. Așa cum buddhismul este o reacție la adresa brahmanismului, tot așa și creștinismul este o reacție la adresa iudaismului. Ambele religii nu aduc o schimbare
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
unde Binele și Răul s-au aflat în poziții opuse. Binele Creștinului este Răul Musulmanului și vice-versa! Un fel de regie conflictuală a Binelui și a Răului, pusă în practică de teologii musulmani și de către cei creștini pe baza interpretării versetelor acestor mari cărți (Biblia, Coranul). Concepția religioasă și dialectica modernă sunt două antinomii în căutarea Adevărului, care încă fascinează creierele lumii moderne. Vechiul Testament introduce în cultura universală, dar îndeosebi în tradiția de gândire a Occidentului, gândirea dialectică 57 prin structura
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
provocat clasa conducătoare a preoților prin cuvinte grele (Mc 11,15-18): Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate neamurile?» Dar voi ați făcut-o peștera tâlharilor” (Mc 11,17). Prima parte a acestui verset citează din Is 56,7, care face parte dintr-un oracol care înaintează cu privirea în timp spre ziua când toate popoarele, păgânii și iudeii ce locuiesc departe de țară, vor veni la Ierusalim și vor fi bineveniți. Toate popoarele
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pentru a vorbi despre ceea ce se putea întâmpla înainte sfârșitul timpurilor, adică de reîntoarcerea din exil sau marea restaurare. În mod surprinzător, uzul metaforic a dispărut efectiv fără urmă în prima fază a creștinismului, cu o unică excepție într-un verset din Rm 11,15, ce ar putea fi un ecou al său. Locul său, începând cu Paul și trecând prin tradiția creștină de la început, este luat de o întrebuințare metaforică diferită a limbajului învierii la care se recurge pentru a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în accente, în articulațiile interioare, în vibrația inefabilă a ideii. Modalitatea argumentării, temperatura opiniilor, stilul sunt ale unui cărturar modern în care s-a întrupat un înțelept din Hellada. Gânditorul se exprimă sacerdotal, frazele au o cadență gravă, unele sunt versete, tonul general este poematic, dialogurile - căci uneori P. își ordonează ideile în chip de dialoguri platoniene - au o maiestate de missa solemnis. Dacă geniul lui N. Iorga era viforos sau șăgalnic, acela al lui V. Pârvan era muzical și solemn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]